Scriam in precedentul articol publicat in aceasta rubrica despre taberele culturale si constatam ca principiul de mobilizare al asa-ziselor tabere este mai degraba unul ideologic. Intr-un fel destul de confuz, totusi, cei care se considera a fi de st
Scriam in precedentul articol publicat in aceasta rubrica despre taberele culturale si constatam ca principiul de mobilizare al asa-ziselor tabere este mai degraba unul ideologic. Intr-un fel destul de confuz, totusi, cei care se considera a fi de stanga recenzeaza cartile celor pe care ii considera a fi de dreapta si le cauta nod in papura. Sau invers. De unde vine confuzia? Cel mai adesea, dintr-o neclarificare a termenilor. Un exemplu recent. Adrian-Paul Iliescu polemizeaza cu Andrei Cornea si declara: "Adversarul meu este mentalitatea elitista de desconsiderare a democratiei". Nu aflam insa ce intelege Adrian-Paul Iliescu prin elitism, chiar daca pune pe masa trei cazuri de desconsiderare a democratiei, dupa opinia sa: cineva sustine ca democratia ar fi un mit (Lucian Boia); altcineva spune ca este o "mlastina" (Mircea Mihaies); iar un altul constata ca tehnicile votului majoritar nu pot sa ofere "adevarul" (H.-R. Patapievici).
Sa le luam pe rand. Teza lui Lucian Boia nu afirma, prin implicitul ei, ca mitul ar fi ceva rau. Dimpotriva. Teza de mai sus spune ca nu se poate fara mit nici macar intr-o lume aparent rationala si secularizata. Ce inseamna ca democratia este un mit? Nimic altceva decat faptul ca sunt mai multi cei care cred in valorile ei fara sa fie instruiti in cercetarea critica a istoriei democratiei ori in analiza procedurilor prin care sunt instituite actele cu adevarat democratice. Unde este elitismul aici?
Vorba lui Mircea Mihaies n-are nici o legatura cu ideea de democratie. Ea, vorba asta, este spusa despre o stare de fapt, prezentul nostru politic, si a fost confirmata de fel de fel de evenimente, cel mai recent fiind votul Senatului de respingere a Ordonantei de infiintare a DNA, principalul instrument de cercetare a coruptiei noastre la nivel inalt.
Cat despre afirmatia potrivit careia tehnicile votului majoritar nu sunt cele potrivite cautarii adevarului, iata un caz in care Adrian-Paul Iliescu produce confuzie cu buna stiinta, in chip vinovat. Pentru ca el insusi citeaza inca o afirmatie din contextul in care H.-R. Patapievici facuse o astfel de zicere: "adevarul nu poate fi descoperit prin vot, ci numai prin tehnici care exclud marele numar".
Avem asadar un context in care nu democratia este pusa sub lupa, ci un abuz pur si simplu, anume acela care apare atunci cand cineva poate avea urmatorul rationament: eu reprezint o majoritate de opinii care afirma ca Pamantul nu se invarte in jurul Soarelui, prin urmare adevarul este de partea mea.
Confuzia deliberata creste atunci cand Adrian-Paul Iliescu citeaza din Zelea Codreanu: "gasirea adevarului nu poate fi incredintata majoritatii".
Doua sunt presupozitiile vinovate din punerea laolalta a propozitiilor aparent similare mai sus citate din nou. Mai intai este implicitul gandului ca Zelea Codreanu n-ar fi putut rosti nici o propozitie valida despre nici un subiect intrucat pozitia sa politica nu are validitate. Avem aici ceva ce ar putea fi considerat un fel de fundamentalism logico-politic. Avem apoi a doua presupozitie vinovata din rationamentul lui Adrian-Paul Iliescu: ea sta pe iluzia ca orice afirmatie ar avea un substrat politic, ideologic. Or, este limpede ca buna ziua ca atunci cand vorbim de cautarea adevarului nu vorbim si despre democratie.
Greseala de a considera cautarea adevarului ca fiind ceva de natura intotdeauna ideologica o facusera regimurile totalitare din secolul XX, unul ajungand sa vorbeasca despre "stiinte evreiesti", iar altul despre "stiinte burgheze". Greseli? Stim bine ca nu erau doar greseli. Erau crime.
Adrian-Paul Iliescu vrea sa ne convinga ca mentalitatea elitista ar fi aceea care dispretuieste egalitatea. Toti am fi egali in fata sanselor de a gasi adevarul. Da. Are dreptate. Dar cheia problemei sta in nuanta: "in fata sanselor". Numai ca, pentru a da viata acestor sanse in fizica, intotdeauna un Einstein va avea mai mult noroc decat votul comunitatii din care el face parte. Iar pentru a da viata acestor sanse in alegerile politice, intotdeauna comunitatea va avea mai multa indreptatire decat geniul ei cel mai reprezentativ.
Toata tevatura pe care o arat aici cu degetul vine din punerea impreuna a vointei politice (care da un adevar al majoritatii) si a adevarurilor non-ideologice (care dau cate un geniu cand si cand).
In cele din urma, pare de necrezut ca azi mai pot fi confundate astfel de lucruri. In fapt, insa, dorinta polemica intuneca usor, iata, lumina ratiunii.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.