Sinistratii guvernarii eficiente

"A fi politician nu inseamna ca nu mai esti om" - Anca Boagiu, Ministrul Integrarii Europene
Adanca gandire, cinste cui i-a strafulgerat prin cap! Zicerea aceasta poate fi integrata in baza de date a intelepciunii politicianului de tip nou, dedicat plenar atat actiunii de partid si comandantului suprem, cat si vietii intime de familie, aceasta din urma fiind cunoscuta ca fiind si celula de baza a societatii de dinainte.
Acestea fiind spuse, sa aplicam ce spuse dansa cu atata patima la actiunea Guvernului din care face parte, in lumina noului concept al "guvernarii eficiente", unul dintre elementele revolutionar-novatoare introduse in fata publicului spectator de proiectul privind securitatea nationala. Situatia la care ne referim este extrem de neplacuta istorie fara sfarsit previzibil a caselor pentru sinistrati, cele construite de Guvern.
Prima intrebare: discutia o purtam 1. in stil romanesc; 2. aplicam modul de lucru al celor din Europa celorlalti?
Varianta 1: totul e bine! Foarte bine! Suntem in grafic! Plangerile celor din Timis cum ca la cateva luni dupa darea in folosinta casele din zonele inundate din Timis au inceput deja sa se deterioreze, fiind imbibate de igrasie? Mai zic ca hornurile caselor nu au fost montate corespunzator si in orice clipa poate izbucni un incendiu? Mai mult chiar, ca intr-o poveste din Fratii Grimm, deoarece nu au fost tencuite pe dinafara, casele au inceput sa fie distruse de pasarile din gospodariile sinistratilor? Mai reclama ca totul s-ar fi facut la marea fusereala? Nimic nu e adevarat, nu sunt decat noi manevre disperate ale opozitiei, de discreditare a actiunii guvernamentale! Si, admitand ca asa ar sta lucrurile, care-i problema? Sa fie mai atenti ce fac, cum bine le-a zis-o domnul ministru Borbely, responsabilul cu lucrarile publice, om de omenie din Guvernul Tariceanu! Clar ca nu ai lui au fost de vina, ci tot sinistratii care, prosti si ticalosi cum ii stim, nu au stiut sa faca corect racordurile la instalatiile electrice. Si apoi domnul Borbely s-a mai plans pe drept cuvant - senin ca mintea de pe urma a politicianului roman - ca nimeni nu l-ar fi informat de situatia locuintelor sinistratilor si ca o sa trimita o echipa de cercetatori stiintifici pentru informare. Bine face, ca o sa ramana ca-n tren, tot asa, in aceeasi sublima si statornica nesimtire. Dar eficienta precum guvernarea.
Dar daca, prin absurd, vreti sa discutam despre aceeasi situatie in termenii birocratiei de la Bruxelles, atunci iese o alta diagrama. Daca, printr-un accident al sortii, cineva din guvernul de la Bucuresti ar lua in serios chestia aia cu <<guvernarea eficienta>> atunci logic ar fi ca aceasta <<eficienta in general>> sa fie aplicata in special la situatiile de urgenta. Altfel totul ramane vorba goala si demagogie de tip electoral. Nu ajunge sa vorbesti despre principiile riscurilor asimetrice si cooperarii viitoare in Marea Neagra atunci cand sinistratii stau uitati de soarta si blestema de mama focului pe eficientii guvernanti sa ajunga sa traiasca odata ca ei, mesaje pe care televiziunile noastre le consemnau inainte de Anul Nou ca fiind adresate tocmai domnului Borbely si, ma rog, sefului sau Tariceanu si catorva dintre apropiatii lor pe lantul genetic. Aici ar fi trebuit, ca proba a stiintei de a guverna, sa iasa doamna Boagiu si sa-i intrebe pe responsabilii cu reconstructia post-inundatii (case, drumuri, poduri) ce s-a facut si cum cu fondurile europene trimise in acest scop, multisoare si obtinute prin scaderea de la programele SAPARD sau ISPA. Cand s-au cerut acesti bani, s-a facut oare si un grafic explicativ pentru insotirea proiectului <<case pentru sinistrati>> care sa aiba si obligatii imperative in ce priveste standardele de calitate? Dupa obiceiul european, doamnelor si domnilor, in cazul unor dezastre naturale atat de grave cum au fost cele din Romania, primul-ministru al unei guvernari eficiente s-ar fi simtit obligat, macar de ochii lumii, sa organizeze o sedinta de guvern care sa analizeze ansamblul rezultatelor operei de reconstructie. S-a facut cumva asa ceva si nu stim? Au mai fost cumva domnul Tariceanu si ministrii sai la fata locului sau a fost deajuns ca si-a cerut scuze cu lacrimi electorale pe laringe, de chestia cu <<hotelurile pentru sinistrati>>? L-a invitat cumva la tantavai si pe nelipsitul ambasador Scheele sa vada odata cum e cu Romania de dincolo de cartierul Primaverii? Nu.
Dar de ce-ar face-o cand experienta guvernarii de pana acum ne-a demonstrat ca s-a putut si fara obiceiurile administratiei europene? Adica, mai pe scurt, sinistratii cu ale lor, politicienii care sunt si oameni, cu ale lor. De unde si proverbul celebru: <<porcului de rasa, de nimic nu-i pasa!>>. Dar porcul de rasa poate deveni si el sinistrat? In ce conditii?

---

Despre autor: