Fascinati de importanta temelor puse in discutie de scandalul caricaturilor daneze infatisandu-l pe profetul Mahomed, foarte multi comentatori au uitat sa analizeze circumstantele concrete ale acestei afaceri. Recunosc ca si eu am procedat la fel. Mi
Fascinati de importanta temelor puse in discutie de scandalul caricaturilor daneze infatisandu-l pe profetul Mahomed, foarte multi comentatori au uitat sa analizeze circumstantele concrete ale acestei afaceri. Recunosc ca si eu am procedat la fel. Mi s-a parut ca libertatea de expresie trebuie aparata indiferent de contextul dezbaterii. Ca principiul este mai important decat cazul particular. La fel cred si acum. Si totusi, cazul particular al scandalului caricaturilor merita, la randul sau, atentie. Pentru ca exista destule elemente care sugereaza ca am avut de-a face cu o criza regizata. Sau macar alimentata artificial.
Mi se pare relevant ca, intre tiparirea caricaturilor si izbucnirea protestelor violente din lumea musulmana, au trecut mai mult de patru luni. Desenele au fost publicate pentru prima data la 30 septembrie 2005. Singurul lor efect imediat a fost o demonstratie de strada la Copenhaga - pasnica - la care au participat circa 5000 din cei 180.000 de musulmani din Danemarca. A fost nevoie de timp pentru ca multimile din Gaza si Damasc sa se inflameze. Spontan? Putin probabil. Ma indoiesc ca printre tinerii furiosi se aflau cititori asidui de presa daneza. Si atunci, cine a mobilizat aceasta masa de manevra? Cine a pus paie pe foc? Si de ce?
S-a spus la inceput ca rolul principal in internationalizarea crizei l-au avut cativa imami ultraconservatori din Danemarca. Acestia ar fi pornit intr-un "turneu" prin tarile musulmane, prezentand autoritatilor dosarul caricaturilor incendiare. S-a zis ca demersul a fost sustinut intens de Arabia Saudita si Pakistan. O analiza realizata de Centrul BBC de Monitorizare a Presei pare sa dezminta aceasta ipoteza si ofera cateva surprize de proportii. Punand cap la cap toate informatiile aparute in mass-media internationala (in ultimele patru luni) cu privire la acest subiect, specialistii au identificat "zonele" care au contribuit cel mai mult la amplificarea crizei. "Jucatorii" care au relansat neobosit dezbaterea, ori de cate ori aceasta dadea semne de oboseala. Aparent paradoxal, acesti jucatori nu provin si nu reprezinta state islamice.
O revista retrospectiva a presei mondiale demonstreaza ca centrele de presiune s-au aflat la Cairo si Ankara. Incepand de la mijlocul lui noiembrie 2005, ministrul egiptean de Externe a fost extrem de activ in a denunta public "insulta intolerabila la adresa Islamului". Se apropiau alegerile parlamentare, iar pentru guvernul laic de la Cairo - aflat intr-o batalie electorala crancena cu "Fratia Musulmana" - scandalul era o adevarata mana cereasca. Politicienii puterii puteau poza in aparatori ai Islamului, fara consecinte in plan domestic. Tema a fost preluata cu entuziasm de partidele islamiste din Turcia.
Mesaje virulente au fost consemnate si de presa din Pakistan, insa aici exista suspiciunea unor intoxicari si manipulari deliberate. Cel mai mare cotidian de limba urdu informa, la 15 noiembrie 2005, ca un lider al gruparii "Jama'at-i Islami" ar fi pus o recompensa de 500.000 de rupii pe capul fiecaruia dintre caricaturistii "blasfemiatori". Informatia a fost imediat dezmintita de organizatie. "Este o stire absolut prosteasca si lipsita de fundament", a declarat purtatorul de guvant al gruparii. Zvonul fusese, insa, deja lansat.
In valtoarea evenimentelor de la inceputul acestei luni, s-a creat senzatia ca in culisele crizei se aflau redutele islamismului dur, state ca Arabia Saudita, Pakistanul, Iranul si Siria. Ultimele doua incluse de mult de presedintele Bush pe "Axa raului". Pistele duc, insa, spre alti "suspecti", de data aceasta din tari cu regimuri laice. Ba chiar aliate de nadejde ale Washingtonului. Sa fie o simpla intamplare?
Pana la urma, cine a profitat de pe urma acestei crize? In nici un caz Siria sau Iranul. Regimul de la Damasc, din ce in ce mai izolat pe scena internationala, avusese un aliat in Franta lui Chirac. De ce ar fi vrut sa-si puna in cap opinia publica europeana? La fel si in cazul Teheranului, amenintat tot mai insistent cu posibilitatea unui atac militar impotriva facilitatilor sale nucleare.
Cine avea interes sa invenineze relatiile dintre lumea musulmana si exact acele state occidentale in care politica Administratiei Bush nu se bucura de popularitate? Presa din SUA si Marea Britanie a refuzat sa preia caricaturile si i-a infierat in termeni duri pe jurnalistii europeni care s-au solidarizat cu colegii de breasla din Danemarca. Americanii si englezii - liderii "razboiului anti-terorist" global - au pozat in "baietii buni", atenti sa nu raneasca sensibilitatile Islamului. Ce daca au ocupat Irakul sub false pretexte si isi impun cu forta vointa in Orientul Mijlociu? Bine ca nu il caricaturizeaza pe profet! Pe de alta parte, un val de ostilitate anti-musulmana in "batrana Europa" serveste de minune interesele neoconservatorilor de la Washington.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.