Filme romanesti la Berlinala 2006

La Berlinala actuala, cinematografia rasariteana a fost foarte slab reprezentata. Singurul film estic din competitie, de exemplu, a fost productia bosniaca "Grbavica", pe care am prezentat-o in corespondenta din editia de joi. Romania, in schimb, a fost prezenta cu trei filme.
Astfel, in sectiunea "Panorama" a rulat filmul remarcabil de debut al lui Tudor Giurgiu "Legaturi bolnavicioase" (o ecranizare a romanului semnat de Cecilia Stefanescu). Filmul este o indrazneata poveste de dragoste intre doua fete (Maria Popistasu, Ioana Barbu) foarte diferite ca personalitati, studente in anul I la Litere, in Capitala. Una e de la tara, cealalta din Bucuresti. Nu este neaparat o poveste despre doua lesbiene, desi dragostea dintre cele doua fete nu e lipsita de momente erotice. Povestea se termina fara happy-end, deoarece una dintre ele nu reuseste sa se desparta de o relatie de dependenta aproape incestuoasa de fratele ei. Filmul sintetizeaza in acest triunghi de interdependente sentimentale un amestec de relatii homoerotice, de incest si de prietenie sublima.
Filmul ca psihoterapie?
Lucian Pintilie a fost prezent in sectiunea "Forum" cu pelicula, "Tertium non datur". In rolurile principale: Victor Rebengiuc (un general roman), Sorin Leoveanu (capitanul Tomut), Tudor Istodor (un maior german), Cornel Scripcaru (general german), Bogdan Stanoevici (capitanul Mitica).
Filmul, inspirat din povestirea lui Vasile Voiculescu "Capul de zimbru", tematizeaza aroganta ofiterilor germani fata de aliatii lor romani din timpul ultimului razboi mondial. Personajele din acest film vorbesc intr-un stil absolut neverosimil, de parca s-ar afla pe scena unui teatru. Dialogurile seamana, pe alocuri, cu niste monologuri patetice. Reliefand umilirea ofiterilor romani, Pintilie minimalizeaza rolul Romaniei ca forta aliata a celui de-al III-lea Reich hitlerist. Din discutiile purtate la masa cu ofiterii germani s-ar putea deduce ca Holocaustul ar fi fost in exclusivitate opera nazistilor, iar Romania lui Antonescu ar fi jucat in acest context doar rolul unui simplu figurant.
Creatia lui Pintilie este un esec lamentabil, nu numai din punct de vedere politic, ci si din punct de vedere artistic. El nu poate fi salvat nici de excelentul actor Victor Rebengiuc (care l-a interpretat pe generalul roman), nici de imaginile operatorului Silviu Stavila. Spectatorul se intreaba in final ce anume a urmarit regizorul prin acest film alcatuit dintr-un sir de momente penibile. Poate l-a interesat doar lansarea mesajului preluat din discutabila lucrare profascista a lui Emil Cioran, "Schimbarea la fata a Romaniei": "As vrea o Romanie cu populatia Chinei si destinul Frantei" - propozitie pe care o rosteste in final ofiterul roman, care refuza sa execute ordinul generalului de a se dezbraca in pielea goala, pentru a se gasi timbrul pretios al maiorului nazist, disparut in timpul mesei. In cele din urma, timbrul, in jurul caruia se croseteaza povestea filmului, va fi descoperit de catre un veselar, risipind astfel suspiciunea ca vreun ofiter roman ar fi fost hotul.
Acest film jenant mai are si o dimensiune psihoterapeutica nemarturisita, fiind conceput si ca o mangaiere a sufletelor acelor romani carora le place sa se vada ca victime eterne ale unor imprejurari istorice nefavorabile.
Vesnica intoarcere
Tot in sectiunea "Forum" a rulat si filmul lui Corneliu Porumboiu, "Visul lui Liviu" (cu actorii Dragos Bucur, Luiza Cocora, Constantin Dita, Adrian Vancica). Tanarul regizor prezinta o lume care nu se poate debarasa de mentalitatile perimate si de reflexele vechi mostenite din trecutul apropiat. In consecinta, filmul are aureola fatalitatii, a cercului vicios, a martirajului ancestral. Asupra acestei lumi planeaza umbra lui Ceausescu, fostul dictator fiind culpabilizat pentru esecurile personale, pentru mizeria cotidiana, pentru lipsa perspectivelor care ar putea transforma viata in ceva placut. Visul lui Liviu de a pleca macar o data la mare se destrama, iar vinovate pentru asta sunt imprejurarile. De pilda, politistul corupt care-l ruineaza, incercand sa profite in urma matrapazlacurilor lui Liviu si ale prietenilor sai hoti, care au furat niste rochii de mireasa. Un film exemplar pentru neorealismul cinematografiei romanesti postcomuniste, din care nu lipseste bucataria de bloc, spatiu emblematic al relatiilor interumane fragile, al tensiunilor explozive, al haosului sublimat. Cu alte cuvinte, un soi de biotop existential central, care se ofera ca mijloc ideal de ilustrare a unor destine fracturate.
Filmul lui Porumboiu traieste din decorul banalitatii si din stridentele socante ale vietii de zi cu zi. Alunecarea in onirismul halucinant din finalul filmului, cand personajul principal se intalneste cu fratele avortat, este o actualizare a metaforei vesnicei intoarceri. Numai ca "vesnica intoarcere" nu este aici numai o simpla metafora, ci tentatia concreta a personajelor de a repeta exact pacatele parintilor. Daca generatia parintilor a devenit victima politicii demografice a unui dictator grobian si grandoman, generatia copiilor traieste sub semnul absurd al imitarii, al constrangerilor mostenite si interiorizate.
Intreaga actiune a filmului se petrece intr-o societate bolnava, prinsa intre minciuna si coruptie, inselaciune si furt, brutalitate si smecherie, materialism gretos si ipocrizie mostenita.

---

Despre autor: