Natiune si minoritati nationale in era globalizarii

Criticile aduse Recomandarii 1735/2006 privind conceptul de natiune, adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pe baza unui text prezentat de senatorul Gyorgy Frunda, sunt nedrepte atat fata de raportor, cat si fata de continutul documentului.
Domnul Frunda nu este nici initiatorul si nici, in sens strict, autorul Recomandarii. Initiator este parlamentarul olandez Erik Jurgens si un grup de colegi ai sai care au vizat doar o uniformizare terminologica. Mai ambitios, domnul Frunda a avansat un proiect de recomandare bazat pe viziunea clasica maghiara asupra natiunii si minoritatilor nationale: etnocentrica, separatista, inegalitara si protectionista. Opozitia creata de o asemenea abordare i-a lasat raportorului doua posibilitati: sa demisioneze sau sa accepte a prezenta in plen textul unei recomandari care reflecta o alta conceptie decat cea imbratisata de el, text produs de Comisia juridica pe baza propunerii unora dintre membrii acesteia. Acceptand a doua varianta, domnul Frunda s-a alaturat unui punct de vedere revolutionar care scoate problematica minoritatilor nationale din logica westfaliana si cea a natiunii etnice de secol XIX, spre a face trecerea catre conceptul de natiune cosmopolita in momentul globalizarii in care popoarele ies din era independentei si intra in era interdependentei.
Proiectul initial sustinea ca problema minoritatilor nationale ar fi aparut ca urmare a retrasarii frontierei statelor nationale la finele primului razboi mondial cand, prin tratatele de pace, "pozitia geografica a anumitor natiuni a fost modificata". Statele nationale care ar fi pierdut teritorii s-ar fi gasit in situatia de a avea dezmembraminte pe teritoriul "noilor" state aparute prin respectivele amputari. De aceea interesele si drepturile natiunilor cu teritoriile diminuate s-ar extinde dincolo de noile lor frontiere acolo unde membrii lor au nenorocul de a trai ca minoritari. Nationalii statelor divizate prin interventie externa continua sa existe insa intr-o unitate culturala transfrontaliera care trebuie protejata prin instrumente juridice adecvate. Aceasta este "teoria Trianonului" potrivit careia Ungaria dublei monarhii nu ar fi fost doar o subunitate teritoriala cu autonomie administrativa a Imperiului habsburgic, ci un stat natiune modern ale carui frontiere au fost rasluite prin vointa natiunilor imperiale occidentale.
Textul final distinge net intre minoritatile aparute la sfarsitul primului razboi mondial in contextul desfacerii imperiilor multinationale in state nationale (asa s-a nascut la Trianon statul national maghiar), pe de o parte, si minoritatile aparute ca urmare a modificarii frontierelor statelor-natiune la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial si al razboiului rece, pe de alta parte.
Dincolo de aceste aspecte istorice, textul Recomandarii 1735 introduce cateva principii demne de secolul al XXI-lea. Astfel, se afirma ca, pe langa persoanele fizice si state, comunitatile etno-culturale sunt si ele subiect de drept. Drepturile minoritatilor au un obiect cultural-identitar, iar exercitiul lor, in lipsa personalitatii juridice a comunitatii, se poate realiza fie individual fie prin intermediul unor entitati rezultate din asocierea indivizilor. Atari drepturi culturale "nu sunt teritoriale si nu au conexiune cu teritoriul", protectia lor trebuind organizata la nivelul fiecarui stat-national si pe plan international.
Esentiala este recomandarea ca statele-natiune sa se organizeze ca state civice si multiculturale. Aceasta idee, regasita si in strategia de securitate nationala a Romaniei, este singura care permite reconstituirea vechiului tesut multicultural european intr-o Europa politica unita si edificarea natiunii cosmopolite europene. Pe cale de consecinta, se solicita respingerea oricaror tendinte de purificare etnica a statelor sau de organizare a teritoriului si administratiei acestora pe baze etnice. Asadar, autonomia teritoriala nu se constituie pe criteriul etnic, iar autonomia culturala pe criteriul teritorial.
Remarcabila este si stergerea diferentelor privind drepturile si obligatiile referitoare la protectia minoritatilor, intre asa-zisele "state inrudite" cu minoritatea si celelalte state membre ale comunitatii internationale. Prezenta minoritatilor poate fi baza inrudirii intre state, iar nu a inrudirii dintre un stat si o minoritate dintr-un alt stat. Minoritatile sunt co-fondatori si parti constitutive ale statelor ai caror cetateni membrii lor sunt. Aceste state au principala obligatie de a le integra si garanta dreptul la identitate. Protectia externa este subsidiara si complementara. Ea functioneaza pe baza consensului intre state si in functie de resursele ramase dupa ce fiecare a asigurat drepturile cetatenilor sai de toate etniile.
Recomandarea 1735 are meritul de a confirma importanta transfrontaliera a dreptului la identitate evitand confiscarea politica si deturnarea sa in scopuri geo-strategice. Macar si pentru asta merita salutata ca un pas indraznet spre "Europa minoritatilor" de maine in care idealul Consiliului Europei - toti diferiti, toti egali - sa devina realitate.

---

Despre autor: