Omul politic al anului este o femeie care nu este

Nu sunt de acord cu declararea lui Basescu ca omul politic al anului; adevaratul om politic al anului este matusa Tamara, care, alunecand pe meandrele concretului, a patruns in sinergia faptelor, determinand reverberatii politice care nu se vor stinge curand.
Totul a inceput la sfarsitul saptamanii trecute in biserica din Piscu, unde Basescu tinea in brate un prunc pagan si-l legana cu atata delicatete cum numai un marinar stie; asa cum marea leagana flota care se duce, se duce... (parerea mea). Basescu, cu un vizibil efort, privea pruncul cu ambii ochi; si cu atata dragoste, de parca l-ar fi tinut in brate pe Cristian Tudor Popescu. Sau, mai potrivit, ca dimensiune, pe Cristoiu. Un prelat de rang inalt (dupa unii de grad inalt), furat de obiceiurile din tinerete, a inceput sa-l interogheze pe Basescu. Prima intrebare a fost: "Te lepezi de Satana?". Raspunsul "ma lepad de Satana" a fost atat de tare rostit ca s-a auzit si la Bucuresti, si Adrian s-a autosuspendat. Iar numerosii sai prieteni din partid au strigat: "Ne lepadam si noi". Amicul sau, Geoana, care prin influenta socreasca a devenit foarte revolutionar, i-a reprosat barbateste lui Nastase ca n-a intocmit bine declaratia de avere. Ce fina perfidie; parca exista cineva care sa creada ca a declarat tot ce are? In fond, Nastase s-a orientat bine, caci a mosteni ceva nu e un caz penal, daca acea mostenire a existat in realitate. Au tabarat toti pe Nastase, care, imediat, s-a declarat victimizat; de aici pana la a ajunge martir nu e cale lunga. Mai ales ca fizicul lui ascetic ii ofera un mare avantaj; pare un schimnic care mananca paine si bea apa minerala "Izvorul minunilor" si doar din cand in cand cate un ou. Dar oricate oua ar manca, tot un numar impar ii ramane. Din cand in cand, Nastase apare la televizor si spune povesti vanatoresti, ca de pilda ca originea averii sotiei a pornit de la tatal acesteia, care, ca fost ministru si apoi ambasador in China, era un om avut. Pai cine sa creada asta? Cand se stie ca activistii de rang inalt erau toti saraci si cinstiti.
Intre timp, Tamarele s-au mutat si in cealalta tabara. S-a aplicat apoi principiul reciprocitatii; noi v-am dat doi rechini, dati-ne si voi doi rechini. Si vor continua tot asa. Cum s-a intamplat in razboiul dintre evrei si arabi. Un soldat israelit ii dadea unui soldat arab un tanc de-al lor, iar arabul ii dadea in schimb un tanc arabesc. Amandoi primeau decoratii si premii.
Cum prevederea e mama intelepciunii, pesedistii au scos-o la incalzire pe Rodica Filiasi, care e singura capabila de impartialitate in cazurile Nastase, DIP si, da Doamne, Iliescu. Monica Macovei nu e buna; n-a mers atunci cu alcoolismul, dar gasesc ei altceva.
Aseara la televizor am vazut-o pe Anca Boagiu; ingenua si suava ca pe timpul chiloteilor constanteni. Un ziarist isi exprima temerea ca cercetarea lui Nastase si DIP ar putea dauna intrarii in UE, si ca ar fi fost mult mai bine daca apaream in afara curati. Curat murdar!
Oricum, evenimentele din ultimul timp au demonstrat clar care sunt vinovatii de starea actuala a tarii: capitalismul anglo-american, mosierii, moftul ala de proprietate privata, magarii si animalele acelea de ziaristi.
Si, totusi, romanii se arata dornici sa intre mai repede in Europa si de aceea maresc viteza pe sosele. E adevarat ca rezulta de aici multi morti. Dar s-a stabilit care e pretul unuia omorat pe sosea: un mort = un an de puscarie. Iar daca faptuitorul este mai inflacarat, se alege cu suspendare. Rudele celor trei accidentati din cazul arhicunoscut au aratat ca au deja deprinderi capitaliste. Au spus: "Nu vrem dreptate, ci vrem bani". Si n-au dreptate? Ce poti face cu dreptatea in tara asta? Pe cand cu banii poti cumpara orice, chiar si procurori care sa incropeasca un dosar concurentului sau inamicului. Sau poti cumpara protectie prin primarul care este. Numai ca, asa cum se exprima acesta, sa nu te prezinti cu sume infirme.
Vom avea totusi motive de satisfactie, caci iata, s-a pus in scena, intr-o versiune noua, contemporana, capodopera lui Caragiale, "Un dosar pierdut". Evident, e vorba de dosarul averii lui Nastase. Pe care, se zice ca l-ar fi luat matusa Tamara pe lumea cealalta.
Si totusi, sa inchinam un gand bun matusii Tamara: sa-ti fie tarana usoara, caci ne-ai ajutat mult. Bogatiile? Ce conteaza! Se duc toate pe apa sambetei. Dar numai daca vor procurorii si judecatorii.

---

Despre autor: