"Svabii imputiti" si politia lingvistica

Povestindu-mi, deseori, despre anii de scoala, bunica mea, nascuta in anul 1904, isi aducea mereu aminte de un singur episod. Elevele care frecventau scoala, intr-o manastire in care toate invatatoarele fusesera calugarite romano-catolice, erau obligate sa vorbeasca doar in limba maghiara. Nu numai in timpul orelor, in cursul carora toate materiile erau predate in limba de stat, adica in limba maghiara, introdusa treptat dupa 1861 in scolile din provinciile austro-ungare intrate sub administratie maghiara. In satele banatene germane, unde traiau svabii, se vorbea in dialect. Accelerarea maghiarizarii nevorbitorilor limbii de stat (astazi, eufemistic, s-ar spune "integrare") trebuia sa inceapa in scoala. Pentru a ajuta procesul de integrare fortata a nemaghiarilor, calugaritele le-au interzis elevelor sa vorbeasca in limba lor materna pana si in timpul recreatiilor. Cine nu respecta aceasta regula, povestea bunica-mea, care a apucat sa mai traiasca pana in anul 2001, risca o pedeapsa. Cea mai blanda era apelativul "svab imputit", aplicat celor care nesocoteau interdictia lingvistica.
Iata ca istoria se repeta acum. Nu intr-o scoala din Banat, unde svabii au cam disparut, dupa ce au trecut prin experiente similare, totusi ceva mai blande, in timpul Romaniei Mari si, apoi, in vremurile mai recente, in epoca Ceausescu, ci intr-o scoala din cartierul berlinez Wedding. Directiunea Liceului "Herbert Hoover" din Berlin a emis o ordonanta interna care seamana leit cu ceea ce-mi povestea bunica. In acest regulament intern, care trebuie respectat de toata lumea, se spune textual: "Limba scolii noastre este germana. In incinta scolii fiecare elev este obligat sa foloseasca numai aceasta limba". In timpul pauzelor, profesorii de serviciu au obligatia sa verifice daca elevii respecta ordonanta directiunii sau ba.
Transformarea profesorilor in politie lingvistica este o masura mai mult decat controversata, pentru ca in acest fel nu se va rezolva problema deficitelor pedagogice, iar elevii cu alta limba materna decat germana n-o sa invete mai bine limba de stat. Faptul ca prin "integrare" se intelege in Germania asimilarea lingvistica este o alta problema. Inexistenta unor scoli pentru minoritati, cu predare in limba materna (in afara de cele daneza si sorba - pentru membrii grupurilor etnice considerate minoritati istorice), nu va rezolva in nici un caz problema spinoasa a integrarii.
Restrictiile lingvistice au creat totdeauna tensiuni intre majoritari si minoritari. Asa cum administratia maghiara nu a reusit pana-n anul 1918 sa anihileze total minoritatile nationale, nici polonezii n-au reusit dupa 1945 sa elimine total limba germana din societate, folosirea acesteia in spatiul public fiind strict interzisa. Interdictii lingvistice de acest gen se mai cunosc si in alte tari.
In mod paradoxal, tocmai in Olanda, considerata un model al multiculturalismului activ si dinamic, se fac auzite acum glasuri care cer introducerea practicilor despre care aflasem prima data din povestirile bunicii mele traumatizate.
Tocmai ministrul olandez pentru probleme ale strainilor, Rita Verdonk, ar vrea ca toata lumea din Tarile de Jos sa vorbeasca in public o singura limba: olandeza. Ideea omogenizarii lingvistice i-a venit Ritei Verdonk nu dupa ce a studiat proiectul de lege al puristului lingvistic George Pruteanu (un fost crestin-democrat roman emigrat in partidul lui Corneliu Vadim Tudor) sau istoria Ungariei Mari, ci dupa ce unii cetateni s-ar fi plans, chipurile prin e-mail-uri, ca nu se mai simt bine pe strada fiindca nu mai inteleg ce se vorbeste. In cursul unui congres al partidului liberal de dreapta din Rotterdam, Rita Verdonk a anuntat ca vrea sa introduca un cod general valabil pentru toti cei care traiesc in Olanda. La baza codului vor sta normele si valorile Olandei. Care vor fi aceste valori si norme urmeaza sa elucideze un grup de experti.
Pacat ca bunica mea nu mai traieste. Daca ar fi auzit de propunerile lansate de Rita Verdonk sau de regulamentul Liceului "Herbert Hoover" din Berlin, ea s-ar fi simtit cu siguranta ca pe vremea dualismului unilateral, reinviat acum in Occident, in mintea unor directori de scoala sau a unor politicieni.

---

Despre autor: