Saptamana trecuta s-au implinit 20 de ani de la moartea prematura a lui Rolf Bossert. Pe data de 17 februarie 1986 agentiile de presa anuntau ca poetul, care primise la sfarsitul anului 1985 aprobarea de plecare definitiva din Romania, s-a sinucis la Frankfurt pe Main. Imediat au inceput sa circule diverse speculatii potrivit carora Securitatea romana ar fi fost implicata in aceasta moarte neasteptata.
Regretatul Rolf Bossert s-a nascut pe data de 16 decembrie 1952, la Resita. Aici a terminat liceul, studiind apoi la Universitatea din Bucuresti, la Facultatea de Filologie (specialitatile germana si engleza). Dupa terminarea Facultatii, a lucrat ca profesor de germana la Busteni, apoi ca instructor la Casa de Cultura "Friedrich Schiller" din Bucuresti, iar de la sfarsitul anului 1981 a fost redactor la Editura Meridiane si apoi la Editura Kriterion.
Bossert a fost unul din cei mai importanti scriitori germani din Romania. A debutat in anul 1971 cu poezii in revista "Neue Literatur". Intre anii 1972 si 1975 a fost membru al Aktionsgruppe Banat/ Grupul de Actiune Banat, constituit din autori banateni neconformisti, care intrasera in vizorul Securitatii. Odata cu destramarea fortata a grupului, in urma actiunilor represive ale politiei politice, Bossert si-a continuat activitatea literara. In 1979 a aparut primul sau volum de poezii, "Siebensachen". A urmat o carte pentru copii, "Mi und Mo und Balthasar" ("Mi si Mo si Balthasar", 1980) si un al doilea volum de poeme, "Neuntoter" (1984).
Texte semnate de Bossert aparusera si in numeroase antologii, inclusiv in legendara culegere publicata in traducere romaneasca, "Vant potrivit pana la tare. Zece tineri poeti germani din Romania" (1982). Titlul acestei antologii - prin care poezia germana din Romania a fost receptata pentru prima data de publicul larg din tara - a fost inspirat dintr-un poem al lui Rolf Bossert. Lirica sa incitanta si subtil-ironica, "nascuta la confluenta dintre istorie si real" (precum noteaza Mircea Iorgulescu in legatura cu poezia poetilor germani din Romania, in prefata antologiei amintite), a starnit suspiciunile autoritatilor. Iata finalul din "Poezia scrisa in iarna", in traducerea lui Ioan Muslea: "dar cine poate/ face un pas cu gandul? si printre/ ace se traieste anevoie. ceea ce invat de la inceputul/ iernii timpurii ma lasa rece,/ baut, pe gura imi iese porumbelul pacii alb,/ capitulez. dar tot mai am un soric/ pentru tine si cateva vorbe bune/ care nu se pot lua pur si simplu cu matura/ ca zapada prin orase".
In 1983, lui Bossert i se decerneaza premiul Cenaclului german din Timisoara "Adam Muller-Guttenbrunn". Un an mai tarziu i se interzice publicarea in tara. Urmeaza sicanele Securitatii: perchezitii, amenintari, agresiuni, interogatorii, avertismente. Intr-un memoriu adresat in noiembrie 1985 lui Petru Enache, secretar al CC al PCR, Bossert protesteaza impotriva represaliilor, incheindu-si textul cu un apel insistent: "Va marturisesc ca, in conditiile descrise mai sus, ma tem pentru integritatea mea fizica si pentru integritatea fizica a sotiei si copiilor mei. Va rog sa faceti tot ce sta in putinta Dumneavoastra ca sa se evite aparitia unui caz Bossert".
Postum i-au aparut volumele "Auf der Milchstrasse wieder kein Licht" ("Pe Calea Lactee din nou bezna", Berlin, 1986), "Befristete Landschaft" ("Peisaj limitat", Berlin, 1993), iar de curand "Ich steh auf den Treppen des Winds" ("Stau pe treptele vantului", Frankfurt pe Main, 2006).
La implinirea a 20 de ani de la moartea lui Bossert, a avut loc la Frankfurt o lectura publica din opera poetului. Frank Bossert, fiul lui Rolf, a prezentat cu aceasta ocazie filmul documentar intitulat "Der reisende Schuh" ("Pantoful calator").