Partide lipsite de un scop constructiv (2)

Refuzul Senatului de a aproba infiintarea DNA-ului a fost un bun exemplu al lipsei de coloana vertebrala a partidelor politice din Romania. Partidele de la putere, carora li s-a incredintat sarcina de a pregati statul roman pentru a adera la UE intr-o forma buna nu au resit nici macar sa impuna disciplina propriilor lor parlamentari. Scuza lui Radu Campeanu pentru a nu vota a fost ca avea oaspeti din strainatate. Daca ar fi fost receptivi, unii dintre acesti straini ar fi inteles ca holurile de marmura ale lui Ceausescu au devenit un bazar oriental, populat de negustori, nu de legislatori.
Mentalitatea de negutator a fost salvatoare pentru democratie in 2004. Mania inavutirii a tocit sabia dictatoriala a PSD-ului. Multi dintre adversarii partidului, odata propusi si apoi alesi in toamna, erau mai preocupati de propriile interese decat de problemele de partid, legate de venirea lui Traian Basescu la Cotroceni. Cheile n-au ajuns niciodata la Adrian Nastase. Ambitiilor lui li se opuneanu Iliescu, serviciile de informatii (in caz ca ele au dat publicitatii infamele stenograme), media (inclusiv TVR 1), societatea civila si Basescu, desigur. Nu partidele, ci acesta din urma i-a convins pe tinerii care-si pierdusera orice speranta in politica sa ia atitudine si sa-i ofere lui o victorie la limita.
Influenta exercitata de partide ar fi putut creste, daca in 2005 ar fi existat un blocaj politic total. PUR si UDMR au prevenit o confruntare severa care ar fi putut duce la o innoire partiala, cu jucatori si agende noi. Aceste partide si-au oferit serviciile Aliantei DA, sperand ca astfel isi pot tempera radicalismul. Daca ele ar fi ramas credincioase PSD-ului, e aproape sigur ca ar fi urmat alte alegeri. PD si PNL si-ar fi disputat stapanirea pe tabara anti-PSD. Poate ca Basescu ar fi ordonat partidului sa aduca oameni noi, astfel incat partidul sa aiba de castigat. Oameni din mass-media, din universitati, relatii publice, industria hi-tech...
Dar au pierdut aceasta sansa si, in loc de un razboi la scara larga cu un PSD-stat, au fost numai incaierari minore. Nu este deloc improbabil ca alegerile sa urmeze curand, daca in mai UE decide data aderarii Romaniei. Dar este improbabil ca vom avea un PD cu o alta imagine. Compromisurile pe care le-a facut cu diversi oficiali, initial alesi de PSD, ne arata un partid in extindere dinspre nivelul central spre orase si judete. Miscarea cu dezertorii PSD care au ales PD-ul ar putea deveni o adevarata inundatie daca vulcanul PSD isi spulbera varful. Sigur ca PD nu are sanse sa fie un magnet pentru oameni noi, care au o alta viziune asupra politicii, daca acestia vor gasi un cuib plin de dezertori din PSD. Asadar PD nu pare sa fie o forta care se va reinnoi curand.
Situatia nu este mai buna nici pentru PNL. Partidul se indreapta spre electoratul PNTCD-ului, tot batand in toba anti-comunista si promitand sa investigheze crimele comise de Securitate. Reticenta PNL-ului de a-l condamna pe Gheorghe Onisoru, alesul partidului in CNSAS, pentru ca a compromis din anul 2000 aceasta munca este, probabil, chipul adevarat al partidului. Liberalismul istoric a fost diluat din cauza prea multor dezertori din PDSR, care au trecut prin efemera ApR a lui Teodor Melescanu. O vreme, partidul a fost in pericol de a arata ca o adunare de oameni de afaceri care fac politica in acelasi timp. Dl. Tariceanu nu-si poate ascunde preocuparea de a-si mentine interesele de afaceri pe termen lung, pe care o prefera stradaniei de a avea o cariera politica full-time.
La vreme de rastriste, PSD nu pare sa-si gaseasca unitatea prin reconectarea la idealurile incepului. Cum spuneam data trecuta, partidul a fost fondat astfel incat o numeroasa armata de oficiali ai epocii comuniste sa-si mentina puterea si sa se imbogateasca. Intr-o masura mai mica sau mai mare, cele mai multe dintre celelalte partide au fost influentate de agenda PSD-ului.
Pe 2 februarie, Ion Iliescu a emis un avertizment destul de ipocrit pentru colegii sai (iar Radu Mazare n-a reusit sa nu adoarma): "Sa nu riscam sa repetam istoria anilor '30, cand, din cauza coruptiei si a politicianismului, oamenii si-au pierdut increderea in partide si s-au indreptat catre solutii radicale".
Dar nu cred ca va urma o tragedie, ci o farsa. Trivializarea politicii partidelor inseamna ca drumul este inca deschis nu pentru un Pinochet sau chiar un Putin al Romaniei, ci pentru un mini-Berlusconi. El cel putin le va spune cetatenilor ceea ce ceilalti nu spun niciodata: ca politica de partid a devenit un joc stupid si ca el trebuie votat, deoarece le va oferi preturi mai multe si mai mici decat toti ceilalti.

---

Despre autor: