Democratizarea prestatiilor medicale de stat

Democratia este - precum pacea - indivizibila... Nu poti numi democratic un stat unde ingrijirea medicala oferita de stat depinde de statutul profesional si social al celui in cauza, adica al cetateanului. In comunism existau - mai exista si azi, ca o fosila a trecutului - spitale de stat destinate exclusiv privilegiatilor. Asa erau (si mai sunt inca, deocamdata) spitalele Armatei, ale securitatii, CFR, PTT. In cadrul reformei sistemului spitalicesc, la care se lucreaza in prezent, aceste deosebiri de tratament vor lua sfarsit. E bine, e rau?
Dupa cum se stie, oricine are dreptul sa se duca la un medic particular sau la un spital privat. Dar atata vreme cat apeleaza la serviciile statului, in calitate de cetatean, se aplica regula egalitatii inscrisa in Constitutie. Nu conteaza cine esti... Altfel spus, salariatii SRI, militarii obisnuiti sau ministrii trebuie sa fie in spitalele si clinicile de stat egali. De dorit este ca ele sa fie si bune... Recent, premierul Tariceanu a indicat inca un argument in favoarea democratizarii; prin desfiintarea caselor de asigurari speciale, finantate de la buget, statul va face economii.
In felul acesta se creeaza conditii si pentru cresterea rolului sidicatelor si patronatelor in Consiliul de Administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, ai caror reprezentanti au avut pana acum un rol mai mult decorativ. In preajma asteptatei reforme a sistemului sanitar, exista si parerea ca si Casa trebuie democratizata; nu este normal ca institutia sa fie condusa de o persoana numita dupa criterii politice.
Pana nu demult, Casa a fost subordonata Ministerului Sanatatii; in vara trecuta, ea a ajuns in directa subordonare a premierului. Acum se asteapta ca, printr-o ordonanta de urgenta, Consiliul de Administratie sa fie repus in drepturi. Avand in vedere cate are pe cap premierul in momentul de fata, descentralizarea e cea mai buna solutie, desigur.

---

Despre autor: