Discursul secret al lui Hrusciov si sfarsitul comunismului

Exista in istorie anumite evenimente care, initial, par nesemnificative sau a caror semnificatie este ascunsa, dar care, ulterior, se dovedesc a fi bulversante. Un astfel de moment a avut loc in urma cu 50 de ani, o data cu asa numitul "Discurs secret" rostit de Nikita Hrusciov la cel de al 20-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Cred ca acesta s-a plasat undeva sub Revolutia Bolsevica din 1917 si inceputul razboiului declansat de Hitler in 1939, drept cel mai critic moment al secolului 20.
La acel moment, miscarea comunista parea ca agita valurile istoriei, si nu doar pentru cei din Uniunea Sovietica. La mijlocul anilor '50, comunismul era in plina ofensiva in Europa, precum si in nou-aparuta Lumea a Treia. Iar capitalismul parea ca isi da obstescul sfarsit. Toate imperfectiunile comunismului au fost considerate, pe moment, doar niste "accidente" aparute pe calea spre o societate echitabila care atunci lua nastere. O treime din umanitate vedea Uniunea Sovietica precum puterea care conduce lumea spre socialismul global.
Cel de-al 20-lea Congres a pus insa punct acestei idei. A fost momentul adevarului, o purificare de brutalitatile stalinismului. Discursul lui Hrusciov la acel congres a nascut dubii si schimbari de opinie in randul miscarii comuniste din intreaga lume. (...)
Intregul sistem stalinist de guvernare a fost ridicat intr-o secretomanie absoluta, in care numai secretarul general insusi stia tot ce se petrece. Si nu teroarea a stat la baza puterii lui Stalin, ci monopolul complet asupra informatiilor. Spre exemplu, Hrusciov a fost stupefiat cand a descoperit ca, intre 1930 si 1940, aproape 70% dintre membrii Partidului Comunist au fost anihilati.
Initial, Hrusciov nu a avut de gand sa pastreze secretul denuntarii lui Stalin. La cinci zile dupa Congres, discursul sau a fost trimis tuturor liderilor din statele socialiste si a fost citit in cadrul reuniunilor locale ale partidului din toata Uniunea Sovietica. Dar oamenii nu stiau cum sa abordeze acest subiect. Dintr-un motiv foarte intemeiat: si anume ca, in cazul procesului de destalinizare, desi adevarul iesise partial la lumina, nu exista nici un raspuns referitor la ceea ce uma sa se intample.
Dupa Congres, a devenit clar ca evanghelia comunista era falsa si cat se poate de corupta. Dar nu se oferea in schimb nici o alta ideologie, iar criza - descompunerea lenta a sistemului care a devenit clara in timpul epocii stagnarii sub Leonid Brejnev - ce a inceput odata cu discursul lui Hrusciov a durat inca 30 de ani, pana cand Mihail Gorbaciov a adus cu el valul schimbarilor.
Dubiile nascute la Congres au semanat o agitatie reala. Inceputul protestelor care au clatinat lumea comunista a fost in 1956, in Georgia, cand o mare multime de oameni a cerut ca Hrusciov sa fie alungat, iar memoria lui Stalin sa fie restabilita. In schimb, in timpul resurectiei care a avut loc in Polonia si al Revolutiei din Ungaria oamenii aveau alta parere. Polonezii cereau un comunism cu fata umana, iar ungurii, dupa ce Imre Nagy a incercat sa reformeze comunismul, au ajuns sa nu isi mai doreasca nici urma de comunism. Toate aceste proteste au fost suprimate in mod brutal. (...)
Ingrijorat, Hrusciov a incercat sa tempereze campania anti-Stalin. Eliberarea prizonierilor din gulaguri, care a urmat discursului, a continuat, insa a fost facuta in tacere. Afilierea la partid a revenit in practica pentru a tine sub control supravietuitorii, care au primit locuri de munca, insa li s-a interzis sa discute despre ororile traite.
Tacerea a durat pana in 1961, cand Hrusciov a permis noi dezvaluiri asupra crimelor din era Stalin. Acestea au fost facute publice si dezbatute la televizor si radio. Corpul lui Stalin a fost inlaturat din Piata Rosie, monumentele lui Stalin au fost distruse, iar orasele si-au reluat denumirile sovietice initiale. Stalingrad a devenit Volgograd.
Gulagurile au patruns in literatura odata cu titlul "O zi din viata lui Ivan Denisovici", al lui Alexandr Soljentan. Aceasta a doua campanie anti-stalinista a tinut doi ani, nici pe departe suficient astfel incat schimbe mentalitatea tarii.
Al 20-lea Congres a distrus miscarea comunista la nivel mondial, fisurile dovedindu-se imposibil de astupat. Uniunea Sovietica si alte state socialiste s-au aflat in fata unei crize de credinta, de vreme ce principala amenintare la adresa comunismului nu era imperialismul, sau disidentii ideologici, ci saracia intelectuala si deziluzia propriei miscari.
Asadar, desi in Rusia de astazi este considerata fireasca invinovatirea lui Gorbaciov si a lui Eltin pentru prabusirea URSS, aceasta este atat inutila, cat si nedreapta. Sistemul era deja mort si numai datorita lui Eltin, Rusia a reusit sa iasa intreaga de sub ruine. Desi viitorul Rusiei este incert, istoria acesteia devine mai clara, in parte datorita faptului ca acum stim ca al 20-lea Congres a provocat sfarsitul despotismului sovietic.
Istoric si disident sovietic, Roy Medvedev a scris numeroase titluri, printre care "Stalin: Sa lasam istoria sa judece" si "Hrusciov: Anii la putere".
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: