Asistam la cea mai spectaculoasa schimbare politica de dupa revolutia anticomunista din 1989: transformarea profunda a sistemului politic, respectiv a sistemului de partide din Romania. Amatorii de spectacole ar trebui sa se considere norocosi, nu se
Asistam la cea mai spectaculoasa schimbare politica de dupa revolutia anticomunista din 1989: transformarea profunda a sistemului politic, respectiv a sistemului de partide din Romania. Amatorii de spectacole ar trebui sa se considere norocosi, nu se vor plictisi la acest "entertainment" democratic. Problema este ca nu stim inca daca transformarile benefice vor continua sa atarne mai greu decat cele malefice. Nu este prima data cand ambiguitatea relativizeaza semnificatiile marilor evenimente, organizatii, procese politice interne. Revolutia, aparitia si evolutia FSN, mineriadele, Conventia Democratica, alegerile, "polul social democrat," Alianta DA, coalitiile parlamentare si/sau guvernamentale, puterea judecatoreasca, retelele clientelare, societatea civila - toate au stat sub semnul ambiguitatii. Dupa alegerile din 2004, parea ca sistemul politic, in particular sistemul de partide s-au stabilizat. Dar degeaba incerci sa aplici grile institutionale sau neoinstitutionale pentru studierea vietii noastre politice, intotdeauna personalitatile au fost mai importante. Iliescu si cei din jurul sau au influentat decisiv si negativ democratia autohtona, in primii 15 ani. Acum, sub influenta lui Basescu, sistemul de partide, ba chiar intregul sistem politic se metamorfozeaza.
Dominatia hegemonica a lui Iliescu si a FSN (PDSR, PSD) a determinat clivajul fundamental din politica autohtona, iar lupta morala si electorala impotriva lor a condus in 1991 la aparitia Conventiei Democratice, iar in 2003 a Aliantei DA. Odata cu sfarsitul epocii Iliescu, dar mai ales odata cu intarirea institutionala a puterii judecatoresti, care a pornit cercetarea marilor corupti din politica, cel mai mare partid din Romania (PSD) a intrat intr-un proces de diminuare semnificativa a autoritatii, credibilitatii si atractivitatii. Stanga hegemonica pesedista intra intr-o eclipsa de durata. Intregul sistem politic se reconfigureaza din pricina intaririi polului de centru dreapta, popular si a presiunii pentru formarea fie a unui "partid prezidential", fie a unuia independent. Problema este ca "planul A" pus la cale de catre Palatul Cotroceni si defectorii liberali - fuziunea dintre PNL si PD - a esuat, mai ales din pricina compatibilitatilor reduse (identitare, de traditie, de organizare, de doctrina, de cultura politica etc.) dintre cele doua partide. Acum ca dusmanul comun (PSD) devine cvasiinsignifiant, logica fondatoare a Aliantei DA are fisuri, iar divergentele profunde de interese dintre PNL si PD ies la iveala. Nu este chiar atat de departe ziua cand marea batalie electorala si politica din Romania postcomunista se va da intre polul liberal si polul popular. Ramane de vazut cine vor fi arbitrii si "partidele-balama." Oricum, s-a trecut la "planul B", dar deocamdata diferentele dintre PD si partidele extraparlamentare sau satelit care ar putea sa intre in combinatie sunt chiar mai mari decat acelea dintre PNL si PD. Ele nu sunt neaparat incompatibilitati, mai ales sub presiunea lui Basescu si a fortelor interesate de constituirea unui nou tip de partid.
In mod cert, in reconfigurarea sistemului politic si a sistemului de partide, asistam la intarirea institutiilor fundamentale ale democratiei. Abia acum se poate vorbi despre vointa politica si eficienta institutionala in reforma Justitiei si consolidarea statului de drept. De acum incolo nu se va mai putea face politica in tara noastra ca pana la alegerile din 2004, cand plasarea in ierarhia executiva sau legislativa conferea privilegiul imunitatii. Primul mandat prezidential al lui Basescu si guvernarea de coalitie PNL-PD-UDMR-PC vor intra in istorie pentru transformarile celei de-a treia puteri in stat - Justitia. Guvernul Tariceanu are sansa de a intra in istorie pentru indeplinirea obiectivului de integrare in UE. Daca actualii parteneri din coalitie vor reusi sa actioneze pe coordonatele intereselui public (in dauna intereselor individuale si de grup ale fiecaruia, normale pana la un punct), ei vor proceda la intarirea puterii legislative, a Parlamentului. Este nevoie de un Parlament puternic, eficient, care sa devina centrul de gravitatie al vietii noastre politice (proiectul lui Basescu cu Parlamentul unicameral este o adevarata amenintare de securitate si la adresa democratiei, iar daca nimeni nu-l opreste, se darama printr-un gest tot ce s-a construit pe cealalta parte).
Este prima data in istoria postcomunista cand tendintele pozitive au o greutate specifica mai mare decat tendintele negative si ambigue. Asta nu inseamna ca singurul joc politic la care asistam este consolidarea democratiei. Noul sistem politic inca mai poate fi deturnat de pe traiectoria democratizarii de oameni si grupuri de influenta.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.