Benedict Ganescu si metafora luxurianta

Inca o inspirata alegere se vadeste expozitia Benedict Ganescu, deschisa joi 2 februarie la Galeria Dialog a Primariei Sectorului 2. Au vorbit criticul Dan Haulica, pictorul Paul Gherasim si sotia artistului, Adriana Chiper Ganescu.
Criticul si curatorul Ruxandra Garofeanu, aflata la cea de-a treia alegere (dupa sculptorita Florica Ioan si pictorita Wanda Sachelarie Vladimirescu), s-a oprit asupra unui artist a carui incontestabila originalitate si al carui spirit muscator au incantat timp de patru decenii cititorii de cotidiene si de reviste culturale, pe cei ai revistei "Secolul 20", iubitorii de carte (a ilustrat "Comedia erorilor" a lui Shakespeare, "Gargantua si Pantagruel" a lui Rabelais, poeziile lui Ion Barbu, Nichita Stanescu s.a.m.d, primind importante premii) si, nu in ultimul rand, pe frecventii vizitatori ai salilor de expozitii.
Benedict Ganescu se naste pe 14 ianuarie 1929, la Craiova. Anul 1948 il gaseste student la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti, dupa care, in 1949, intra ca student la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, unde ii are profesori pe Camil Ressu, Nicolae Darascu si Jules Perahim. Moare in anul 1996, cu o mare dorinta netraita: aceea de a deschide o expozitie de pictura.
Dincolo de aceste seci date biografice, dincolo de frangerea acestei dorinte inainte de a se implini, exista urmele vizibile lasate de graficianul, desenatorul Benedict Ganescu, adica opera lui. Ca un descoperitor care scormoneste o viata pentru aflarea unui mare adevar, dar fatalitatea intervine brutal intr-o clipa finala si nu mai apuca sa-l spuna, asa s-a intamplat si cu Benedict Ganescu: a lasat mult mai putine picturi decat ar fi vrut, in schimb le-a trait toata viata cu intensitate.
Marturie sta imensa cantitate de coli pe care le desenase, inainte de a le transpune in datele picturii de sevalet.
Expozitia din Galeria Dialog este bine gandita, foarte tehnic conceputa, ca o arhitectura muzicala, cu tonuri inalte, foarte inalte si cu respiro-uri grave, lucrarile parand a fi semnele lasate pe pereti de o mana obisnuita sa noteze totul: de la geometriile copilaresti, pana la observatia plina de sarcasm. Chipuri impietrite, gesturi masinale, simboluri citadine, plante colturoase, aripi, subtile culori de creioane, masinarii diabolice, vertijuri de linii, obsesia timpului si a spatiului, ebose, automatisme nascute din ironii, drumuri halucinante, deseori o pasnica impacare cu realul, laconice imbinari sunt tot atatea exercitii de virtuozitate stilistica, de concentrare narativa. Benedict Ganescu este in aceste imagini un spirit sobru, concis, inventiv. Sentimentul devine la el mister, parte fireasca din limbajul pe care-l vorbeste. Cubismul si suprarealismul, de care este atasat in mod tandru, sunt doar "mici trucuri" care-i ordoneaza inventivitatea fara limite.
Seriile lui de portrete au ochii impresionanti, larg deschisi, revarsandu-se asupra lumii ca niste mute contemplari. Artistul si-a fixat "cartierul general" in povestire, in interpretarea cuprinzatoare a luxuriantei unei lumi interpretabile. Recognoscibila si tulburatoare, arta lui, o simbolistica citadin-umana, reflex al ispitei de a proiecta, surprinde privitorul cu detalii fascinante si reveniri succesive. In fata ochilor se intinde, ca pe o panza de ecran urias, o metafora emblematica, nesfarsita, asteptand parca in continuare mana artistului sa mai adauge cate un efect cu creionul colorat sau sa mai inregistreze inteligent cate-o frantura de neliniste.

---

Despre autor: