"Presedintele jucator" este confruntat cu o problema, pentru moment insurmontabila. Cat timp nu va reusi sa schimbe Constitutia, el nu poate deveni o putere in stat. Pentru ca nu tine loc de Executiv. De aici si termenul absolut original, de tip roma
"Presedintele jucator" este confruntat cu o problema, pentru moment insurmontabila. Cat timp nu va reusi sa schimbe Constitutia, el nu poate deveni o putere in stat. Pentru ca nu tine loc de Executiv. De aici si termenul absolut original, de tip romanesc, de "presedinte jucator". Care substituie ideea de putere. Basescu nu poate fi deocamdata un mic Putin. El poate face cel mult rau, dar in nici un caz bine. Oricat de mult si-ar exploata carisma, priza pe care o are la cetatean, virtutile telegenice ori chiar sistemul de informatii aflat la degetul sau mic, el nu poate influenta, in mod decisiv, marile optiuni. Prerogative doar ale celor trei puteri in stat. Ele, daca nu vor, nu tin cont de dorintele lui Basescu. In acelasi timp, cu sau fara o Constitutie schimbata dupa vointa ultimului sef de stat, cele trei puteri continua sa traiasca in pacat. Formal, ele sunt separate si independente. In realitate, asa cum s-a vazut ca s-a intamplat in toti acesti ani ai tranzitiei, ele se intalnesc. Nu vizibil. Nu sub ochii opiniei publice. Si dupa reguli bine stabilite. Ci in taina. In pat. Unde traiesc intr-un vinovat si periculos concubinaj. Daca Basescu nu va reusi sa schimbe Constitutia in sensul in care vrea - si exista toate premisele sa nu reuseasca - atunci merita ca, inca de pe acum, sa vedem cine si de ce greseste. Si, mai ales, ce este de facut.
Am vazut, in analiza publicata ieri, ca marele perdant al falsei independente, al concubinajului vinovat este, dintre cele trei puteri, cea judecatoreasca. Opinia publica interna si externa, dar chiar si membrii marcanti ai opozitiei - ultimul, cronologic vorbind, a fost chiar Ion Iliescu - au remarcat ca buba in Justitia romaneasca se afla in institutia Parchetului. In munca procurorilor. In calitatea profesionala a acestora si in modul in care ei sunt determinati, dar si controlati pentru a-si face datoria in respect fata de normele de procedura. Care si ele trebuie imbunatatite. Fata de drepturile celui investigat. Fata de prezumtia de nevinovatie. In aceasta privinta, faptul ca Ministerul Justitiei a luat masura aberanta de a angaja, fara concurs, politisti pe post de procurori demonstreaza ca mixtura nenorocita intre fosta Militie si noul Parchet continua sa functioneze. Si sa faca ravagii. Dar sa inchid aceasta paranteza. Sa ma intorc la tema independentei Justitiei. De cine este ea guvernata? Conform Constitutiei, si asa este si firesc, de catre Consiliul Superior al Magistraturii. Care este alcatuit din magistrati cu experienta, necontestati de nimeni, dar si din unele personalitati aflate sub un semn de intrebare. Este o situatie inerenta oricarui inceput de drum. Nimeni, cu exceptia lui Dumnezeu, nu poate pocni din degete si fabrica peste noapte ingeri pe care sa-i plaseze in aceasta instanta. In mod normal, CSM reprezinta puterea judecatoreasca. Si analizeaza ce se intampla dedesubt. Luand toate deciziile necesare pentru apararea libertatii Justitiei. Numai ca puterea politica de la Bucuresti a pervertit si acest mecanism. Cum? Introducand in inima CSM reprezentanti ai statului.
Blestemul care sta deasupra capului Justitiei romane, veriga care permite concubinajul vinovat cu celelalte puteri ce o siluiesc, zi de zi, in taina este asimilarea in corpul magistraturii a procurorilor. Intr-un stat de drept, acestia sunt o parte a procesului penal. Cea reprezentand interesele statului. Iar treburile statului sunt guvernate de Executivul in functiune. Care Executiv este rezultatul unei puteri politice temporar castigatoare. Puterea are interese. Pe care si le exercita si prin intermediul avocatilor ei. Care sunt procurorii. Cealalta parte a procesului penal este alcatuita din avocatii partii aflate in cercetare sau sub inculpare. Dar nimeni nu s-a gandit sa duca aberatia pana la capat si sa-i asimileze si pe avocatii apararii magistratilor, alaturi de avocatii acuzarii. Oricat de activ si-ar exercita rolul, judecatorul sta la mijloc. Intre cei doi avocati. Intre stat si cetatean. Judecatorul este singurul magistrat adevarat. Restul e fictiune. Intr-un stat care se cramponeaza de reflexele totalitariste. Dirijiste.
Daca rationamentul de mai sus este corect, si nu vad de ce nu ar fi, atunci e clar de ce, in locul unei actiuni constante, serioase, profesioniste, de diminuare a criminalitatii economico-financiare, pe de o parte si a coruptiei, pe de alta parte, in unicul scop de a apara statul in ceea ce are el mai legitim si pe cetatenii sai, avem parte de un tambalau. De un balamuc. De un mega-show juridic.
Daca lucrurile continua asa, vom consemna doua "rezultate". Incalcarile grosolane ale legii vor continua, ca intr-un sat fara caini, pe de o parte. Pe de alta parte, va incepe sa ploua cu procese pierdute la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Unde va castiga poate si Omar Hayssam, daca i-au fost batjocorite drepturile. Chiar daca ar fi savarsit toate infractiunile din lume. Sau chiar cei 80 de inculpati in "Dosarul Flota". Si ei, in frunte cu Traian Basescu, vor avea intr-o buna zi, dupa condamnarea in Romania, castig de cauza la CEDO. Chiar daca s-ar face vinovati de faptele din dosar. Iar turcul plateste. Adica cetateanul roman.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.