Partide, sanse si optiuni de centru-dreapta

Vazuta de la Bruxelles, dezbaterea politica din Romania privind o posibila fuziune intre PD si PNL in scopul formarii unui partid de centru-dreapta care sa adere apoi la PPE apare ca usor superficiala sau chiar lipsita de seriozitate deoarece lipseste o definitie preliminara a problemei. Anume, raspunsul la intrebarea: in care PPE?
In ultimele cateva luni, la Bruxelles se negociaza in perspectiva divizarii actualului grup PPE din Parlamentul European (actualmente majoritar) care urmeaza sa se sparga in doua alte grupari, foarte clar definite ideologic prin apartenenta lor fie la zona federalista, fie la cea anti-federalista si euro-sceptica. Oare de ce aceste informatii nu au ajuns corect si la timp la decidentii din cele doua partide politice romanesti, astfel incat discutiile despre fuziune sa poata sa aiba si o baza ideologica foarte limpede, oferind alegatorilor romani si o viziune corecta asupra liniei viitoare de joc a eventualei noii formatiuni politice? Refuz sa cred ca aceste date erau cunoscute si ele au fost eludate cu buna stiinta de catre sefii politici ai respectivelor partide in momentul in care, in forurile de conducere, s-a luat in discutie la modul serios intentia de fuziune si chiar calendarul acesteia.
Pe fond, despre ce este vorba? Conservatorii britanici din partidul condus de David Cameron au anuntat in urma cu cateva luni intentia lor de a se retrage din grupul PPE, comentariile initiale anuntand o posibila afiliere a lor la grupul democrat-liberal, idee vehiculata in mod serios doar cateva saptamani, si nici atunci macar cu foarte multa convingere. Certitudinea de acum este ca ei au demarat negocierile pentru formarea unui nou grup parlamentar de centru-dreapta care sa regrupeze euro-sceptici din PPE, dar si personalitati din alte grupuri politice, in speranta de a ajunge, in ordinea marimii, al patrulea grup din Parlamentul European, dupa socialisti, "vechiul PPE" si grupul verzilor. Tehnic vorbind, lucrul nu este foarte greu de realizat, deoarece numarul minim de europarlamentari trebuie sa fie de 19, dar provenind cel putin din 5 partide politice diferite. Cine ar fi interesat?
Teoretic, tentatia este destul de mare si ea ar raspunde euroscepticismului in crestere constanta la nivelul opiniei publice europene. Motivatiile sunt multiple, dar ordinea lor de prezentare este diferita. Din punctul de vedere al politicienilor, lipsa de entuziasm pentru visul european s-ar datora ineficientei mecanismelor de comunicare, ceea ce a dus la o ruptura informationala intre birocratia din Bruxelles si decidentii politici din capitalele europene si, mai departe, la o foarta slaba cunoastere de catre marele public a avantajelor politicilor comune decise la nivelul UE. De partea cealalta, este acuzata o graba mult prea mare in realizarea extinderii UE, miscare considerata ca insuficient pregatita si cu niste costuri sociale si economice de perspectiva imediata si medie relativ ridicate si cu consecinte negative asupra pietei muncii si nivelului de viata din UE.
Practic, reunirea unui grup parlamentar pe o asemenea filozofie ar merge pe calea deschisa de respingerea proiectului Constitutiei Europene si in sprijinul unor pozitii de aparare sau de stand-by in ce priveste aderarea unora dintre noile tari membre la piata financiara comuna, ultimul si cel mai important dintre exemple venind din Polonia. Pana in acest moment, insa, doar ODS-ul ceh al lui Vaclav Klaus a anuntat sprijinul sau deschis pentru formarea noului grup, fiind insa asteptate si personalitati din Polonia, poate Slovacia, poate din Finlanda. Dar, deocamdata, nu s-au aratat toate cartile din joc.
Si nu le va fi usor in sustinerea foarte marcata a euro-scepticismului, deoarece in coasta lor apare o alta certitudine: formarea unui nou grup parlamentar, cel care va exprima puterea (dar si influenta deloc neglijabila in actualul context european) al nationalistilor, cei care se vor consacra in mod oficial la nivel de internationala in aceasta primavara, implinind un vis mai vechi al domnilor Le Pen, Vadim Tudor si al colegilor lor europeni si nu numai....
De cealalta parte, grupul traditional din PPE se va concentra si mai puternic pe forta sa de atac principala, cea germana, incercand sa constituie o platforma de "puri si duri" impreuna cu aliatii traditionali din Benelux, alaturi de Franta, Italia si Spania. Situatie in care, brusc, PPCD-ul romanesc poate fi revalorizat si proiectat in linia intai de interes pentru viitoarele alegeri de euro-parlamentari, cu sanse reale daca se confirma o sustinere masiva si in clar din partea crestin-democratilor germani.
Oricum, in aceste conditii, socialistii europeni ar deveni rapid - si de departe - cel mai influent grup din Parlamentul European, dar pusi intr-o situatie cel putin delicata in raporturile lor cu PSD-ul din Romania, aflat in centrul unor evenimente negative care-i pot influenta sensibil viitorul politic, dar si credibilitatea de principala forta de opozitie pe scena politica din Romania.
Dar partidele noastre cum se integreaza in aceasta dezbaterea si chiar lupta deschisa intre entuziastii si scepticii europeni? Pai, foarte greu, din moment ce singurul discurs corect politic este acum doar cel super-entuziast in favoarea aderarii si de sustinere a extinderii. Dupa aceea, vom mai vedea ce si cu cine.

---

Despre autor: