Pe Tudor Topa, scriitor insetat de echilibru, iubitor de paradoxuri, lipsit de excese si de efuziuni momentane, un post-romantic spiritual si ludic, un dictator subtil de, agora culturala, il asculti cu penita inmuiata in cerneala. Un autor except
Pe Tudor Topa, scriitor insetat de echilibru, iubitor de paradoxuri, lipsit de excese si de efuziuni momentane, un post-romantic spiritual si ludic, un dictator subtil de, agora culturala, il asculti cu penita inmuiata in cerneala. Un autor exceptional al carui nume este legat si de o inventie literara ad-hoc, dar intrata in constiinta criticului Dan Culcer: "Scoala de la Targoviste", in care, alaturi de Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu si Costache Olareanu, a intrat in istoria literara.
De aproape doi ani, cu pauze voite, cu altele neprevazute, il provoc pe Tudor Topa la scrierea unei carti care, probabil, se va termina cand sortii ne vor da de veste.
Dincolo de asta, marea bucurie a unei asemenea intalniri in paginile unei carti pastratoare de spirit si de sentimente contrarii este coplesitoare.
Tudor Topa nu-si reprima satisfactiile, nu-si arata ura, nu-si aminteste grozavii si infernuri, in schimb isi aminteste cu precizie (ne)pamanteana: muzici, lecturi, orase, imagini si oameni care i-au tulburat existenta, luminandu-i-o.
Iolanda Malamen: Tudor Topa, v-am intrebat aat de multe lucruri in dialogurile de pana acum, incat simt ca pe o datorie sa va intreb si despre moarte ceva.
Cum se mai "simte" ea, vizavi de noi, cei ce o preamarim deseori?
Moartea este atat de geloasa pe viata, incat da branciuri inainte de vreme. Nu stiu daca neaparat cu avizul Guvernului. As fi curios sa aflu asta.
Am vazut ca nu vreti sa spuneti mai mult.
Va contraziceti des?
Tot timpul cu neintrerupta speranta a impacarii cu mine. Asta m-a tinut in viata cu mult mai mult decat mi-ar fi parut ca are sa fie.
Ca orice om, trebuie sa fi avut si multe dezamagiri.
Am avut. Am avut cu nemiluita, desi ele de obicei nu sunt foarte dese. Ii multumesc Celui de Sus ca nu le prea tin minte! Ce suflet igienic mi-a dat Dumnezeu! Nu imi aduc aminte. Totusi, o prima dezamagire o tin foarte bine minte: in copilarie. Daca ploua si mama ma silea sa dorm, sufeream ca un caine ca nu pot sa ies afara, in curte, ca sa ma joc si sa ma bucur de libertatea pe care mi-o doream. Asta a fost cred prima mare dezamagire.
Sunteti foarte legat de romantism, prin lecturi si autori pe care-i iubiti, pe care-i socotiti genii. Despre romantismul dumneavoastra ce puteti spune?
La mine romantismul a inceput in copilarie. Intai m-am indragostit de o invatatoare. Mama, care era directoarea scolii a simtit lucrul asta si a schimbat-o cu alta invatatoare. Freud o sa ma felicite, dar asta nu are nici o importanta. (Tudor Topa zambeste tragand cu sete din tigara). Mama, ca directoare a Scolii Normale din Cernauti, primise un apartament chiar in cladirea scolii. Umblam pana seara tarziu prin curtea scolii, care era foarte ingrijita. Avea de pilda un card de liliac (ii spun lui Tudor Topa ca numai la pasarile zburatoare se foloseste acest cuvant, dar imi raspunde: Ce conteaza, ce facem discriminari?. E vorba de arborii acut si gingas mirositori, violeti sau albi in floare. Cand ieseam dupa lasarea intunericului si nu mai vedeam ca ziua imprejurul, aproximatia isca fapturi inspaimantatoare care ma puneau pe fuga si fugeam catre casa cu o viteza incalculabila.
Din ceea ce povestiti se vede ca va e dor de Cernauti, orasul nasterii si al copilariei.
Da, imi e tare dor de Cernauti. Acolo sunt vederile mele. Acolo a ramas vazul meu, care aici e vitregit, desi iubesc tot ce vad oricand si oricum.
Tudor Topa, ce este de fapt cultura? Exista o definitie concreta si clara a ei? Exista de asemenea, "imperialism cultural?
Nu, nu cred ca exista imperialism cultural. De altfel, cuvantul cultura este foarte vag si periculos. Totusi, Dumnezeule, sunt pe lumea asta Kant, Shakespeare si Caragiale (ca sa fiu modest). Gata! O iau razna, fara nici o vina si fara semnificatie. Cum o sa existe asa ceva?
Intre tihna unei insule insorite, plina de calm exotism, si o biblioteca tixita cu carti, ce ati alege acum, la varsta intelepciunii, adica 76 de ani?
L-as alege pe Don Quijote. Cervantes este prietenul meu. Uite, e aici dupa colt. Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Jalea care l-a sculptat! Daca as muri pe strada as vrea sa mor in dreptul acelei statui. As fi impacat. Cervantes are puteri binefacatoare.
Ati tinut vreodata un jurnal ca un om obisnuit, care-si noteaza banal tonurile existentei, notate cu constiinciozitate si silinta?
Intreaga mea literatura e pornita de la un jurnal care s-a parasit la un moment dat pe sine insusi ca jurnal si a devenit carte indefinibila. Carte indefinibila care ma caracterizeaza -pana la saturatia mea de mine.
De ce pareti atat de inocent? Sunteti cu adevarat asa? V-am intrebat cu totul altceva. Am citit cartile dumneavoastra care sunt intr-adevar jurnale ce s-au parasit pe sine.
Sunt cu adevarat inocent. Forta cuvantului e permanenta si la vedere. Omul e preaplin. Cuvant vine de la "conventus", un cuvant latin brut care s-a afinat ulterior cu o mare repeziciune (cred ca numai in limba romana).
Vi se pare agreabila lumea in care traim?
Ma pui in incurcatura. Cuvantul "agreabil" e legat de obicei de usuratate. Eu am ceva impotriva. (Vezi Haydn si Mozart). Si anumite veleitati beethoveniene, ca sa nu mai vorbim de Mahler.
Vad ca va ridicati privirea catre cer. Va plac numele de stele?
O, da. Bine au numit oamenii stelele. Inca ma mai mir de frumusetea acestor nume.
De ce este Bucurestiul un oras atat de trist? E ca un om vesnic posomorat.
Bucurestiul nu este un oras foarte trist, e un oras fara noima si ajuns asa din cauza unor perfectate generatii de criminali.( Nu ma refer la toti edilii Bucurestiului). Sunt foarte necajit. Ii este foarte greu unui om care are pornirea coerentei sa iubeasca un oras destrabalat.
Cum adica destrabalat.? (Tudor Topa face o pauza aprinzandu-si o tigara cu mana tremuranda. Priveste in gol si continua.)
Totusi, eu sunt un om care il iubeste. Iubirea nu se lasa intimidata de durere. E unul din paradoxurile iubirii.
La cei 76 de ani pe care-i aveti va simtiti singur, foarte singur, cumplit de singur? (Tudor Topa nu-mi raspunde la aceasta intrebare si eu nu o repet. Scoate din buzunarul paltonului "Calatorii peste hotare", cartea lui Iorga, pe care o asaza pe masa la care stam de vorba). O cititi si recititi?
Il consider pe Iorga un mare scriitor al acestei limbi. Era si un om mare. Nu a fost in firea lui sa triseze.
Sunteti fericit cand cititi asemenea carti?
Daca stau bine sa ma gandesc sunt un om nefericit care vrea sa se bucure de ceva, dar ceva nu-i reuseste.
V-ati gandit vreodata la sinucidere?
Idee mai tampita ca sinuciderea nu exista.
As vrea sa stiu ce idee aveti despre libertate.
Libertatea? Libertatea este in primul rand etimologia cuvantului "libertus". Sper ca aceasta etimologie sa fie dezisa. Eu as propune un alt cuvant: "celestitate"(nu pot sa-i spun altfel, pentru ca nu exista in nici o limba). As spune deci, ceva ceresc. Asta vreau eu in loc de libertate. Ceva care sa tina de cer. Libertatea nu poate sa fie straina de cer. Libertatea nu poate fi circumstantiala.
Dar libertatea scriitorului?
Intai ca libertatea scriitorului este circumstantiala. Daca circumstantele sau imbecilitatea cenzorilor sau prietenia cu ducele de Weimar (lucru destul de rar), nu-i permit scriitorului, atunci e vorba de ocupatie, de ocupatie straina.
Stiti ca "Jurnalul Annei Franck" este, dupa Biblie cea mai citita carte? Cum va explicati?
Nu, nu stiam si, presupunand ca nu e vorba de propaganda, este, cel putin dupa mine, inexplicabil. Acel jurnal este profund, miscator. Este cartea unui copil ucis. Ea nu are de ce sa concureze cu Biblia. Biblia este a lui Dumnezeu.
Tudor Topa, puteti vorbi despre conditia scriitorului roman?
Nu inteleg cuvantul "conditie".
Sunt de acord ca nu-l intelegeti.
Totusi voi spune ca acest cuvant mi se pare un mod ipocrit de a vorbi despre mizeria voita a scriitorului si a oricarui om cinstit.
Vi s-ar parea mai nimerit sa spunem in loc de conditia scriitorului, saracia scriitorului?
Am raspuns adineauri.
Astazi sunteti cam "morose", cum spun francezii despre vreme. Si oameni. Aveti prieteni? Credeti in prietenia literara?
Da, exista prietenie literara. este enorma, fara dubii. Radu Petrescu, de exemplu, nu a murit pentru mine. Mi-a fost prieten. Sper ca i-am si fost si eu.
Dar acum?
Acum imi sunt prieteni marii scriitori de ici si de colo, scriitori pe care-i recitesc, la care ma gandesc cu o infinita iubire.
Stiu ca nu va place Marquez, de ce?
Marquez este un dobitoc. Dar ma bucur ca Ion Creanga este un om de geniu.
Dumneavoastra cum sunteti?
Sunt o rusine a lumii. Detest batranetea mea din oase. Si multe alte lucruri pe care nu le spun aici si acum.
Ce va mai poate incanta la varsta asta?
Nepasarea (nu nesimtirea), este pentru mine unul din cele mai geniale atitudini ale lumii. Sunt incantat de ea. Asta cred ca vine de la Eminescu.
Ce amintiri aveti din perioada razboiului?
Eu iubeam Cernautiul. In '40 eram in Bucuresti. Am plecat revenind in '44. Nu prea am simt cronologic.
Are romanul simtul istoriei? Multi cred ca este una din invaliditatile lui.
Cred ca il are, dar nu tine seama de el. E un paradox. Inclinatia lui este noncronologica, eleata. Cred ca-l si agaseaza istoria cat de cat. De altfel, un istoric de talia lui Iorga, fundamental e un platonician. Spun asta cu o mica rezerva, nu fac pe dictatorul in aceasta afirmatie. Ca sa nu mai vorbesc de Eminescu. Desi traia cu mare atentie, in fond era kantian, iar relatia spirituala Iorga-Eminescu e cunoscuta ca un "cal breaz".
Vorbiti foarte mult despre Eminescu, ca despre o mare iubire.
Vorbesc despre Eminescu ca despre un "sine-qua-non", adica nu imi inchipui existenta romaneasca in absenta lui. Oricare dintre alti mari romani ar putea cu chiu cu vai sa lipseasca fara un efect catastrofic. Absenta lui Eminescu ar echivala cu o catastrofa. E clara aceasta distinctie?
Pentru mine, da.
Mai sunt doua cazuri de acelasi soi: Enescu si Brancusi si, de ce nu? grecoteiul de Caragiale. Ar mai fi cateva cazuri pe care nu le enumar. Am devenit prea lax, dar nu-mi pasa.
Sa ne intoarcem la Eminescu: de ce are parte de atat de ridicole rememorari, an de an?
Pentru ca tampitii nu se pot dispensa de ditamai prilejul, lustruindu-se pe ei.
Daca ati fi compus muzica v-ati fi ales versuri de Eminescu?
Nu! Nu au nevoie de muzica. Poezia lui e intrinseca si ceva adaugat "excepti excipientis", n-ar mai incapea. Multe exemple o dovedesc. Daca Beethoven sau Schubert ar fi avut norocul sa dea de versurile lui, le-ar fi mers. Si asta nu din pricina nemtiei, ci a congenialitatii.
Care este primul lucru pe care-l vedeti prin fereastra cand va treziti din somn?
Vad o biserica ce sfideaza orice conventie urbanistica, contrazice sensul nu stiu cator strazi. N-au reusit nici sa-i reteze arborii aferenti.
Dar cerul cum este?
Cand imi ridic ochii ma si bucur.
Sunteti un hedonist!
Da, fara a-i nega pe stoici.
Ati vorbit de urbanism, de arhitectura. Aveti simtul perspectivei? Ati fost bun la geometrie?
Nu am fost bun la matematici si nu stiu de ce. Schopenhauer spune ca omul de geniu (adica innascut), nu e matematician. Radu Petrescu dupa ce mi-a citit cartile n-a gasit sa-mi spuna altceva decat: "Tudor, tu esti un geometru!"
Care sunt iubirile literare pe care nu le-ati uitat niciodata?
Copil fiind, Creanga, apoi Andersen, uneori Grimm, la 16 ani Ibsen, cu vagabondajul lui Peer Gynt. Nordul Europei m-a fascinat incomparabil mai mult decat clasicele locuri exotice. Strindberg in schimb m-a cam enervat, fara a-mi displace de tot. Niciodata n-am putut fi misogin. Shakespeare si Goethe nu mi-au chiulit niciodata. Dar, repet, Eminescu mi-e drag ca lumina ochilor.
Puteti traduce expresia "Ce-am avut si ce-am pierdut!"
Daca spui asta serios este o constatare trista. De obicei insa, e o vorba de dispret la adresa unui lucru pierdut, total lipsit de valoare.
Ce a fost crucial in scrisul dumneavoastra?
Momentul de disperare, cand mi-am dat seama ca nu pot fi muzician, mi-a fost alinat de constatarea ca aveam talent literar, constatare de care altfel nu mi-as fi dat seama (cel putin atat de repede).
Mi-ati spus randul trecut cand v-am "descusut", ca "literatura e un om fara mila" Ce mai este? Mai aveti vreo definitie?
Literatura este si un mod de manifestare fizica a poeziei...
Oare?
Care nu are cum sa fie fizica, e doar spirit.
Pe cine intereseaza ea?
Ca intreaga arta de altfel, ea nu poate interesa decat pe oamenii de gust, gustul fiind echivalenta geniului, in receptare. Cel mai adesea oamenii de geniu au gust daca nu intervin bizarerii de ordin lumesc, de obicei temperamental (vezi fanatismul antipatiei lui Michelangello fata de Leonardo.
Desi e sigur ca Michelangello stia perfect cine este Leonardo.
Asa este! In aceeasi masura literatura este si dispretuita, pentru ca arta nu este ca orice meserie, dar orice meserie poate fi arta. Un pictor prost este o rusine a artei si un pantofar eminent (cum nu era cazul lui Ceausescu), atinge nivelul artei.
Ce carti ati fi vrut sa scrieti?
"Don Quijote" si "Guliver". (Tudor Topa ma priveste senin, asteptand comentariul meu).
De ce credeti ca Dostoievski citea cu pasiune aproape bolnavicioasa "Misterele Parisului" a lui Eugene Sue?
Pentru ca desi era din plin un om de geniu, se tara volens-nolens pe pamant, iar Eugene Sue fiind orice, numai geniu nu, era un pamantean de mare succes. De altfel nu e singurul om de geniu care a fost intimidat de Eugene Sue. Slabiciuni...
Aveti slabiciuni?
Nu stau sa le numar, ca n-ar incapea in aceste pagini.
Ce stiti despre critica literara actuala? Are un anume drum de strabatut?
Nu cunosc mult. Nu din lene sau din neglijenta, ci din convingerea ca asemenea tuturor artelor (critica superioara, fiind arta), esenta celei actuale, reia esenta criticii trecutului. Asta nu inseamna ca resping frecventarea criticii.
Pentru cine exista mode in literatura?
Pentru prosti. De aceea sunt zgomotoase, uneori insa necesare politicii artistice. Chiar daca "Hernani" este o piesa proasta, din punctul de vedere al politicii artistice a fost, dupa cum se stie, de o importanta capitala. Iata insa, un caz similar in care importanta politica a unei opere e compatibila cu valoarea intrinseca. "Simfonia fantastica" a lui Berlioz, e o opera muzicala, dar Berlioz a fost si un important literat. Sirato, mare pictor a fost un foarte bun critic de arta plastica in epoca.
Si Tonitza a fost un bun critic de arta.
Care este locul literaturii romane in lume?
De cand lumea, in Europa.
Ascultati foarte multa muzica.
Detest obiceiul Radio-Difuziunii de a da muzica, nu neaparat proasta, mediocra, in orice caz "panotata", impreuna cu muzica geniala, inducand in eroare, daca e cu putinta, gustul publicului, mai ales al celui nu indeajuns de experimentat. Un astfel de public e indemnat (nu stiu daca neaparat cu intentie), sa puna pe acelasi plan "Simfonia a VII-a" de Beethoven, cu "Simfonia Spaniola" a lui Lalo.
Il iubiti pe Mozart?
Absolut, ca pe soarele meu. Are cea mai mare intindere a simtamintelor: de la veselia imediata, cea mai infantila, pana la abisuri, are un registru enorm. Ajunge sa fie tragic si in muzica instrumentala si in opera. Finalul la "Don Giovanni" e cutremurator. In Mozart nu este nici macar doar Mozart, acolo este ceva ce-l depaseste si pe el. In Mozart exista deseori aceasta depasire. Este extraordinar de sus, este de doua ori geniu, destul de des.
Gasiti va rog, un corespondent in literatura pe care sa-l iubiti la fel de mult.
A, unul care seamana foarte mult cu Mozart este Hoffman: Ernest Theodor Amadeus, care si-a luat numele de Amadeus, din dragoste pentru Mozart. El si-a adaugat numele din iubire pentru compozitor. Phillipide i-a tradus genial in romaneste "Povestirile".
Dar Bach?
La Bach nu exista depasiri. Este dintr-o bucata de la inceput, o stanca, desi este extraordinar de variat. A avut o existenta de calugar.
Un Kant al muzicii!
Il respect pe Kant enorm, dar parca pe Bach il pricep mai mult. Asemanarea nu este cu totul eronata.
A, Bach este si el foarte variat. Uite, de exemplu are lucruri glumete, cum este "Cantata cafelei". Este nostima de tot.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.