Hamas la putere

Victoria miscarii fundamentaliste Hamas in cadrul alegerilor palestiniene va avea consecinte semnificative pentru regiune, unele dintre acestea cu totul neasteptate. Cu toate acestea, deja pot fi observate doua aspecte. Mai intai de toate, victoria Hamas demonstreaza esecul total al guvernarii traditionale palestiniene in crearea unui corp politic. Desi nu este inca un stat, Palestina deja a esuat in aceasta privinta.
De la Acordurile de la Oslo din 1993 intre Israel si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, palestinienii au beneficiat de o autonomie transnationala limitata. Mai precis, noua Autoritatea Palestiniana a preluat puterea in conditii dificile, insa ce miscare de eliberare nu se confrunta cu dificultati cand trebuie sa guverneze, in cele din urma?
Autoritatii Palestiniene i s-a oferit oportunitatea de a pune bazele institutionale pentru un stat functional. Insa, in loc sa puna la dispozitia populatiei infrastructura necesara - dezvoltare economica, educatie, asistenta sociala, servicii medicale, locuinte si reabilitarea refugiatilor - Autoritatea Palestiniana condusa de Yasser Arafat a cheltuit peste 70% din bugetul si asa redus pe o serie de servicii de securitate si informatii, neglijand celelalte sfere de activitate. Golul creat de Autoritatea Palestiniana in celelalte domenii, inclusiv in cel sociala, a fost umplut de Hamas. Desigur, popularitatea sa se datoreaza nu numai ideologiei fundamentaliste islamice si angajamentului asumat in vederea distrugerii Israelului. Respectul acordat de palestinieni Hamas rezulta si din ceea ce a facut Hamasul pe ei, in vreme ce Autoritatea Palestiniana si-a irosit resursele. Nu numai coruptia endemica a guvernarii palestiniene oficiale a indepartat populatia. Hamas a oferit scoli, gradinite, crese, centre medicale, servicii asistentiale si programe pentru tineret mai bune, la care s-au adaugat compensatiile speciale acordate familiilor atentatorilor sinucigasi. In urma alegerilor, Hamas a fost rasplatit pentru ca a facut ceea ce Autoritatea Palestiniana nu a reusit sa faca sub conducerea Fatah.
Raspunsul la intrebarea daca, odata ajunsa la guvernare, miscarea Hamas va deveni mai pragmatica si va renunta la practicile teroriste inca nu este cunoscut. Pe de alta parte, insa, nici nu este clar ca organele existente ale Autoritatii Palestiniene - in special serviciile de securitate aflate la dispozitia acesteia - vor permite un transfer pasnic al puterii. Intr-adevar, niciodata nu a existat un transfer pasnic al puterii in nici unul dintre cele 22 de state membre al Ligii Arabe.
Raspunsul Israelului la victoria Hamas va fi, cu siguranta, complicat de alegerile proprii, programate pentru 28 martie, si de Guvernul condus de premierul interimar Ehud Olmert, in urma accidentului vascular cerebral suferit de Sharon la doar cateva saptamani dupa ce a parasit Likudul pentru a infiinta un nou partid, de centru, numit Kadima (Inainte). In pofida absentei lui Sharon, Kadima conduce in sondajele de opinie, fiind creditat de catre cel mai recent cu 44 din cele 120 de fotolii disponibile in Knesset, spre deosebire de Partidul Muncii si Likud, carora le-ar reveni 21, respectiv 14 locuri. Succesul Kadima se datoreaza principalei initiative a lui Sharon in cadrul politicii israelene: retragerea unilaterala din Gaza.
Retragerea a fost bazata pe convingerea ca decalajele dintre pozitiile israeliene si cele palestiniene sunt mult prea mari pentru a permite negocieri semnificative. De aceea, Israelul trebuie sa inceapa sa decida viitoarele granite ale tarii, unilateral, sperand ca vor avea loc si eventuale negocieri intr-un stadiu avansat.
Aceasta este, de asemenea, linia adoptata de Ehud Olmert. Dar victoria obtinuta de Hamas sugereaza ca decalajele dintre israelieni si palestinieni vor creste chiar mai mult, iar sansele de a se ajunge la un acord, in urma negocierilor se vor indeparta din ce in ce mai mult pe viitor. Asta face ca miscarile israeliene unilaterale ulterioare - ca parte a seriei de retrageri partiale din anumite zone din Cisiordania - sa constituie singura optiune realizabila. Iar o gestionare realista a situatiilor conflictuale va inlocui sperantele utopice pentru solutionarea acestor conflicte.
In acest caz, totusi, victoria miscarii extremiste Hamas ar putea sa consolideze nu doar puterea extremistilor din Likud ci, in mod surprinzator, si pe cea a moderatilor din Kadima. Chiar daca nimeni nu poate fi sigur ca vor exista astfel de consecinte, se pare ca acum este cel mai realist lucru la care poate spera cineva.
Shlomo Avineri este profesor de Stiinte Politice la Universitatea Ebraica si fost director general in Ministerul de Externe Israelian
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: