Samarra, provocarea suprema

"Numai oamenii din afara Irakului se mai ostenesc sa se intrebe daca ce se petrece aici este sau nu razboi civil", scria, la inceputul acestei saptamani, jurnalistul John Simpson, seful corespondentilor BBC. Chiar si cei mai optimisti observatori recunosc ca situatia este disperata. Irakul traverseaza cea mai grava criza de pana acum. Daca nu a inceput deja, razboiul civil pare iminent. Iar perspectiva faramitarii teritoriale, dupa modelul fostei Iugoslavii, este mai amenintatoare ca oricand.
Cutia Pandorei a fost deschisa, miercuri, 22 februarie, de un atentat cu bomba. Un atentat care nu a ucis oameni, dar a distrus unul dintre cele mai sacre lacasuri de cult ale musulmanilor siiti din intreaga lume: moscheea Al-Askari din Samarra. De mai bine de 11 secole, aici isi dormeau somnul vesnic doi descendenti directi ai Profetului Mahomed, imamii Ali al-Hadi si Hassan Al-Askari. Potrivit traditiei siite, prin cotloanele moscheei din Samarra a reusit sa scape de dusmanii sai "Imamul Ascuns", Mehdi, cel asteptat sa se intoarca in ziua Judecatii Finale.
Dincolo de semnificatiile religioase, lumea intreaga a pierdut, saptamana trecuta, o capodopera de arhitectura, cu o istorie milenara. Uriasa cupola acoperita cu 72.000 de placute de aur a fost pulverizata. Mozaicurile delicate, in nuante rafinate de bleu si turcoaz, au fost transformate in mormane de moloz. Cele doua minarete, inalte de 36 de metri fiecare, au ramas in picioare, insa unul dintre ele a fost grav deteriorat.
"Este o crima impotriva umanitatii", a declarat ambasadorul american de la Bagdad, Zalmay Khalilzad, evocand importanta religioasa, istorica, si culturala a "Moscheei de aur". O crima care, in Irak, a declansat iadul. Violentele care au cuprins tara s-au soldat, doar in primele sase zile, cu 379 de morti si 458 de raniti.
Provocarea
In zorii zilei de miercuri, 22 februarie, cativa barbati inarmati au patruns in incinta moscheei Al-Askari din Samarra. Marturiile sunt contradictorii. Unii spun ca erau doi. Altii sustin ca faptasii erau patru, sau mai multi. Unii zic ca erau imbracati in negru, dupa modelul militiilor sunnite. Altii pretind ca purtau uniforme ale politiei irakiene. Cert este ca si-au plasat strategic incarcaturile explozive si au reusit sa fuga inainte de deflagratie. Cateva minute mai tarziu, minunata "Moschee de Aur" era transformata intr-o ruina.
"Este cea mai mare tragedie din istoria orasului", a declarat pentru Reuters seicul Azhar al-Samarrai, unul dintre slujitorii lacasului de cult. Orasul a fost intemeiat, in anul 836, de califul al-Mu'tasim Billah, al optulea domnitor al dinastiei Abaside, care a mutat aici capitala tarii, pentru mai multe decenii.
Astazi, Samarra - situata la circa 100 de kilometri nord de Bagdad - are o populatie predominant sunnita. Cu toate acestea, moscheea Al Askari era un loc de pelerinaj pentru siitii de pretutindeni. Chiar si in timpul lui Saddam Hussein, mii de credinciosi veneau anual din Iranul vecin pentru a se inchina la mormintele imamilor Ali si Hassan. Nici in ultimii ani Samarra nu a cunoscut conflicte inter-confesionale, desi orasul a fost scena multor violente, adapostind o puternica miscare de rezistenta anti-americana.
Odata cu cupola de aur, au explodat si tensiunile intre siiti si sunniti. Impotriva acestora din urma s-au indreptat primele suspiciuni. Si represaliile. Zeci de moschei sunnite au fost atacate pe intreg teritoriul Irakului, cateva fiind distruse din temelii. Violentele au escaladat pana la cote fara precedent, impingand tara in pragul razboiului civil. In primele ore, trupele americane au ramas in cazarmi, de teama ca prezenta lor ar putea inflama si mai tare spiritele. Au fost apoi mobilizate, in stand-by, gata sa intervina in cazul in care fortele irakiene de securitate (estimate la 232.000 de oameni) nu ar mai fi putut face fata. Potrivit Pentagonului, in Irak se afla acum 136.000 de soldati americani.
"Ceea ce se contureaza acum nu mai este doar razboi civil; e ceva mult mai rau: un razboi al tuturor impotriva tuturor" - a explicat pentru Reuters Toby Dodge, expert in probleme irakiene la Queen Mary University din Londra. Dodge sustine ca, daca lucrurile vor scapa de sub control, masacrele din Sarajevo sau din Beirutul anilor '70 ar fi nimic fata de ce s-ar putea intampla la Bagdad. Dar si in alte mari orase in care sunnitii si siiti coabiteaza de secole, familiile mixte fiind extrem de numeroase.
Irakul si modelul iugoslav
Exista deocamdata o singura certitudine: cei care au aruncat in aer "Moscheea de aur" din Samarra vroiau sa-i asmuta pe siiti impotriva sunnitilor. Vroiau sa provoace un razboi civil in Irak. Cine avea, insa, acest interes? Aici lucrurile nu mai sunt deloc clare. Paradoxal, cei mai dezavantajati de acest scenariu sunt tocmai sunnitii, primii suspecti. De ce? Pentru ca, in cazul faramitarii teritoriale a Irakului, ei nu ar putea spera sa ramana decat o fasie arida din centrul tarii. Zonele bogate in resurse, situate in sud si in nord, ar fi impartite intre kurzi si siiti. Iata de ce sunnitii sunt cei mai inversunati sustinatori ai unitatii nationale. Ce sens ar fi avut sa-i provoace pe siiti, tocmai intr-un moment in care negociau cu reprezentantii acestora - invingatori in alegerile din decembrie 2005 - participarea la viitoarea guvernare?
Nici siiti nu doresc divizarea tarii. De fapt, toate sondajele de opinie realizate in ultimii ani demonstreaza un fapt surprinzator: majoritatea coplesitoare a irakienilor se pronunta pentru mentinerea statului unitar. Scenariile de tip iugoslav nu se bucura de nici un fel de popularitate. Dimpotriva, starnesc indignare in randul tuturor comunitatilor. Poate de aceea Pentagonul a abandonat (cel putin oficial) planul sau - intocmit inainte de invazie - privind federalizarea Irakului.
Politicieni si experti din zonele cele mai diverse par sa fi cazut de acord ca in spatele atentatului de la moscheea al-Askari s-au aflat interese straine. Unii dau vina pe Al-Queda. Altii sustin ca e mana americanilor. Exista si voci care insinueaza ca Teheranul nu e strain de cele intamplate. Vom analiza pe rand cele trei ipoteze.
Pista Al-Queda
"Singurii care vor un razboi civil in Irak sunt teroristii ca Abu Musab al-Zarqawi", a declarat secretarul de stat Condoleezza Rice. Ea a subliniat ca "irakienii doresc sa traiasca intr-o tara stabila si unificata" si ca se straduiesc sa depaseasca diferentele sectare. Al-Queda, pe de alta parte, are tot interesul sa creeze haos in regiune. Intr-un climat de anarhie, gruparea isi poate stabili in Irak o baza operationala pe termen lung, avand drept obiectiv final crearea unui stat islamic, dupa modelul taliban.
Teza avansata de Washington este sustinuta si de consilierul irakian pentru Securitate nationala, Muaffak al-Rubaie. Acesta a anuntat, martea aceasta, capturarea a zece suspecti in cazul atentatului de la moscheea din Samarra. Al-Rubaie a declarat: "Am arestat patru politisti care pazeau mausoleul si alte sase persoane. Toti au fost implicati direct in atac. Desi cercetarile sunt abia la inceput, oficialul a precizat: "Ancheta ne-a oferit certitudinea ca celula Al-Queda din Irak s-a aflat in spatele acestui atentat".
Ramane, totusi, straniu ca o organizatie fundamentalista sa distruga unul dintre locurile cele mai sacre ale Islamului. Riscand sa-si faca un dusman de moarte din comunitatea siita - cea mai numeroasa, dar si cea mai religioasa din Irak. Dar si din insurgenta sunnita, care se considera vizata de capcana. Abdel Salaam, liderul "Armatei lui Mohamed" din Fallujah, a declarat pentru Reuters: "Rezistenta este convinsa ca Zarqawi si altii care au legaturi cu strainatatea, cu Iranul sau cu Israelul, incearca sa loveasca in sunniti, sa le diminueze rolul in conducerea Irakului". Operativii Al-Queda risca acum sa fie vanati deopotriva de siiti si de sunniti, lipsiti de orice protectie din partea populatiei locale. O miscare nu prea inteligenta din partea lui Zarqawi, pe capul caruia Statele Unite au pus o recompensa de 25 de milioane de dolari.
Teheranul ii apara pe sunniti si acuza serviciile secrete americane
Siiti nu sunt, insa, foarte convinsi de pista Al-Queda. Este de notorietate influenta pe care o are asupra lor Iranul vecin. Or, Teheranul are un cu totul alt punct de vedere asupra evenimentelor. Presedintele Mahmoud Ahmadinejad acuza Statele Unite si Israelul: "Aceste actiuni barbare au fost comise de un grup de sionisti si de ocupanti".
Teoria este impartasita si de liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, care, dupa atentatul de la Samarra, a ordonat o saptamana de doliu national in Iran. Un nou paradox: Teheranul fundamentalist s-a transformat in cel mai important si eficient aparator al sunnitilor irakieni - inamicii sai de moarte din timpul sangerosului razboi din anii '80... O uluitoare rasturnare de situatie. Ayatollahul Khamenei a lansat un apel catre toti siiti, cerandu-le sa se abtina de la orice fel de represalii impotriva sunnitilor: "Avem de-a face cu o crima politica si originile ei se gasesc in interiorul serviciilor de informatii ale ocupantilor din Irak si ale sionistilor... Ne aflam in fata unor comploturi menite sa-i forteze pe siiti sa atace moscheile si alte proprietati respectate de sunniti. Orice masura in aceasta directie ii ajuta pe inamicii Islamului si este interzisa de Sharia."
Ideea complotului american are adepti in intregul Orient Mijlociu, nu doar in Iranul fundamentalist. Cotidianul egiptean "Al-Jumhuriyah" nota: "Situatia din Irak, care evolueaza din rau in mai rau, indica faptul ca fortele straine care au dirijat invazia, care si-au trimis trupele in Irak si si-au plasat agentii in pozitii-cheie, sunt gata de orice sacrificii pentru a continua ocupatia." Cu alte cuvinte, Washingtonul ar dori sa pastreze controlul militar asupra regiunii, cu toate ca, oficial, vorbeste despre retragerea efectivelor si despre autoguvernarea Irakului independent.
Pista iraniana
La randul sau, Washingtonul acuza Teheranul ca speculeaza criza din Irak pentru a abate atentia de la controversatul sau program nuclear. Au existat chiar voci care au insinuat ca iranienii s-ar fi aflat in spatele atentatului de la Samarra. Teorie incendiara, lansata doar ca zvon. Ar fi ca si cum cineva ar suspecta Vaticanul ca a organizat un atentat impotriva "Sfantului Mormant", sau pe israelieni ca ar arunca in aer Zidul Plangerii.
In sprijinul acestui scenariu halucinant este invocata o declaratie mai veche apartinand lui Ali Larijani, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Nationala de la Teheran. Larijani avertizase: "Daca aceste tari folosesc orice mijloace pentru a face presiuni asupra Iranului, atunci si Iranul va utiliza capacitatile sale din regiune". Toti expertii sunt de acord ca eventualele represalii ale Teheranului s-ar materializa in primul rand in Irakul vecin, unde dispune de mijloace mai mult decat suficiente pentru a le face zile fripte americanilor.
Putini sunt, insa, analistii care cred ca iranienii doresc un razboi civil intre siiti si sunniti. Dezintegrarea Irakului pur si simplu nu ar fi in interesul lor. Un asemenea fenomen s-ar putea extinde, depasind cu usurinta granitele. Si ar putea da idei kurzilor din Iran, dar si altor minoritati. Pentru regimul de la Teheran este mai bine sa aiba alaturi un stat semi-vasal, a carui politica sa o poata influenta prin intermediul majoritatii parlamentare. La aceasta concluzie au ajuns inclusiv servciile de informatii americane. Generalul Maples, seful DIA (Defense Intelligence Agency) a explicat, saptamana trecuta, in fata Comisiei fortelor armate din Senatul SUA, ca un razboi civil de amploare in Irak nu ar servi intereselor Iranului. "Vor actiona probabil pentru a impiedica acest lucru", a concluzionat generalul Maples.
Razboi regional?
Audiat de aceeasi comisie senatoriala, John D. Negroponte - "tarul" serviciilor secrete americane - a incercat sa minimalizeze criza din Golful Persic. El a afirmat ca, deocamdata, nu se poate vorbi despre un razboi civil in Irak, intrucat un razboi civil ar presupune "pierderea completa a controlului de catre Guvernul central asupra securitatii", "dezintegrarea sau distrugerea fortelor de securitatea ale tarii" si "intreruperea procesului politic". Ceea ce - insista Negroponte - nu este cazul pe moment. Totusi, situatia este grava si riscurile sunt uriase, a avertizat seful "Informatiilor Nationale", care a fost ambasador la Bagdad pana la inceputul anului 2005.
Un razboi civil in Irak "ar avea implicatii asupra intregului Orient Mijlociu si asupra lumii", a afirmat, marti, John Negroponte, El a explicat ca, intr-o astfel de eventualitate, Iranul ar putea fi tentat sa se implice alaturi de siitii irakieni, iar Arabia Saudita si Iordania ar putea fi de partea sunnitilor.

---

Despre autor: