Justitia ramane cheia problemei

De-a lungul anului 2005, in toate momentele politice importante de cand la carma e instalata actuala guvernare, in prim-plan s-a aflat problema Justitiei. Evolutia sa catre o buna, dreapta functionare este - se stie - urgenta numarul 1 a Romaniei de azi, in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana. Celelalte solicitari ale Bruxelles-ului sunt consecinte. Ofensiva impotriva marii coruptii si a grupurilor mafiote depinde de corectitudinea investigatiilor Parchetului si de sentintele judecatoresti. Administratia ar fi mai eficienta, cu adevarat "in slujba cetateanului", daca ar bate in retragere si "coruptia mica", pe care o pot dovedi fie o moralitate in curs de ameliorare, fie plangerile, anchetele si aceleasi sentinte ale tribunalelor. Mediul de afaceri continua sa ceara ca instantele sa fie impartiale, garantand "sanatatea" pietei concurentiale. In ultima instanta, o Justitie dreapta garanteaza progresul tarii pe drumul democratiei si al prosperitatii. Fara ea nu se poate.
Inceputul de mandat a fost asezat explicit sub semnul acestei urgente. Reforma din domeniu a fost anuntata ca prioritate in programul de guvernare prezentat de premierul Calin Popescu Tariceanu in Parlament. La Justitie a fost numita o personalitate independenta, Monica Macovei, cunoscuta pana atunci ca reprezentanta a societatii civile, si anume - intre altele - prin criticile la adresa incorectitudinilor din sistem. Iar presedintele Traian Basescu a facut un turneu prin institutiile de "law enforcement", pledand peste tot pentru abandonarea vechilor moravuri si pentru un nou start in cursa pentru eradicarea coruptiei.
Dupa un start atat de energic, a urmat evaluarea mai riguroasa a situatiei. A fost singurul domeniu national pentru care s-a cerut o expertiza (un "audit") din strainatate. In ziua in care raportul a fost dat publicitatii, Consiliul Superior al Magistraturii, prin vocea presedintelui sau, instalat pe vremea guvernarii PSD, a reactionat virulent, vituperand impotriva ideii de analiza externa. Si pana atunci, si de-atunci incoace, toate miscarile reformiste au avut parte de acelasi tratament, ori de cate ori sefii CSM au simtit ca "reteaua", protectorii, grupurile de influenta, privilegiile sunt in pericol.
La inceputul verii, inainte de intrarea Legislativului in vacanta, s-a consumat cel mai important moment parlamentar al anului trecut: cel al adoptarii unui voluminos pachet de legi reformiste prin asumarea raspunderii Executivului. In centru: aceeasi tema a justitiei, cele mai importante reglementari propuse de cabinet vizand domeniul. Opozitia s-a opus, fireste, dar mai vehement decat alteori. Din nou, "reteaua" era in pericol.
A urmat cel mai "fierbinte" episod politic din 2005: anuntul primului-ministru ca va demisiona. Motivul (prea usor uitat atunci cand se discuta despre "erorile" si "slabiciunile" liderului liberal): decizia Curtii Constitutionale in favoarea fostului partid de guvernamant, care contestase anumite prevederi din pachetul de legi privitoare la justitie. Scandalul declansat instantaneu a scos la iveala dimensiunea infiltrarii sistemului: mai mult de jumatate din membrii Curtii Constitutionale, numiti pe cand sef al statului era Ion Iliescu, sunt fosti membri PSD, parlamentari de frunte in legislaturi anterioare, plus sotul fostei detinatoare a portofoliului Justitiei pana in 2004! La o asemenea decizie gravissima, care ameninta sa blocheze reforma sistemului in conformitate cu interesele PSD de mentinere a influentei asupra instantelor de judecata, seful Executivului a simtit ca e obligatorie o contrareactie pe masura. In zilele care au urmat, reprezentantii Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti si apoi cei de la Bruxelles, cu care premierul a avut intrevederi, au apreciat - totusi - ca pe baza pachetului de legi promovat in Parlament se vor face progrese oricum apreciabile, chiar si fara prevederile respinse de Curtea Constitutionala. Drept urmare, oficialii europeni au pledat pentru stabilitate. (S-a mai adaugat si dezastrul produs de inundatii si care reclama interventii rapide, nu instabilitate guvernamentala...) Anuntul initial al primului-ministru si renuntarea la demisie au fost - asadar - direct legate de tema justitiei.
In octombrie - raportul Bruxelles-ului pe 2005 ("Raportul de tara"), in care cine altcineva ar fi putut fi vedeta, ca si in precedentele evaluari ale Uniunii, decat justitia?! Apecierea generala a fost favorabila, dar reformarea domeniului si diminuarea coruptiei au ramas prioritare pentru primirea Romaniei in organizatie la termen, la 1 ianuarie 2007.
Batalia nu s-a incheiat. "Schimburile de focuri" din sedinta de bilant a CSM confirma. Putin mai inainte a fost decizia Curtii de Apel Bucuresti care l-a sustinut pe medicul si senatorul PSD Sorin Oprescu, invalidand Ordinul ministrului Sanatatii, Eugen Nicolaescu, care pornise reorganizarea sistemului spitalicesc. Iar la alte nivele ale actualitatii, mai putin mediatizate sau aflate in umbra, se tot acumuleaza deciziile procurorilor de "neincepere a urmaririi penale" sau hotararile prin care instantele resping spetele, le inchid, ii exonereaza pe corupti, pe norocosii care cumpara terenuri si case la preturi mici s.a.m.d.
Primele luni ale lui 2006, pana la urmatorul "Raport de tara", decisiv, vor fi descrise prin victoriile care vor fi sau nu vor fi obtinute in batalia impotriva coruptiei si pentru o Justitie mai dreapta...

---

Despre autor: