2006: La ce sa fim atenti

Nu voi face un exercitiu de prognoza pentru anul ce vine. Sugerez insa o serie de probleme care vor influenta mersul si performantele politicii economice (ale economiei).
Deficitul comercial a crescut mult si in 2005, iar deficitul de cont curent are sanse mari sa treaca de 9% din PIB. Avand in vedere ca PIB-ul si productia industriala si-au incetinit cresterea in acest an, este fireasca intrebarea daca asemenea deficite sunt sustenabile. In fapt, sunt mai multe intrebari care necesita examinare. Astfel, dinamica mai putin buna a productivitatii pare sa confirme temerea pe care am exprimat-o cu timp in urma (JN, 2004) privind competitivitatea economiei noastre. Unii pot argumenta ca deficitele sunt rezultatul normal al cresterii creditului bancar, ca prezenta capitalului strain in industria bancara (ce extinde linii de credit pe termen mai lung filialelor din Romania) ne-ar scuti de neplaceri. Dar asemenea argumente sunt valide pana la un punct; in economia reala nu exista strada cu un singur sens si corectii dureroase devin inevitabile la un moment dat. O astfel de corectie ar implica si o depreciere severa a cursului de schimb, care ar reaprinde inflatia in conditiile in care avem inca de consolidat dezinflatia. Sa speram ca deficitele externe isi vor potoli cresterea in 2006 si ca investitiile vor creste in industrie.
Am asistat in acest an la o scadere sistematica a dinamicii productiei industriale, care a atins un plus de numai 2% la noua luni. Pe de o parte, se poate vorbi de un efect al inundatiilor. Pe de alta parte, este mai plauzibil sa credem ca industria romaneasca (mai ales unele ramuri) a amortizat cu mare dificultate o serie de socuri: ma refer la cresterea tarifelor la energie, aprecierea leului, taierea unor subventii, intensificarea concurentei pe pietele interne. Cu alte cuvinte, apropierea de conditiile prevalente in UE pune in dificultate o mare parte din industria autohtona. Rezulta o intrebare-cheie: In ce masura industriile autohtone reusesc sa amortizeze socurile mentionate? A atins productia industriala (desi ar trebui sa diferentiem intre ramuri) un prag de jos in amortizarea socurilor mentionate sau ajustarea, cu costurile pe care le implica, mai dureaza? Daca nu s-a atins pragul de jos, este posibil sa mai consemnam cifre deteriorate (vezi datele pentru octombrie). Daca s-a ajuns la pragul de jos, productia industriala poate urca din nou in 2006, chiar daca semnele ar deveni sesizabile in trimestrul 2 din 2006. Aceasta ar ajuta dinamica PIB-ului sa se redreseze, admitand ca si productia agricola va fi mai buna. Insa cifrele privind dinamica productivitatii in 2005 nu sunt suficient de incurajatoare. Adevaratul test pentru tintirea directa a inflatiei va fi in 2006. Cele patru luni din acest an nu sunt relevante. Noul regim de politica monetara va intampina greutati de implementare din cauza precaritatii mecanismului de transmisie monetara intern. Dualitatea sistemului monetar (cu jumatate din lichiditate in afara controlului BNR, care recurge, in consecinta, la mijloace administrative), liberalizarea aproape totala a contului de capital, diferentialul de dobanzi si viteza de crestere a creditului bancar complica misiunea Bancii Nationale. Tinta de inflatie de 5% mi se pare superambitioasa, avand in vedere socul cresterii tarifului la gaze in ianuarie si persistenta unor expectatii inflationiste inalte; un 6%-6,5% mi se pare mai realist.
Desi bugetul public in 2006 prevede un deficit de 0,5%, unele dintre premisele constructiei sunt discutabile; ma refer la cresterea PIB-ului si inflatie. De aceea, ar fi nevoie de o reexaminare a constructiei, care este posibila la o prima rectificare. Executia bugetara trebuie sa ramana precauta, desi trebuie finantata mai mult infrastructura. Trebuie sa se acorde atentie speciala ameliorarii logisticii de absorbtie a fondurilor UE.
Spatiul international va ramane cu incertitudini importante, ce deriva din dezechilibre majore si impactul economic al unor conflicte. Tendinta de recrudescenta a protectionismului va continua si preturile la materii prime de baza si titei vor fi sub influenta ascensiunii economice, a unor tari din Asia. In fine, dar nu in cele din urma, trebuie sa ne indeplinim cat mai bine sarcinile ce decurg din angajamentele fata de Uniune. Impreuna insa cu un efort mai coerent de a ne formula interese nationale, pe care sa stim sa le promovam in constelatia ce compune Uniunea Europeana. Intre aceste interese includ folosirea banilor obtinuti din privatizari ale activelor de stat. Daca, de exemplu, s-a decis/acceptat iesirea capitalului autohton de control din industria bancara, macar sa utilizam banii rezultati cat mai chibzuit. Un fost premier are o propozitie memorabila: Ca sunt lucruri cu care nu este de glumit. Folosirea acestor bani publici este un asemenea lucru si decizia trebuie luata pe baza unui cat mai larg consens politic, validat de o decizie a Parlamentului.

---

Despre autor: