Justitia si tomberonul

Decent educata sa nu lovesc in invinsi, ma gandeam sa nu scriu nimic despre dl. Nastase, si asa desfigurat de cascada de acte de lesmaiestate a caror victima se considera. Mi-era mai la indemana sa-l iau peste picior pe vremea cand, trufas, cerea,in batjocura institutiilor statului al carui demnitar era - si este inca - sa i se numere ouale. Acuma, cand refuza exact aceasta numaratoare, parca nu se mai face.
Mi-era mai la indemana sa-l infrunt cand isi indemna procurorii sa-l lege pe Mugur Ciuvica, decat acum, auzindu-l cum reclama in direct ca vecinilor lui li se scotoceste prin dulapuri, li se confisca lenjerie, CD-uri si inscrisuri, cum evoca apocaliptica perspectiva a propriilor dosare cu continut politic - cine stie ce bombe or mai fi pe-acolo, ce stenograme sulfuroase, ce instrumente de santaj - care risca sa devina publice. Ma simt aproape ca atunci cand aflam cum, prin casa mamei lui Mugur Ciuvica si a prietenei lui Mugur Ciuvica, scormoneau procurorii, confiscand de-a valma agende, caiete de notite din studentie, facturi de intretinere si orice discheta le cadea sub mana.
Ma gandesc cu sincera compasiune la trauma pe care acest valmasag le-o provoaca celor doi fii - unul major, altul inca minor - ai dlui Nastase. Aproape aceeasi solicitudine am incercat-o si cand fetita de nici trei ani a lui Ciuvica plangea inspaimantata, si cand reprezentantii legii se lasau rugati indelung inainte de a permite tatalui pe care venisera sa-l ridice - mama fusese deja luata la Parchet - sa nu lase copila singura in casa.
Nu mi-a placut sa-l vad pe Ciuvica infatisat natiei la o ora de varf, in mijlocul unei anchete care duhnea de la o posta a razbunare politica, dar nu-mi place nici sa-l vad victimizat pe dl. Nastase, autorul direct al acelei razbunari. N-am cum sa nu-mi amintesc de catusele cu care dl. Erceanu, fost si actual director al Bibliotecii Nationale, era tarat in fata camerelor de luat vederi ca un borfas ordinar pentru o vina absolut imaginara. Nu pot sa nu-mi amintesc de mesajul viperin suierat chiar de dl. Nastase unui amic de-al meu si inamic de-al D-sale in campania electorala din 2000: "Stiu ca n-ai facut nimic ilegal, dar cat sa te umfle Parchetul pentru trei zile in care sa apari in zeghe la televizor la o ora de varf tot se gaseste!"
Nu-mi place ca opinia publica a devenit procuror, anchetator si judecator. Dar asta ar trebui sa-i placa distinsului jurist Nastase, care declarain 2001,in legatura cu marile procese de coruptie declansate in timpul administratiei Constantinescu "Afacerea Jimbolia", afacerea "Costea"- "Raspunsul la aceste chestiuni s-a dat cu ocazia alegerilor.". In 2001, dl. Nastase facea apologia Justitiei prin plebiscit. Acum, cand e vorba de propria pretioasa persoana, brusc dlui Nastase nu-i ma place judecata poporului.
Nu vad cum dl. Nastase are fruntea sa denunte politizarea Justitiei dupa ce, in 2002, declara despre porcaria arestarii lui Ciuvica: "Din punctul meu de vedere, in cazul Armagedon chestiunile juridice sunt nesemnificative, ce ma intereseaza este dimensiunea politica!". Tot pe-atunci socotea ca "separatia intre puterile statului este formula lui Montesquieu, care, sigur, era valabila la un anumit moment, dar acum trebuie sa incercam sa vedem felul in care puterile statului pot sa colaboreze." Acum colaboreaza; oare de ce o fi atat de suparat?
In fata acestor intamplari simetrice, pe care un vorbitor de limba engleza l-ar numi "Justitie poetica", iar romanul, pedagog, tot repeta de veacuri "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face", vroiam totusi sa ma abtin, sperand in sinea mea ca nu atat Montesquieu, cat legea talionului - ochi pentru ochi, etc.- e de mult depasita. Doar ca deunazi, o prietena mi-a aratat fotografia tomberoanelor dlui Nastase. Pe ambele scria, mare, cu vopsea groasa, "Str. Prezan". Care va sa zica, chivernisit si econom, proprietarul multimilionar din Zambaccian avusese grija ca, la casa noua, sa ia cu el pana si tomberoanele vechi, date in folosinta fostului sau apartament de primaria de sector.
Si mie mi-au furat niste amarati de gunoieri tomberonul, asa ca ma simt - pentru prima si ultima data in viata - solidara cu dl. Vacaroiu, vecinul pagubit din Str. Prezan. Ideea ca Presedintele Camerei Deputatilor fura tomberoanele Presedintelui Senatului si pleaca cu ele in lume imi pare a depasi orice imaginatie. Drept care, strigand in gand "Fiat iustitia, pereat mundus!" am scris totusi acest necrolog politic.

---

Despre autor: