"Romanii sunt ortodocsi autentici"

Eminenta Voastra, va rog sa ne prezentati cateva reflectii in legatura cu celebrarea recenta in lumea crestina a Nasterii Domnului.
Inspiratia de a trai Craciunul ne este data de Sfanta Evanghelie. Conform Evangheliei lui Luca, ingerii s-au infatisat in somn pastorilor, inaltand "glorie lui Dumnezeu din inaltul cerului si urand pace oamenilor indragiti de Domnul". Ulterior au semnalat pastorilor nasterea unui prunc intr-o iesle. Gloria lui Dumnezeu manifestata in lumina ingereasca era unita cu saracia - ilustrata prin faptul insusi de a nu avea o casa - a Fiului lui Dumnezeu. In imaginea pruncului sfant, asezat intr-un staul, intre un bou si un magarus, rezida tocmai semnificatia vietii crestine. Iisus reliefeaza saracia: Fiul Domnului se naste intr-o iesle, nu intr-un palat regesc. Insa, in acelasi timp, Iisus este vestit in calitate de Salvator al lumii. Deci, gloria lui Dumnezeu si saracia leaganului reprezinta doua extreme in viata unui crestin.
Dumnezeu ii iubeste pe cei saraci. As dori ca acest sentiment de simplitate si de bunatate, reliefat de ieslea din Betleem, sa ne faca sa ne simtim mai buni, mai fraterni, precum si mai doritori de a-i ajuta pe oamenii saraci si suferinzi.
Crestinii catolici din intreaga lume si crestinii ortodocsi din Romania au celebrat impreuna Nasterea Domnului. Ar putea acest lucru sa fie citit in cheie ecumenica? Si, in acest sens, credeti ca visul atat de drag Papei Ioan Paul al II-lea, din pacate nerealizat: unitatea deplina a crestinilor, ar putea deveni realitate sub pontificatul lui Benedict al XVI-lea?
Cred ca, in mod progresiv, se va realiza unitatea bisericii. Daca dialogul dintre Biserica catolica si cea cea ortodoxa va avansa, unitatea va fi unul dintre rezultate. Unitatea Bisericii, insa, exista. Intrucat Biserica este unita de duhul sfant. Numai apoi gaseste forma de exprimare exterioara. Insa nu trebuie sa pornim de la forma exterioara. Omul nu poate infaptui binele fara ajutorul duhului sfant. Deci, o persoana care infaptuieste binele apartine cumva Bisericii.
Avem aceeasi Sfanta Scriptura ca si protestantii, iar cu crestinii ortodocsi avem aproape totul in comun, cu exceptia acelui ultim punct: primatul Papei.
Unirea vocilor noastre in rugaciune si iubirea pentru cei saraci: iata semnificatia faptului de a fi celebrat impreuna Craciunul. Fiecare popor are oamenii sai necajiti. Oameni care sunt preferatii Domnului.
Unitatea Bisericilor - de insemnatate mondiala
Sunteti un mare iubitor al misticii rasaritene. Ati scris carti splendide in legatura cu acest subiect, traduse in peste 100 de limbi. In spiritul lucrarii Eminentei Voastre, "Cu doi plamani", metafora a comuniunii Bisericii Rasaritene si a celei Occidentale, cum vedeti evolutia raporturilor ecumenice?
Mergand adesea in Romania, am fost intrebat de multe ori in Vatican: "Care este viziunea ortodocsilor despre ecumenism?". Intrebare la care raspundeam: "Nu merg sa vad <<ortodocsii>>, ci merg sa-mi vad prietenii". Iar prietenii ma primesc intotdeauna cu bucurie. Am avut un prieten foarte bun in Romania: parintele Dumitru Staniloaie, pe care l-am vizitat chiar inainte de moartea sa.
O problema in calea ecumenismului dintre catolici si ortodocsi rezida tocmai in faptul ca ambele parti sunt tematoare in legatura cu credinta lor, au o atitudine de refuz al dialogului si nu leaga prietenii personale. Insa consider ca astazi exista o mai mare deschidere in acest sens.
Este prietenia la nivel personal o premiza indispensabila pentru realizarea ecumenismului? Porneste el de la iubire, in sens crestin, de "agape"?
As dori sa abordez aceasta idee dintr-o perspectiva teologica. Si acest lucru gratie misticii ortodoxe, care nu are niciodata ca punct de pornire discursul general, ci persoana. Credinta autentica este ea insasi personala. Acest lucru l-au inteles si catolicii, intrucat, in timpul Conciliumului Vatican al II-lea, sub influenta unui preot ortodox, s-a adoptat termenul de "colegialitate", de a dialoga. Un exemplu de contributie a teologiei crestine rasaritene la cea apuseana.
Consider insa ca, in zilele noastre, Rasaritul si Apusul sunt foarte indepartate, din America pana in China. Europa ori va fi o punte, ori va fi divizata din nou in crestini rasariteni si occidentali, precum in trecut. Uniunea deplina dintre Biserica Orientala si cea Apuseana are o mare insemnatate mondiala.
Ati fost prieten si profesor de spiritualitate al Papei Ioan Paul al II-lea. Ne puteti impartasi, va rog, cateva impresii in legatura cu dragostea regretatului pontif pentru mistica ortodoxa?
Papa Ioan Paul al Il-lea era un slav educat, insa in spiritul teologiei latine. Intrucat eu am studiat mult spiritualitatea rusa si pe cea slava si cum Papa Ioan Paul al II-lea era interesat de aceste subiecte, ma invita des pentru a putea a discuta. Karol Wojtyla era foarte interesat de religia ortodoxa. Acum cativa ani, dupa ce am predicat timp de cinci zile exercitiile spirituale in Vatican, Papa mi-a multumit din suflet, precizand ca l-am emotionat in mod special. Spiritualitatea orientala reprezinta o bogatie imensa, in calitate de tip de spiritualitate comuna tuturor crestinilor.
Cum apreciati rolul imens detinut de Papa Ioan Paul al II-lea in caderea comunismului?
Comunismul ar fi cazut oricum. Asemenea oricarei ideologii pagane, comunismul ar fi cazut de la sine, dupa un anumit timp, intr-un spatiu unde exista credinta. Si in Polonia, si in Romania s-a pastrat credinta in randul poporului.
In Romania exista o mare spiritualitate
Ce impresii pastrati din timpul vizitelor in Romania?
M-a impresionat mentinerea minunatei traditii a duhovnicilor. Contactul cu o persoana cu care sa poti aborda teme spirituale este un lucru vital.
In pofida comunismului, in Romania exista o mare credinta, iar Biserica a supravietuit. Am constatat aceste lucruri cu ocazia vizitelor mele in tara dumneavoastra. Am spus, glumind, la Universitatea din Cluj - cand mi-au decernat "laurea honoris causa" - ca suntem din doua parti: eu sunt un slav devenit latin, iar romanii sunt latini deveniti orientali. Suntem din doua lumi care trebuie sa se uneasca. Dar, lasand gluma la o parte, exista o mare spiritualitate in Romania. Romanii sunt, dupa mine, ortodocsi autentici. Un pericol imens rezida, insa, din faptul ca multe persoane abandoneaza satele, vin la orase si, urbanizandu-se, se secularizeaza. Intelectualii crestini ar trebui sa se implice pentru a crea un mediu al spiritualitatii crestine si la orase.

---

Despre autor: