Multiculturalism, antrax, struguri acri

Un text care, s-a spus, nu face onoare unei suportere a "societatii civile", precum autoarea lui, a putut fi citit in numarul din 21 noiembrie 2005 al revistei "22", la rubrica "Analize economice si politice". Parte dintr-un serial, "Anii de antrax", "analiza" in cauza e mai curand un fel de jurnal de calatorie in care notatii de genul celei despre "un sofer de autobuz de culoare" din Washington, D.C. ii atrag, imi imaginez, mai ales pe amatorii de umor involuntar. Dar nici cititorii mai seriosi n-au lipsit - cititori ai acestor notatii de calatorie si ai celorlalte articole care compun asa-zisul dosar al "revoltei mahalalelor" pariziene. Dovada? Scrisoarea pe care "22" a primit-o de la un grup de cercetatori si universitari romani din strainatate (si unul de la Babes-Bolyai din Cluj) ca reactie la textele in cauza. De voie, de nevoie, revista a publicat scrisoarea. Au urmat reactiile la reactie: arogante, "de sus". Regretabila este si pozitia revistei insesi, partizana, ipocrit-partizana, de fapt: pe de o parte, redactia declara ca priveste acest "exchange" "ca pe inceputul unei dezbateri necesare... pe tema multiculturalismului", pe de alta, "fac(e) cateva precizari redactionale" care indica limpede de care parte se situeaza.
Cat de familiar suna, nu-i asa, noul incident. Cat de fidel urmeaza el un tipar de-acum cunoscut, cronica trista a unei "dezbateri necesare" devenite inainte de a incepe un dialog de surzi intre tipologii predeterminate: "oieri", "boieri", "vechili" etc. Dar care este "tiparul", scenariul mai adanc al acestei afaceri? Inainte de orice, el mi se pare extrem de personalizat. El tine si de idei, de elemente mai generale aflate in conflict, precum profiluri profesionale, paradigme teoretice si critice si modele culturale intr-un sens mai larg, dar angajeaza toate acestea in mod epidermic. Pentru ca, inainte de orice, dezbaterea de idei dintre intelectualii romani tinde sa fie aprioric dezintelectualizata, personalizata, trivializata, dar nu numai in sensul ca oricarui argument i se replica ad hominem. Mai determinanta mi se pare, in textele eseistei de mai sus si ale altora, o anume ostilitate primara fata de concepte, metode si instrumente la care autorii nu au acces efectiv, sistematic, institutional si pe care de aceea ei se simt obligati sa le deteste din principiu, inainte de a le cunoaste si exersa, dupa cum detestati sunt si cei care, de "cealalta parte", le folosesc - sustinut, competent si nu pentru a incropi "analize" care ar putea la fel de bine sa apara si in "Catavencu".
Am vobit si cu alta ocazie despre acest strambat din nas suficient, atat de daunator discursului intelectual romanesc; si cu alte prilejuri am semnalat - iar acum avem de-a face din nou - cu un fel de politica intelectuala (anti-intelectuala in fond) a strugurilor acri. Numele nu au importanta pentru ca, ziceam, ceea ce conteaza este tipologia, scenariul mai larg. Iata-l, in termeni cat mai neutri si de aceea prezentat la persoana a doua:
Episodul I: iti faci un "renume" local (ghilimele obligatorii). Episodul II (andante): primesti o bursa de studii, incepi/ faci un doctorat si/ sau concurezi pentru un post la o universitate straina (esti respins/a); ori, cu putin noroc, petreci un sfert de semestru vesel pe un campus din Vest. Episodul III: reintoarcerea in Heimat se apropie, dar asta nu te impiedica sa citesti despre urmatoarele doua subiecte: "multiculturalism" (1 articol in "The New Criterion") si "political correctness" (1 capitol de carte plus o conversatie de 10 minute cu un "expert", pe holul bibliotecii). Episodul IV: reintoarcerea e iminenta, dar ai timp sa expediezi cate un "eseu" pe respectivele doua subiecte la "22" sau la alta publicatie romaneasca ejusdem farinae. Compui textele increzator/-oare, fara ezitari: revistele respective nu sunt de specialitate, nu practica referate anonime, deci merge cam orice, atata vreme cat faci parte din "grup". La o adica, poti chiar conta pe "solidaritatea" redactiei (v. mai sus). In articolele cu pricina, nu te declari doar scarbit/a de subiectele tratate; ai, de asemenea, grija sa presari expresii idiomatice (in engleza) care sa ateste stilistic ca stapanesti subiectul "dinauntru". Articolele sunt in forma "personala", fara bibliografii, fara note si economie de adjective. Epilog: revenirea (cu torte si un vag accent; toate se sting de la sine, discret, intr-un interval rezonabil; un gust amar - sau poate acru - ramane si el devine, in timp, convingere, "ideologie" - v. mai jos).
Am descris o naratiune turistica - "turistico-exotica", spun pe buna dreptate autorii scrisorii din numarul 822 al "22"-ului - si care e responsabila pentru perceptia schematica, ea insasi superficial-turistica a unor realitati culturale, politice si profesionale mult mai substantiale si complexe. Ceea ce turistul cultural nu vede, nu intelege si de aceea nu apreciaza, competenta pe care el nu o dobandeste, se transforma treptat intr-o filozofie resentimentara de buzunar, intr-o ideologie pret-a-porter, oportuna pentru ca prizata in "grup", din motive nu straine de acealasi scenariu. Este fundamental o ideologie a strugurilor acri, "lemnoasa" cat incape - exact ceea ce autoarea "analizei" reproseaza criticilor ei. Am citit cu atentie scrisoarea celor 8 universitari romani si maghiari si mi s-a parut solid argumentata, competenta, finalmente responsabila - spre deosebire de "analizele" care cred ca nu au a da seama nimanui, institutional si profesional vorbind, si, in consecinta, servesc neinhibate aprehensiuni ignare, personale sau de grup. Nu e nimic aberant sau dogmatic in acea scrisoare. Dimpotriva, ea foloseste o metoda de analiza si notiuni in circulatie, adecvate obiectului. Problema e pusa in termeni specifici, iar concluzia privind recentele tulburari sociale din Franta mi se pare justa. La polul opus, in "dosarul" banlieue-urilor si in reactiile la reactia la dosar: o abia voalata pledoarie pentru un "stat majoritar" interventionist si pentru masuri politienesti, clisee etnico-rasiale, ignorare cinica a rasismului si xenofobiei franceze, totul ambalat in previzibila retorica "anti-multiculti" si "anti-pc". Sugerez autoarei si celor care gandesc (si muncesc) ca ea sa-si dezvolte "analizele", cu limbajul si tezele lor, in texte pe care sa le supuna spre publicare unui jurnal de specialitate international. Spre deosebire de "22", acel jurnal, indiferent care ar fi el, practica referatele anonime, pe care le pune de altfel la dispozitie autorilor. Mai sugerez revistei "22" sa publice acele referate.

---

Despre autor: