La sfarsit de an 2005 s-a consemnat acordarea si decernarea Premiilor Academiei Romane pe anul 2003. O ceremonie de decernare a adunat prestigioase si multtitrate nume, reunind altele si mai clopotitoare ale marilor figuri apartinand culturii si stii
La sfarsit de an 2005 s-a consemnat acordarea si decernarea Premiilor Academiei Romane pe anul 2003. O ceremonie de decernare a adunat prestigioase si multtitrate nume, reunind altele si mai clopotitoare ale marilor figuri apartinand culturii si stiintelor romanesti, ce imbraca titulatura oficiala a premiilor. Presedintele Academiei Romane, dupa cum bine se stie, este acad. prof. univ. dr. Eugen Simion, cunoscut critic si istoric literar. Pozitia asanumitului sau "apolitism" a fost mult comentata si nu este cazul s-o mai punem in discutie. Cu toate ca acest aparent benign "apolitism" a acutizat multe din disputele din sanul intelighentiei romanesti, ca sa nu pomenim de cele din launtrul breslei scriitoricesti. Daca la inceputul anilor '90 ce se intampla cu scriitorii romani, iar vocea/ opiniile/ optiunile lor mai puteau incinge spiritele, astazi o dulce resemnare se conjuga cu o amara indiferenta din partea tuturor. Vizavi de breasla intelectualiceasca, si, mai ales, fata de cea scriitoriceasca. Doar moartea unuia mai poate sensibiliza/interesa opinia publica, iar condeiele noastre brusc se dezmortesc si devin active in a scrie emotionante necroloage. Ioan Buduca are dreptate sa se nedumereasca si el ca sa pricepem de ce elitele au pierdut, nu doar pariul, ci si comunicarea cu "masele". Lasate doar pe mana mass-mediei, fie a "mediilor" . De varia feluri. In fine, sa nu lungim prea mult aceste vagi consideratii si sa subtiem cu totul cele cateva observatii cu titlu personal. Ni se pare straniu ca in tocmai la finele lui 2005 - suntem deja in 2006! - se decerneaza aceste premii. Intarzierea ni se pare nejustificata. Daca acum 15 ani exista o motivatie politica pentru amanarea sau nedecernarea premiilor, acum ni se pare contraproductiva. Sub toate aspectele. Apoi. Faptul ca pentru anul acesta (2003!, repetam) nu s-au acordat Premiile Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Luca Caragiale, tocmai cele legate direct de literatura, ni se pare de neinteles. Si greu de acceptat. Ce se intampla? Chiar nici o carte sa nu fi fost pe masura nivelului si prestigiului pe care ar trebui sa-l imbrace premiile acordate de Academia Romana? Sigur ca se pot face speculatii, multe din ele fiind deja lesne de banuit, legate de antipatiile sau simpatiile presedintelui Academiei Romane. Sigur ca este greu de certificat in justitie idiosincraziile criticului si istoricului literar Eugen Simion, cu o cota buna de prestigiu si pretuire pana in 1989, dar partial epuizate dupa, cand partizanatele fatise si campaniile duse de Domnia Sa l-au departat de majoritatea optiunilor si interesele generale ale scriitorimii romane. Creandu-si o proprie camarila, supus-servila, devotata si partizana pana peste poatele mistificarii realitatilor culturale romanesti. Asa se face ca de-alungul anilor, multe din premiile de sorginte literara au fost acordate vadit directionate spre "ai nostri", tocmai de o institutie care, prin natura ei, ar fi tebuit sa uneasca si nu sa dezbine ceea ce a mai ramas nedezbinat in sanul culturii romane. Sigur ca prestigiul unei functii si autoritatea unei institutii, precum cea a Academiei Romane, pot da imunitate, astfel ca dl Eugen Simion sa ramana inatacabil sub toate aspectele. Daca legat de cazul doctorului Oprescu si al Fundatiei Elias suntem alaturi de pozitia Domniei Sale, in ce priveste rolul sau nefast in campul literelor romanesti nu-l putem consemna decat cu regret si amaraciune. Oricate explicatii logice si oficiale se pot gasi, oricat ne-am bucura pentru Dan Puric, neacordarea premiilor Eminescu, Creanga si Caragiale, chiar si unor nesimpatizati de dl Simion, ni se pare si nedreapta si putin inteleapta. Dar ii mai pasa cuiva de Premiile Academiei, daca avem atatea frumoase concursuri, premii cu multi "parai" si mediatizare pe masura? Daca populatia Romaniei nu mai este in stare sa pronunte numele a zece scriitori, parca ceva nu e in regula. O alta nedumerire-intrebare ar fi legata de consistenta materiala a Premiilor. Ne aducem aminte ca Rebreanu si-a cumparat mosia de la Valea Mare cu banii luati pe Premiul Hamangiu al Academiei Romane (daca memoria nu ne joaca feste...) Sa intelegem ca prietenul Gabriel Dimisianu ar putea schimba doua camere la bloc, pe trei la vila? Ne temem ca nu, dar poate ar fi bine ca redimensionarea prestigiului Premiilor Academiei din perioada interbelica sa capete si o consistenta financiara. Cu cei 1500 de lei primiti in 1990 pentru "Premiul Ion Creanga" am baut o amicala bere cu laureatul dr. Mircea Anghelescu. Dupa care am dus restul acasa. Nu am apucat sa cumparam mare lucru cu banii aceia. Iar de prestigiu, nici atat. Sunt "simple note" aceste randuri, amar-nostalgice, legate de scriitorimea si cultura romana. Voiam sa compunem ceva frumos despre Ion Dumitriu. Pictorul. Poate saptamana viitoare. Poate.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.