Nu avem cum comenta cele doua uriase, la propriu si figurat, volume de si despre Proust. Ne vom opri fugar asupra "Amintirilor consemnate de George Belmont", caci fosta menajera este dispusa sa se confeseze abia la 60 de ani dupa moartea patronului, aducand detalii relevante pentru intelegerea acestei teribile personalitati scriitoricesti, dedicate integral unei singure meniri: de a duce la capat proiectul unei carti! Lucrarea nu va fi incheiata, chiar daca exista o pagina pe care chiar Proust a notat "FIN". De aici si uriasa munca de a stabili textul complet, cat mai apropiat de perspectiva autorului, de aici, poate, si relevanta detaliior confesate de Celeste Albaret, cea care i-a fost in preajma tocmai in anii, ultimi, cand Proust si-a definitivat mare parte a uriasului sau text neterminat. Exegezele si studiile dedicate lui Proust sunt nenumarate, zecile de miile de pagini de comentarii depasesc orice inchipuire. Din Franta si pana in SUA (unde exista o buna scoala a studiilor proustiene, care l-a dat si pe Philip Kolb, editorul unei monumentale editii, in 21 de volume, a corespondentei lui Proust, la care a muncit peste 40 de ani!; dupa stiinta noastra, o editie completa exista in Romania in posesia dnei Cornelia Stefanescu, o sagace cercetatoare, care a si publicat o exceptionala lucrare despre Proust si romani), Japonia sau Romania, creste pe zi ce trece numarul lucrarilor dedicate lui Proust. Pe langa atatia oameni ultrascoliti si eruditi, tanara - avea 22 de ani cand a intrat in serviciul lui Marcel Proust - Celeste Albaret aduce pete de culoare si amanunte care contureaza personalitatea marelui scriitor. Pe langa suferintele provocate de boala, apar si micile/mari tabieturi, obsesii, preferinte si idiosincrazii, toate aceste mici "nimiciri" care alcatuiesc vietile noastre, subjugate obsesei lui Proust de a-si termina cartea. Izolarea fonica, boala permanenta sau regimul de viata nocturn sunt si o forma de protectie si izolare fata de lumea din jur, adjuvante ale unui mod consimtit de a trai/ supravietui pentru a scrie. Proust bea multa cafea, special preparata. Ii placeau, enorm, florile, dar nu le putea suporta mirosul. Stiam. Dar am suras cand am aflat despre pianul din casa, la care cantase candva cu amicul Reynaldo Hahn, ca folosea "cateva perechi de ochelari" - nu exista poze cu Proust cu ochelari ! -, ca ii placea sa stea la taifas cu Celeste, iar daca mai iesea, rar, din casa era pentru a "strange provizii pentru carte"! Ca doctorul Bize, care-l vizita des, venea mai mult pentru conversatie decat pentru medicatie.
Multe "efermeride", pline de haz si semnificatii, in povestile narate cu multa caldura si admiratie ale Celestei Albaret. Doar si pentru o propozitie a ei si merita sa n-o uitam: "Cand timpul nu mai exista, e liniste!". Scriitorii mai si mor. Cartile si memoria lor raman. Uneori, nimic nu e sigur si nici definitiv. Cautarea timpului pierdut se poate face si pe cont propriu, dincolo si dincoace de Proust. Sau de literatura.
Despre autor:
Sursa: Ziua
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
YAYA Baby Food - cum creezi o afacere din mâncare sănătoasă pentru bebeluși
Sursa: start-up.ro
-
Inițiativa europeană prin care România ar putea recicla mai eficient sticla
Sursa: green.start-up.ro
-
Laura Olaru, antreprenoarea care a pariat totul pe genți: Trebuie să fii un...
Sursa: retail.ro
-
Care este ziua ta norocoasă în săptămâna 1-7 aprilie în funcție de zodie
Sursa: garbo.ro
-
Copiii ne sunt „datori” toată viața?
Sursa: kudika.ro
-
Ce aduce scăderea IRCC?
Sursa: futurebanking.ro
-
Principalul adversar al Comisiei Europene au devenit stick-urile de fumat...
Sursa: wall-street.ro