10 Ianuarie 2006
La prezidentialele din 2004 domnul Basescu s-a descris ca fost capitan de cursa lunga si fost comunist. Atat elita modernismului total cat si nostalgicii stabilitatii ceausiste au vazut in asta prezentare garantia unui caracter hotarat si curajos, ca
La prezidentialele din 2004 domnul Basescu s-a descris ca fost capitan de cursa lunga si fost comunist. Atat elita modernismului total cat si nostalgicii stabilitatii ceausiste au vazut in asta prezentare garantia unui caracter hotarat si curajos, capabil a compensa vulgaritatea gestului si primitivismul gandirii, precum si semnul onestitatii apte a face suportabila ratacirea ideologica. "Capitanul comunist" aparea ca antipod al contracandidatilor sai denuntati drept cvasi-competenti, cripto-ideologizati, pseudo-patrioti, la care doar coruptia ar fi fost autentica.
Mai mult decat o figura de stil, combinatia dintre un "capitan de vapor" si un "comunist de profesie" este, iata, capabila sa genereze o doctrina: autoritar-populismul. Acesta este comercializat - atat la intern cat si la export - sub forma centralismului justitiarist. Se poate face dreptate comunitatii nationale doar prin concentrarea puterii in mainile "Capitanului Comunist". Pluralismul ar fi nu doar mediul in care coruptia infloreste, ci coruptia insasi. Coruptia sub teroarea careia s-ar afla intreaga societate.
Coruptia de sistem este situatia in care gestiunea resurselor unei comunitati nu poate fi realizata decat prin implicarea unor factori de autoritate si aplicarea unor reguli diferite de cele oficiale. Puterea publica supravietuieste numai in masura in care plateste o renta puterii oculte, o parte tot mai mare a resurselor publice transformandu-se in resurse private. Serviciile publice sunt de aceea tot mai subfinantate, in timp ce protejatii grupurilor de putere oculta, acceptand pierderea respectivelor servicii, obtin privilegii.
Combinand teoriile presedintilor Putin si Bush referitoare la restrangerea drepturilor civile in scopul sporirii securitatii nationale, presedintele Basescu pretinde ca renuntarea la libertate este calea pentru combaterea marii coruptii. In realitate, el lucreaza la anihilarea oligarhilor, adica a centrelor de putere concurente pe care le numeste "marii corupti". Nu coruptia ii deranjeaza pe papusarii prezidentiali, ci pluralismul puterii. "Capitanul Comunist" nu constituie solutia impotriva coruptiei de sistem, ci calea pentru concentrarea puterii oligarhilor romani intr-o singura oligarhie fara radacini, un varf fara baza. Ca multi oligarhi s-au imbogatit furand si ca oligarhia trebuie eradicata, este adevarat. O singura oligarhie deghizandu-si autoritarismul fara limite in straiele unei democratii de vicleim este mai rea, insa, decat oligarhia plurala. Dincolo de incompatibilitatea dintre natura sa si pluralism, Traian Basescu este exponentul vulgar al grupului de interese care l-a promovat si il dirijeaza. Cine formeaza acest grup este mai greu de precizat. Ce urmareste este insa clar: obtinerea in folos propriu a unei contrapartide adecvate (un fel de rabat imperial) pentru o Romanie condusa cu mana de fier care sa nu indrazneasca a contesta rolul marginal alocat in ordinea europeana si mondiala. Pentru o atare Romanie, aflata parca sub blestem, domnul Basescu este doar o varianta minora a autocratiei ceausiste.
Istoria romanilor consemneaza numeroase figuri de principi populari veniti la putere prin sprijin otoman, tataresc, lesesc, muscalesc etc., cu proiectul de a face "dreptate sociala" lichidand boierii de tara. Inlocuirea oligarhiei plurale a acestora prin oligarhia centrala a boierilor de curte nu a adus mai multa cinste, justitie sau libertate (individuala ori comunitara). Dimpotriva, abuzurile puterii absolute au facut nu doar explicabila nervozitatea unui popor altminteri obisnuit cu asteptarile fara sfarsit si suferintele fara rost, ci inevitabila interventia externa a fostilor protectori interesati in stabiliate la frontiera sferelor lor de influenta. Cu centrele de putere interna distruse, destructurata si dezbinata, natiunea romana nu a avut cum se opune unor atari interventii.
Oligarhia inseamna putere; mai exact, o forma elitista si netransparenta de organizare a exercitiului puterii. Ea este opusa democratiei si are in comun cu coruptia devierea de la normele democratiei pluraliste, nu hotia. La linia de ciocnire intre oligarhie si democratie este secretata toxina necinstei. A combate coruptia prin concentrarea oligarhiei inseamna a accepta desertaciunea cinstei fara libertate - sunt cinstit pentru ca sunt sclav. Trecerea de la oligarhie la o democratie onesta se face prin inmultirea elitelor (respectiv a centrelor de putere autohtone), asociata cu cresterea transparentei lor, precum si prin negocierea pretului integrarii lor in efortul sistemic al institutiilor statului.
Romania oligarhismului unipolar pare pentru un "Capitan Comunist" in sincronie cu unipolarismul actual al ordinii globale. Ceausismul a prosperat, insa, doar in conditiile bipolarismului si a murit odata cu el. Pe axa superputerilor unipolare oligarhiile nationale nu sunt partenere, ci sateliti condamnati.
Parasind cladirea Comitetului Central sa-i fi blestemat oare pe romani, Conducatorul Comunist, caruia Romania ii parea prea mica, sa ajunga a celebra un Capitan Comunist pentru care Romania trebuie diminuata spre a putea fi controlata?!

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.