Faptul ca in aceste zile senatori - destul de multi la numar - au votat la Bucuresti impotriva unei institutii anticoruptie deosebit de importante sustinute de propriul partid, astfel ca ea sa capete putere de lege, starneste valuri de comentarii. E
Faptul ca in aceste zile senatori - destul de multi la numar - au votat la Bucuresti impotriva unei institutii anticoruptie deosebit de importante sustinute de propriul partid, astfel ca ea sa capete putere de lege, starneste valuri de comentarii. E vorba de Departamentul National Anticoruptie... Cateva titluri din presa de ieri: "Rezistenta la justitie", "Anticoruptia cu capul spart", "Senatul ia cutitul din mana DNA", "Cine are interesul sa distruga DNA?" etc.
Este votul din Senat justificat de un interes general? Aceasta ar fi o intrebare cheie. Dar nu de ea vreau sa ma ocup acum, ci de dreptul parlamentarului sa voteze altfel decat doreste partidul. (Ar mai fi de adaugat - pe margine - ca nici nu stim daca e vorba de indisciplina sau, mai stii, de un consemn discret...) Pozitiv este pana una alta ca primul-ministru Calin Popescu Tariceanu a solicitat presedintelui Basescu in scris, in cursul zilei de ieri, sa analizeze posibilitatea de a cere Parlamentului sa reanalizeze respingerea Ordonantei de infiintare a Departamentului National Anticoruptie potrivit art. 77 al. 2 din Constitutie. Este putin probabil ca numita ordonanta sa cada si la reexaminare dar de ocara oricum parlamentarii s-au facut, din punct de vedere moral, aparand in luminile rampei ca prieteni ai coruptilor....
Parlamentarul democrat Ioan Oltean a declarat ca va cere "sanctionarea dura" a celor care au votat contra sau au lipsit de la sedinta senatului. Ce li se poate reprosa? Cu sintagma "disciplina de partid" suntem obisnuiti insa din vremea comunismului. Este disciplina de partid specifica partidului unic? Desigur, nu; numai ca prin natura sa totalitara, partidul unic avea alte mijloace - mult mai operative - de a se impune in toate privintele asa-zisilor alesi ai natiunii, care erau de fapt ai sai, in primul rand.
In sistemele democratice, parlamentarul este reprezentantul intregii natiuni, nici macar al fragmentului de votanti care l-au trimis in Parlament; ca urmare, mandatul imperativ este interzis, parlamentarul fiind liber sa voteze cum crede.
Ce risca deci parlamentarul nedisciplinat?
Ca este vorba de o lacuna a democratiei reprezentative, nu incape indoiala; dar altceva decat reactia alegatorilor liberi sa-l sanctioneze cum cred pe alesul lor la viitoarele alegeri, nu risca... Cand au fost statornicite regulile parlamentarismului, legiuitorul s-a aflat, de buna seama - la figurat, desigur - intre cei doi monstri din legenda, Scylla si Charybda. Existau doua alternative: disciplina de tip ierarhic si atunci adio democratie iar a doua, apelul la coeziune si moralitate, care vedem cat este de relativ, cand vine in conflict cu puternice interese personale. O buna memorie a alegatorilor este, prin urmare, cam singura sanctiune - dar de ignorat nu este nici ea, numai ca efectele sunt intarziate...
Din pacate, nu exista nici o lege care sa oblige partidele politice sa ceara macar scuze alegatorilor deziluzionati...


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.