Fata ascunsa a mini-ceausestilor

Analistul Emil Hurezeanu, unul din cei mai fini observatori ai lumii si jocurilor politice interne si internationale capteaza, de multe ori din interior, imagini inedite, pe care le reda, cu taraita, publicului larg, prin autentice expozeuri de invidiat. "Cum sunt EI in realitate?", este titlul unui astfel de micro-pictorial, in care Emil Constantinescu, Adrian Nastase si Traian Basescu sunt surprinsi in momente mai mult sau mai putin private. Profesorul Constantinescu este prezentat cu ambitiile sale de "lider regional" si revelat ca "mai prezidentiabil" dupa ce si-a incheiat mandatul. Actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, nu este nici el menajat, fiind taxat drept transpirabil in situatii cu care nu este obisnuit.
In primul moment n-am prea inteles de ce lipsesc Iliescu si Ceausescu de pe lista lui Hurezeanu si ce cauta Nastase pe ea. Plus ca, marturisesc, ma asteptam sa aflu ceva mai multe si mai picante amanunte despre fostul prezidentiabil, fotografiat din regretata postura in care s-a aflat Emil Hurezeanu, de consilier personal al (ex?)liderului PSD. O fraza m-a trezit la realitate: "Partidele, oligarhiile, mafiile, coteriile, masoneriile, securitatile, lobby-urile sunt angrenajele care ochesc, tintesc, selecteaza si impun presedinti, mai peste tot in lume, transformandu-i din oameni normali in animale politice, plimbate in cusca sau portret prin iarmarocul itinerant al democratiei." Si mi-am amintit ce se zvonea despre ratarea la milimetru a domeniilor Cotroceniului de catre fost-prezidentiabilul actual-puscariabilul Nastase.
Initiativa lui Hurezeanu este extrem de laudabila si inspirationala. Daca vrem sa nu mai retraim anii "dictaturii soft" este necesara o transparenta totala iar conceptul de "open information" ar trebui sa ghideze jurnalistii intru expunerea viciilor si viciatilor sistemului.
Pe Iliescu, exul, il las celor care au avut ocazia sa-l observe mai de-aproape. Eu n-am trait acest privilegiu si ma auto-felicit. Ultima oara cand ne-am intersectat am refuzat sa-i intind mana. Locul sau este in afara istoriei prezente.
"Am o misiune mare!", mi-a spus o data Ceausescu, un alt personaj disparut, si din filmul lui Hurezeanu. Era o duminica rece a anului 1989, inainte de venirea lui Gorbaciov la Bucuresti. Elev la Arte Plastice, lucram impreuna cu alti colegi la fantanile din fata Casei Poporului. Fara sa ne dam seama, ne-am trezit cu primul presedinte al Romaniei langa noi, scrutand inaltimile constructiei monumentale. Pe vremea aceea se cauta o tichie de pus in varful cladirii si arhitectii postau, in marime naturala, diverse modele pe creasta monstrului. Luat prin surpindere, m-am uitat la Ceausescu, domnul cel mic de langa mine, cu mirare. "Trebuie sa devina splendoarea Romaniei!", mi s-a adresat direct aratand la lesul leviatanului impietrit in inima Capitalei. Ma rog..., mi-am zis.
"Am o misiune mare!", mi-a rasunat din nou, in urechi, dar dupa 15 ani, si de data aceasta din gura unui "tanar de viitor in toate regimurile". Marturisesc ca nu mi-a sunat bine. Tocmai mi se propunea sa ocup o pozitie in Guvernarea Tariceanu. Am pus, increzator, o conditie: sa pot disponibiliza persoanele cunoscute ca actionand impotriva intereselor Romaniei. Raspunsul nu a fost tocmai favorabil: "sa vedem...". Am declinat apoi oferta, pastrand simpatie pentru eforturile tanarului ministru de a curata sistemul. Am incercat sa ajut, cu scrisul - pe el si diplomatii capabili din structuri - in interesul tarii, din postura de jurnalist preocupat de soarta romanilor din ambele Romanii. Observand, analizand, criticand. Intr-o zi, dupa o delegatie oficiala cu prea putine semne de pastrarea a unei demnitati nationale firesti, ma suna seful meu: "Victor, ce i-ai facut pustiului? M-a sunat la cinci dimineata, ora New York-ului, unde era. Sunt absolut de acord cu cele scrise de tine, insa..." Ma-ntelegeti... Cu totii, indiferent de publicatie sau post de radio si televiziune, am trait dintr-astea. Dar pe vremea "fostilor". In fine, contractele, mititele, angajate cu ministerul, au devenit si ele problematice. Tratand situatia romanilor de pretutindeni ne-am trezit, dupa o radiografie critica a regimului comunist de la Chisinau, ca suntem "chemati la ordin". Un Departament al ministerului in cauza ne soma sa predam textele unui supliment inainte de aparitie, pentru a fi "verificate". Good joke!, mi-am zis. Si totusi... ce-ar zice prietenii presei romane independente, ambasadorii tarilor UE si SUA, daca ar afla ca cenzura a revenit la Bucuresti chiar de sub acoperisul institutiei care sustine ca "va integra Romania in marea familiei europeana, ale carei valori le impartasim cu totii". Sau prietenii nostri de la organizatiile internationale de aparare a libertatii presei.
Intre timp, pentru ca am continuat sa ne facem meseria cinstit, ne-am pricopsit si cu un CD fierbinte, plin cu documente secrete. Tinte multiple: decredibilizarea ZIUA, posibila arestare, urmarirea noastra legal si non-stop de catre serviciile secrete acaparate, ca si ministerul in cauza, de tot soiul de mini-ceausesti care se sustin bine-mersi unul pe altul. Cu ajutorul "partidelor, oligarhiilor, mafiilor, coteriilor, masoneriilor, securitatii"...

---

Despre autor: