Diplomatie romana via Bruxelles: Kosovo egal Transnistria

Chestiunea transnistreana este una daca nu vesela, cel putin cu un ridicat potential de umor. Umor negru, e drept - insa absurditatea evolutiilor din acest spatiu nu poate opri un zambet acru-amarui.
De exemplu, delegatul Uniunii Europene in chestiunea transnistreana: Adriaan Jakobovits de Szeged - un bunicut simpaticut, care mi-a explicat cu un an in urma, plin de sfatosenie, ca trupele ruse din Transnistria nu impiedica alegerile democratice. Mai avea putin si declara de buna reintronarea clanului Smirnov de la Tiraspol. Jakobovits de Szeged nu s-a oprit doar la atat, chiar imediat dupa o intalnire cu seful diplomatiei romane, Mihai Razvan Ungureanu, a informat jurnalistii ca Romania nu are de ce sa solicite o reprezentare directa in formatul negocierilor, va fi reprezentata cu varf si indesat de el, adica de Uniunea Europeana. Am zambit oarecum intr-o dunga: cu alte cuvinte inca nu suntem membri UE, dar ne lasam reprezentati de Uniune intr-un conflict inghetat aflat la o aruncatura de racheta antitanc.
Mult mai distractiv a fost ministrul belgian de Externe, Karel de Gucht: cand a preluat presedintia OSCE (pe agenda careia la loc de frunte se afla conflictul transnistrean) i-a lasat reporterului BBC impresia ca e convins de existenta trupelor romanesti in Transnistria. Inca un zambet amar.
De la sfarsitul anului trecut pana mai acum cateva zile mi-a bazait la ureche cantecelul vesel al implicarii UE in securizarea frontierei moldo-ucrainene. Un cantecel placut de altfel: Ucraina promitea cu mana pe inima si cu urechile innodate deasupra capului ca nu va mai permite contrabanda regimului separatist de la Tiraspol. Si nu doar ca a promis - chiar a semnat un acord in acest sens cu Chisinaul. Si, brusc, cand acordul trebuia aplicat - oficialii ucraineni au marait ca n-au de gand sa limiteze contrabanda si vor lasa marfurile tiraspolene sa circule libere. Asta ca sa mai marcam un zambet amar si sa stim cat pret sa punem in viitor pe tratatele semnate de Ucraina. Nu ca n-am sti deja pe pielea noastra.
Pana una alta e destul de clar: Uniunea Europeana nu a inteles inca ce inseamna conflictul transnistrean. Poate nici nu vrea sa inteleaga - sau poate nu sunt diplomatii de la Bucuresti in stare sa explice.
Se spune ca o diplomatie eficienta lucreaza pe tacute - se vad doar rezultatele. La tacerea care adie dinspre diplomatii Romaniei, mai ca imi vine sa cred ca se numara printre cei mai tari din lumea asta. Problema e ca tacerea asta adie de multisor si cam tot de multisor nu se prea vad rezultatele. In primul rand Romania nu are un plan clar in ceea ce priveste chestiunea transnistreana. In continuare asteptam sa ne bata vantul istoriei. Desi chestiunea transnistreana se afla pe agenda autoproclamatei noua diplomatie romaneasca inca de la nasterea ei cu surle si trambite - pana acum nici un plan nu si-a facut simtita prezenta. Nici macar la sedinta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii unde trebuia stabilita strategia de securitate a Romaniei. Adica discutam securitatea Romaniei in lipsa unui plan pentru Transnistria. Toata distractia amaruie de un an si ceva in chestiunea Kosovo nu a fost contracarata in mod evident de diplomatia romana.
Insa nu e nici o paguba - se gasesc altii care sa gandeasca pentru noi. De exemplu Moscova. Presedintele Putin a aruncat deja pisica: din punctul de vedere al Kremlinului rezolvarea problemei Kosovo va constitui modelul pentru conflictele inghetate din spatiul ex-sovietic (adica si Transnistria). Washingtonul a respins aceasta idee - insa inginerii de imagine ai Moscovei lucreaza intens la prezentarea conflictului transnistrean drept unul inter-etnic. Se pun deja bazele modificarii istoriei recente intr-o directie politica: conflict interetnic, care va sa zica Kosovo. Si din nou tacere de la Bucuresti.
Pana ieri, cand ministrul Ungureanu, aflat la Chisinau, a scos iepurasul din palarie: avem un plan pentru Kosovo! Avem, dar nu va putem spune. Adevarul este ca nu planul in sine reprezinta o problema. Anul trecut am avut parte la Bucuresti de o inflatie de planuri de rezolvare a conflictului transnistrean. Institute, societati academice, fundatii - care mai de care s-au aruncat pe redutele gandirii strategice (dupa mai multi si indelungati ani de tacere profunda). Nu un plan in sapte sau zece randuri pe o coala A4 - ci aplicarea acestuia reprezinta adevarata provocare. Ramane de vazut cata priza va avea ideea Moscovei (Kosovo egal Transnistria) la Uniunea Europeana. In buna traditie de pana acum a occidentalilor ne-am putea trezi ca le place ideea Kremlinului si ne vor reprezenta ei pentru a o pune in practica.

---

Despre autor: