Ca orice forma de discriminare, antisemitismul este o aberatie. Care nu trebuie tolerata nici macar atunci cand imbraca forma unor clisee - stupide, dar aparent inofensive. Daca ating o masa critica, cliseele pot ucide. Ororile din anii '40 au demons
Ca orice forma de discriminare, antisemitismul este o aberatie. Care nu trebuie tolerata nici macar atunci cand imbraca forma unor clisee - stupide, dar aparent inofensive. Daca ating o masa critica, cliseele pot ucide. Ororile din anii '40 au demonstrat-o. Holocaustul a inceput cu teorii pseudo-stiintifice despre inferioritatea anumitor rase, cu caricaturi rautacioase si cu discursuri pline de ura impotriva celor "diferiti".
Dupa jumatate de secol de la falimentul nazismului, vigilenta comunitatilor evreiesti fata de orice "derapaj" antisemit a putut parea, la un moment dat, excesiva. Credeam ca lectia a fost invatata. Ca nimeni - cel putin in lumea "civilizata" - nu mai poate pica in primejdioasa plasa a cliseelor rasiale, etnice sau religioase.
Si totusi, evreii aveau dreptate. Istoria risca sa se repete. Semnalele sunt din ce in ce mai alarmante. De data aceasta, insa, victimele sunt altele. Noua tinta a intolerantei a devenit lumea musulmana. Sabloanele au ramas aceleasi. Citesc cu groaza - in presa nationala si internationala - ca arabii sunt murdari si puturosi, ca sunt structural incapabili sa se adapteze intr-o societate democratica si moderna, ca aduc dupa ei numai violente si terorism. Ca Europa ar trebui sa-i ghetoizeze (ceea ce in unele locuri s-a cam si intamplat) sau, mai bine, sa-i trimita inapoi pe meleagurile lor de bastina (chiar daca respectivii sunt la cea de-a treia generatie nascuta in Occident). Au aparut deja si apelative de genul "inapoiati", "animale" sau "salbatici". Nu va suna cunoscut? Unde am mai auzit de "sub-oamenii" care risca sa contamineze "rasa pura"?
In mod surprinzator, vigilenta Liga Anti-Defaimare din Statele Unite - care sanctioneaza si cea mai vaga sugestie de anti-semitism - nu s-a revoltat deloc in fata acestor infioratoare dejectii de ura. Intransigentii cenzori ai "corectitudinii politice" - care s-au inflamat cand Mel Gibson a facut un film despre Patimile Mantuitorului, sau cand megastarul diliu Michael Jackson a trantit niste comentarii inepte intr-o discutie telefonica privata - tac malc atunci cand "defaimarea" nu-i vizeaza pe evrei. Cu toate ca si arabii sunt tot "semiti" (descendenti ai biblicului Sem). Iata de ce este ilara sintagma de "anti-semitism musulman". In Irakul lui Saddam Hussein supravietuia inca o comunitate evreiasca - minuscula, ce-i drept. Ea fusese, candva, infloritoare. Nu, nu in epoca fabuloasa a califului Harun al Rashid, ci mult mai recent, pana pe la jumatatea secolului XX. Arabii nu aveau nici o problema cu evreii, ci cu statul israelian. O problema strict teritoriala. Care, nerezolvata timp de decenii, a otravit intregul Orient Mijlociu, devenind una dintre temele fundamentale ale tuturor organizatiilor radicale.
A aparut, insa, si tentatia de a folosi eticheta de "antisemit" pentru a discredita orice critica la adresa politicii Israelului. Dupa cum, mai nou, oricine nu se entuziasmeaza in fata controversatelor strategii ale Administratiei Bush risca sa fie acuzat imediat de "anti-americanism". Principiul totalitar "cine nu-i cu noi este impotriva noastra" pare sa castige teren chiar in inima democratiei. Ceea ce este extrem de ingrijorator.
Evident, extremismul musulman este nociv si detestabil. La fel ca oricare alt tip de extremism. Inclusiv noul fundamentalism "iudeo-crestin". Este inadmisibil ca lumea civilizata sa asiste nepasatoare la proliferarea ideii ca exista popoare inferioare, ca orice musulman e un potential terorist, un asasin nascut spre a ucide fara noima, din placere. Ca Occidentul este dator sa se apere de acest dusman perfid, care i s-a infiltrat pana in inima cetatii. Din pacate, asemenea apeluri hormonale la ura gasesc inca auditoriu. Persista tentatia de a imparti lumea in "noi" si "ceilalti". Suntem inca tentati sa ne punem propriile esecuri pe seama altora. Sa cautam "tapul ispasitor" perfect, pe care sa aruncam toate vinile. In anii '40, rolul a fost atribuit evreilor. Acum el a fost preluat de musulmani. Scenariul a ramas acelasi. Iar cliseele pot fi la fel de ucigatoare.
Se pare ca lectia Holocaustului a fost gresit inteleasa. Nu doar evreii trebuie protejati, pe veci, impotriva unei eventuale repetari a tragediei pe care au traversat-o in vremea celui de-al Treilea Reich. Pur si simplu, o asemenea calamitate nu mai are voie sa se intample, indiferent cine ar fi victimele.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.