Mizerii

Zilele trecute am facut o vizita la inchisoarea Doftana. Am primit la redactie incuviintarea in scris din partea directiunii inchisorii, am luat-o in buzunar, m-am urcat in tren si am ajuns dupa cateva ore in Campina. Era o dimineata splendida si aerul de munte mi-a umplut pieptul la prima respiratie. Imi imaginam vederea cu detinutii, care stiau ca vine cineva de la un ziar sa le puna intrebari despre viata in inchisoare si pricina pentru care au fost inchisi. Dupa mai multe ore petrecute aici am ajuns la urmatoarea constatare:
Nicaieri in lume nu sunt atatea intrigi ca intre hoti.
Lumea lor de pacate si suferinte cu interesele lor marunte este plina de intrigi urate. Poate monotonia vietei lor zbuciumata este cauza, fiindca toata energia lor vitala se consuma numai intre zidurile mohorate ale inchisorii. Trebuie sa recunosc ca de multe ori ma gandeam ca li se cuvine viata asta zbuciumata cu toate anexele arbitrare din partea asupritorilor lor. Unii dintre ei sunt de un caracter asa de stricat incat pot revolta pe cel mai bland om din lume. De multe ori am avut ocazia sa fiu judecator de pace spre a aplana diferente si neintelegeri ivite numai din intrigi fara alta baza. Si te prinde mirare cand vezi ca unii dintre hoti sunt asa de sensibili in ceiace priveste onoarea de parca ar trai numai dupa "Codul manierelor elegante" si cer satisfactie de parca ar avea la indemana pe doctorul Bolger si ar sti ce este "noblesse oblige". A fost una dintre cele mai lungi zile din viata mea.
ZIUA, 28 februarie 1938

---

Despre autor: