Papusa si papusarii

Tot mai multi se intreaba daca Traian Basescu este un adevarat (presedinte) jucator sau numai un personaj jucat. Este el omul puternic, hotarat, neinfricat, carismatic, onest (inclusiv cat priveste recunoasterea propriilor greseli sau slabiciuni) care a cucerit prin efort propriu, in ciuda vulgaritatii, impredictibilitatii, primitivismului politic si comportamentului nerezonabil, suprema magistratura in stat, impotriva tuturor adversitatilor si tuturor asteptarilor, sau este doar o marioneta produsa de papusari necunoscuti in ateliere nestiute si miscata de manuitori anonimi potrivit unui plan misterios?
De regula, in lumea moderna puterea este invizibila. Poporul detine puterea tot asa cum rocile inglobeaza minereuri. La nivelul poporului puterea este difuza si de aceea are o capacitate de utilizare scazuta. Prin diverse procedee ea se concentreaza in mainile unor lideri care, indiferent de sistemul de organizare sociala in care opereaza, au nevoie de un minim de incredere populara spre a face acceptat modul lor de gestiune a resurselor publice. Procesul de "extragere" a puterii prin prelucrarea "minereului social" si de castigare a acceptabilitatii sociale (numita si autoritate) necesita investitii cu atat mai mari cu cat electoratul este mai eterogen ca educatie si avere. Cei care detin capitalul necesar unor asemenea investitii politice sunt adevaratii detinatori ai puterii caci doar ei pot transforma in otel roca sociala. Cu cat capitalul lor este mai mare cu atat ei prefera discretia; caci transparenta, implicand, printre altele, obligatia de a da seama in fata unui controlor colectiv inferior calificat, este pentru ei o frana in promovarea planurilor proprii. Exhibarea simbolurilor puterii este impusa doar de nevoia de a compensa prin aparenta deficitul de putere reala.
Posesorii reali ai puterii actioneaza prin interpusi pe care ii ofera electoratului ca lideri tot astfel cum sunt oferite clientelei pantofii, bauturile, tigarile etc. A crede ca intr-o tara de douazeci de milioane de locuitori, aflata in centrul Europei, membra a NATO si in curs de a accede in UE, un ins venit de nicaieri, oricat de talentat, poate deveni presedinte fara un grup care, din umbra, investeste in el propulsandu-l in preferintele publicului in aceeasi masura in care il leaga de propriile sale interese, inseamna a crede ca cei care baga bani spre a ne convinge de avantajele folosirii detergentului "Mister Muscolo" sunt descreierati sau excentrici.
Inca de la nasterea sa Romania a fost un proiect geo-politic si o problema geo-politica. Totdeauna Romaniei i s-a alocat un rol accesoriu desi esential: stat-tampon intre mai multi actori globali sau regionali; contrapondere pentru refacerea sau stabilizarea echilibrelor geo-strategice regionale; spatiu de refugiu; punct de revitalizare; coridor de trecere; halta de ajustare. Problema a constat in pericolul ca un stat atat de mare si de bogat in resurse materiale si umane sa nu inceapa a degaja propriile prioritati. De aceea romanii nu trebuiau sa termine vreo tranzitie - sfarsitul tranzitiei insemnand consolidarea si autonomizarea propriei puteri. De aceea instabilitatea sistemica aferenta oricarei tranzitii trebuia asociata cu perpetuarea luptei intre centrele de putere interna, simultan cu actiunea de slabire a acestora si de sprijinire a ascensiunii unui lider dispus sa defineasca politica nationala in logica unor interese para-nationale. Tactica "axei" nu este noua in istoria Romaniei, dupa cum traditionala este strategia "tradarii partenerilor strategici" in interes national. Acestea explica, printre altele, de ce conducatorii romani care la un moment dat s-au bucurat de cea mai mare popularitate au sfarsit-o prost. (Astazi, solutia salvarii este integrarea Romaniei intr-o ordine democratica transnationala - Statele Unite ale Europei - ca membru co-fondator.)
Ca Traian Basescu a fost propulsat de un grup de interese, nu incape indoiala. Important este, insa, continutul intereselor grupului care il sustine. Din ceea ce se vede planul consta in perpetuarea crizelor interne, neutralizarea centrelor de putere autohtone, concentrarea puterii intr-un depozit national unic usor de controlat, tensionarea sau mentinerea in ambiguitate a relatiilor cu vecinii si atasarea Romaniei ca membru periferic la anumite aliante si organizatii internationale. In acest context domnul Basescu este si papusa si papusar. El executa o comanda dar o face tragand de itele care pun in miscare alte forte tratate ca papusi. Riscul in acest joc este "rascoala papusilor". Presedintele ar putea deveni prizonierul celor pe care vrea sa ii controleze. Datele sale personale arata, insa, ca foarte probabila si intoarcerea impotriva papusarilor sai de indata ce o va socoti posibil. Orgoliul si atasamentul fata de propriul mit fac supunerea greu de suportat. Impulsivitatea si natura sa excesiva fac tentatia emanciparii irezistibila. De obicei, insa, asemenea tentative esueaza si sensul destinului celor care le practica se inverseaza spectaculos. Iata de ce este posibil ca Pinocchio Basescu sa nu ajunga la capatul mandatului sau.

---

Despre autor: