Efectele embargoului asupra psihozelor

Inainte de discutarea in CSAT a modificarilor propuse la legislatia in acest sensibil domeniu, cateva ziare serioase au dat semne acute de ingrijorare din cauza unor informatii conform carora presedintele Basescu ar fi propus ca SRI sa obtina drepturi constitutive ale anchetarii penale. Declaratia presedintelui de dupa reuniunea CSAT nu a dezmintit aceste presupozitii.
Presedintele a anuntat insa ceva atat de important incat o parte a redactorilor care transmiteau stirea au ametit in direct, nevenindu-le sa creada ca serviciile de informatii vor fi demilitarizate, drept care au amestecat aceasta decizie cu codicilul ei, care spune ca, in calitate de functionari publici, ofiterii de informatii vor avea drepturi si obligatii si dupa incetarea activitatii in serviciile demilitarizate. Pana aici, nu am decat sa ma bucur. In 1989, am scapat de Garzile Patriotice, era timpul sa scapam si de Garzile Pretoriene. Poate ca vom afla peste doua luni si ca serviciile nu mai au dreptul - pierdut in 1998 si iute redobandit dupa 2000 - sa faca afaceri. In acest fel, incompatibilitatea intre accesul la informatie si accesul la capital s-ar vedea mai clar, iar controlul parlamentar asupra bugetelor lor n-ar mai fi o gluma proasta.
Sentimental cum il stim, presedintele a dramatizat apoi soarta ofiterilor de informatii care, din varii motive, nu-si mai gasesc locul in servicii, potopindu-ne cu viziunea unui val de nefericiti aruncati cu cruzime pe drumuri. De fapt, fiind vorba de militari, ei au trecut in rezerva cu toate drepturile, adesea cu compensatii consistente, asa ca nu e cazul sa punem de-un ONG caritabil. Problema e alta. Militarii ies la pensie inca relativ tineri si plini de avant, asa ca n-au cum ocoli ispita de a se angaja acolo unde competenta lor e dorita. Iar in cazul ofiterilor de informatii, e clar, competenta lor e informatia. Or, disciplina militara care le ingradea cat de cat tentatia de a utiliza in beneficiul propriu informatiile la care aveau acces risca sa se evapore odata cu trecerea in rezerva.
Asa s-au ivit tot soiul de servicii private de informatii: firme de paza (va amintiti de cele ale d-lor Dumitru Iliescu sau Mihai Cuptor), tabloide "de investigatie", structuri informative ale partidelor (PRM se si lauda cu ele, dar nici la PSD nu ducem lipsa). Ca vicepresedinte al Camerei, dl Nastase a angajat o groaza de consilieri dintre ofiterii superiori de informatii trecuti in rezerva in timpul administratiei Constantinescu, si vreo doi-trei s-au nimerit parca si in preajma dlui Basescu. E foarte bine, asadar, ca noua legislatie instituie un regim clar de drepturi, incompatibilitati si interdictii nu doar in timpul angajarii active in serviciile de informatii, ci si dupa.
Dupa principiul "una calda, una rece", dl presedinte nu ne-a linistit in schimb de loc cu privire la posibila recuperare a unor drepturi pierdute de SRI in trecerea de la statutul de Securitate la cel de serviciu de informatii. Mai intai, ne-a anuntat pe un ton destul de amenintator ca nu admite sa se discute aceste proiecte decat peste doua luni, dupa care ne-a facut de psihotici fiindca avem obsesia ascultarii telefoanelor.
Opinia publica pare sa fi amutit de teama acestei calificari. Cat ma priveste insa, nu mi-e usor sa accept diagnosticul prezidential doar fiindca ma intreb de ce naiba trebuia sa-mi fie ascultat telefonul in virtutea inspaimantatorului articol 3 din Legea sigurantei nationale. Am mai scris, ar fi foarte bine sa se prevada prin lege ca toate persoanele care, prin functia lor, iau cunostinta de secrete de stat, nu numai ofiterii de informatii, vor fi supuse unui control al institutiilor competente un timp precis limitat dupa ce si-au incetat activitatea. Cine n-ar fi de acord, ar renunta de la bun inceput la functia respectiva, nici o suparare. Dar nu mi se pare a fi un simptom de delir maniacal al persecutiei faptul ca, stiind pertinamente ca mi-a fost ascultat telefonul, dar nu si ca nu imi mai este, ma consider lezata si insultata fiindca, sub administratia Iliescu, macar un procuror a crezut - oare pe ce baza?- ca as pune in primejdie statul roman, si a emis in scris un act oficial care ramane secret pentru mine, nu insa si pentru viitorime.
Nu-i doresc altceva presedintelui Basescu decat ca asemenea banuieli sa devina un semn cert de psihoza cand va fi in cauza administratia d-sale. Deocamdata, semnele sunt, eufemistic vorbind, mai degraba incerte, dar astept. 56 de zile.

---

Despre autor: