O cultura frapanta

Mirare, soc, frapare. Cam in asemenea termeni si-au verbalizat responsabilii culturali, zilele acestea, reactia fata de rezultatele primului barometru privind consumul de cultura in Romania ultimilor ani.
Dupa ce, vreme indelungata, producatorii de bunuri culturale au trait cu impresia ca publicul e unul inapoiat, si deci trebuie sa ne facem noi ca suntem mai idioti ca sa para ei mai inteligenti (grava eroare, vorba lui Serban Foarta), s-a dovedit - atat cat poate proba un sondaj - ca zicala locala cu "pofta vine mancand" e cat se poate de actuala.
Adica: oamenii s-ar hrani cultural dac-ar avea si cu ce, ba chiar ar fi dispusi sa-si varieze meniul, si teatru, si carti, si filme, si muzica, si contemporani, si clasici... Numai ca n-au de unde.
Acum, sa nu exageram: milioane de oameni in tara asta n-au picior de carte in casa; pentru altii, cinstit vorbind, orice are mai mult de zece pagini prinse intre doua coperte intra la categoria asta, si cartea de rugaciuni, si Mersul trenurilor ("manualul criticului de teatru", cum i se zice printre acesti intelectuali). Sa zicem c-ar vrea cineva sa-si diversifice paleta bibliofila: pana si intr-un oras cu peste o suta de mii de locuitori cum e Focsaniul e greu de gasit o librarie, si mai ales una care sa vanda si altceva decat antologii Caragiale/ Creanga/ Eminescu, din bibliografia scolara. Sa zicem ca vrea sa vada cum e cu teatrul: daca e printre fericitii care au asa ceva in localitatea de domiciliu, exista riscul serios ca dupa o prima experienta, dezvirginizatoare, sa nu mai vrea nici sa auda despre, daramite sa treaca pragul vreunei sali de spectacol. Asta, fiindca - sau mai bine zis, din cauza ca - in tara asta romaneasca teatrul e prea adeseori facut pentru gasca de "initiati" ai locului, care se intretin in dulcea iluzie a apartenentei la o elita, si nu oricine poate accede la statutul privilegiat de spectator. Teatrul, nu-i asa?, nu e pentru toate nasurile. Nu c-ar fi asa complex si de mare profunzime, de obicei e prost, dar cu pretentii si ifose metaforice impenetrabile omului normal.
Motiv pentru care sunt destui avocati ai cauzei desfiintarii teatrelor de provincie, adica al ultimelor urme de infrastructura, in locul unui efort colectiv de asanare a gunoaielor regionale; e intotdeauna mai usor sa darami decat sa restaurezi, iar teoria desfiintarilor e la fel de bine aplicabila filarmonicilor din diverse locuri ale provinciei, cinematografelor care distribuie aproape numai filme de mana a doua, cu Bruce Willis si multa bataie.
Pe urma, pandant al maniei demantelarilor e paradoxul, adus la lumina de acelasi sondaj al Ministerului Culturii, al cresterii productiei culturale concomitent cu scaderea consumului. In datele metaforei gastronomice din debutul acestui text, mancare multa si rafinata care se strica pe masa. De ce? Din cauza ca, dupa cum zice romanul, "celui care are i se va da, celui care n-are i se va lua": ofertele culturale dau pe-afara in Bucuresti si-n marile orase, unde exista infrastructura si siguranta unui public in cunostinta de cauza, in vreme ce si resturile de initiative culturale din mica provincie decedeaza unele dupa altele, odata cu disparitia structurilor primare (spatii de desfasurare, surse de finantare, institutii culturale).
E adevarat, epoca noastra e una a "domesticizarii" tehnologiei si personalizarii informatiei: computerele, televizoarele, aparatele video, cele de fotografiat, camerele de filmat, DVD-urile sunt, financiar, din ce in ce mai accesibile, iar asta modifica fundamental consumul cultural. Insa doar cu conditia sa fii expus la un asemenea tip de consum, pe cale sa devina din ce in ce mai individualizat. N-ai cum sa ajungi campion la ciclism daca n-ai habar ca bicicleta exista.
Iar ceea ce lipseste e pura alfabetizare a celor din jurul nostru in ideea "normalitatii" actului cultural. A liberului acces la el, a circulatiei extinse si necenzurate a informatiei.
"Scriti, baieti, orice, numai scriti". Ca sa se afle si la Ciocarlati (sau Potarlagele, sau Sinesti, sau Dealu) ca asa ceva exista pe fata pamantului si ca nu e numai pentru boieri. Asta e etapa in care ne scaldam cultural. Frapant, e adevarat (stie cineva ce inseamna cuvantul?...).

---

Despre autor: