Condamnarea Consiliului Europei de catre comunisti

Rezolutia 1481 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) a preluat din Raportul lui Goran Lindblat elementele declarative. Au cazut la vot propunerile practice ale recomandarilor: initierea unei dezbateri aprofundate, la nivel international, asupra crimelor regimurilor totalitare comuniste; crearea unui comitet format din experti independenti cu sarcina de a strange si de a evalua informatiile privind violarea drepturilor omului de catre aceste regimuri; adoptarea, de catre Comitetul de Ministri, a unei declaratii de condamnare internationala a crimelor comise sub comunism; organizarea unei largi conferinte internationale dedicate subiectului; crearea in fostele tari comuniste a unor comitete nationale pentru investigatii; asigurarea accesului la arhivele fostelor regimuri; revizuirea corespunzatoare a manualelor si stabilirea unei zile comemorative; crearea de muzee care sa documenteze crimele si de memoriale care sa aduca tribut victimelor.
Putini stiu ca recomandarile propuse de Goran Lindblat primisera sprijinul unor asociatii romanesti: Centrul de Studii Internationale, Academia Civica, Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Liga Pro Europa, Alianta Civica, Asociatia Pro Democratia. Prin scrisoarea de sustinere trimisa parlamentarului suedez, liderii acestor organizatii au incercat sa creeze un fel de contrapondere opozitiei galagioase cu care a fost confruntat Consiliul Europei inainte de votarea rezolutiei. Presa de la noi a scris relativ larg despre initiativa lui Goran Lindblat, dar mai nimic despre reactiile furibunde la adresa demersului sau. Or, reactiile nu au fost oarecare. La 24 ianuarie 2005, la Strasbourg, a avut loc o manifestatie de protest. Un numar de 3901 de semnaturi au sprijinit, ulterior, o motiune impotriva rezolutiei, inmanata presedintelui APCE.
Si iata stilul motiunii. Sub titlul "Nu McCarthysmului european!", semnatarii s-au plans de raportul lui Goran Lindblat care contesta ca "miscarile si ideologia comuniste fac parte din miscarea muncitoreasca si de progres social si incrimineaza idei progresiste mostenite de la iluminism...". Documentul APCE ar nega "rolul decisiv al Uniunii Sovietice si partidelor comuniste" in infrangerea nazismului. Referirea in rezolutie la existenta, astazi, a unor regimuri comuniste totalitare, ar pregati mintile pentru agresiunea militara proferata de George Bush. Rezolutia ar intentiona scoaterea in afara legii a partidelor comuniste din tarile Consiliului Europei si, condamnand teoria luptei de clasa, contine o amenintare la adresa sindicatelor. Finalul se incheie patetic: "Astazi comunistii, maine sindicalistii si antiglobalistii, iar poimaine....?"
Cliseele si surescitarea acestei motiuni nu ating totusi vehementa a ceea ce a aparut pe site-urile care combat rezolutia. Pentru o idee, il voi cita pe Mikis Theodorakis, faimosul muzician, membru al Partidului Comunist din Grecia. El si-a facut ascultata vocea inca de la 22 decembrie 2005. "Consiliul Europei a decis sa schimbe istoria", ne anunta el, calificand demersul APCE in felul urmator: "O distorsioneaza facand egalitate intre victime si agresori, intre eroi si criminali, intre eliberatori si cuceritori si intre comunisti si nazisti."
Este doar inceputul descrierii paroxistice a lui Theodorakis. El compara initiativa discutata la Strasbourg cu politica acolitilor Gestapoului. Forumul european ar deschide usa duhurilor lui Hitler si Himmler. Asa au inceput si acestia, cu desfiintarea partidelor comuniste si cu trimiterea membrilor in lagarele de exterminare. Doar ca "Gentlemenii de la Consiliul Europei" sunt depasiti de "fratele lor mai mare", care "extermina popoare intregi folosind metode asemanatoare celor ale lui Hitler". Statele Unite - caci despre ele este vorba - au umplut Irakul cu inchisori unde "mii de victime inocente sunt torturate zilnic intr-un mod terifiant". Si iata, continua comunistul de marca, "Pentru aceste crime impotriva umanitatii, ca si pentru lagarul de tortura hitlerist de la Guantanamo, Consiliul Europei nu are nimic de zis.". "Rusine!" este ultimul cuvant al muzicianului care isi aroga dreptul de a ne invata istoria.
Declaratiile de mai sus au gustul tipic al extremismului de stanga. Ceea ce frapeaza in plus este gradul lor de asemanare cu discursul extremistilor de dreapta europeni. Astazi cele doua tendinte au ajuns, practic, identice. Aceeasi violenta de limbaj, aceeasi negare vehementa a realitatii, aceleasi aberatii teziste, acelasi maniheism, aceleasi obsesii antiglobaliste, aceleasi manii antiamericane. Or, toate acestea ar fi motivat o data mai mult o pozitie ferma a Consiliului Europei. Adunarea Parlamentara a ratat acum ocazia, nu trebuie sa o rateze data viitoare.

---

Despre autor: