Securitatea Marii Negre, intre UE si SUA

In perioada 5 - 6 decembrie 2005, s-a desfasurat la Berlin o dezbatere destinata trasarii unor prioritati si strategii in zona Marii Negre, in special in contextul aderarii Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Evenimentul, derulat sub titulatura "2007 anul extinderii - Bulgaria si Romania in Uniunea Europeana" a fost organizat de catre Fundatia Konrad Adenauer impreuna cu Directia Planificare a Ministerului de Externe German (Auswaertiges Amt). Temele abordate au fost urmatoarele: "UE dupa criza constitutionala": "Perspective pentru Integrarea Europeana si Rolul Europei in Lume"; "Europa de Sud Est "Uniunea Europeana ca un cadru structural"; "Ce rol are Europa intr-o Lume Globalizata"; -UE si Cooperarea la Marea Neagra "un nou punct de interes major". Pe langa un numeros auditoriu de specialisti, participantii directi la dezbateri au fost: dr. Karl-Heinz Kamp, Konrad-Adenauer-Stiftung, Berlin; Georg Dick, Director Directia Planificare, Auswaertiges Amt, Berlin; Director ministerial Eckart Cuntz, seful Departmententului UE, Auswaertiges Amt, Berlin; Canan Atilgan Coordonator Afaceri UE, Konrad-Adenauer-Stiftung Berlin; Borislav Mavrov, responsabil de politica Externa, Democrati pentru o Bulgarie Puternica, Sofia; ambasador Wolfgang Dix, consilier al ministrului, Ministerul Afacerilor Externe, Bucuresti; ambasador Johannes Haindl, comisar pentru stabilitate in Sud Estul Europei, Auswaertiges Amt, Berlin; dr. Anneli Ute Gabanyi, analist senior, Stiftung Wissenschaft und Politik, Berlin; Maria Ligor, seful Departamentului UE, Ministerul Afacerilor Externe, Romania; ambassador Antoinette Primatarova, fost ministrul adjunct de Externe, Bulgaria, Director de programe, Centrul pentru Studii Liberale , Sofia; dr. Norbert Baas, ambasador, comisar pentru Rusia, Caucaz, Asia Centrala, Auswaertiges Amt, Berlin; Ognyan Minchev, Institute pentru Studii Regionale si Internationale, Sofia; dr. Heinrich Kreft, Director adjunct, Directia Planificare, Auswaertiges Amt, Berlin; Liviu Muresan, presedinte Fundatia Eurisc, Bucuresti; Martin Kremer Planungsstab, Auswaertiges Amt, Berlin, ca si reprezentantul ZIUA si Civic Media. In urma dezbaterii s-a ajuns la concluzia ca axa de securitate trasata de Romania direct cu Statele Unite si Marea Britanie la Marea Neagra este exclusiva si datorita faptului ca Europa nu a reusit nici pana acum sa-si elaboreze o politica externa, de aparare si securitate comuna. Biroul condus de Javier Solana, de exemplu, a primit un buget de circa 70 de milioane de euro, o suma mai mica decat curatenia cladirilor UE din Bruxelles de-a lungul unui an, s-a afirmat, printre altele, la conferinta de la Berlin. In consecinta, necesitatea crearii unei strategii pentru zona extinsa a Marii Negre, viitor centru energetic al Uniunii Europene, a devenit o prioritate. Fundatia Kondrad Adenauer si-a asumat responsabilitatea conturarii unui proiect strategic, anul viitor urmand sa organizeze la Bucuresti o dezbatere similara care sa includa specialisti de prima mana din acest spatiu. De altfel, si la dezbaterea desfasurata la Universitatea Bucuresti la un an de la lansarea Axei Washington-Londra-Bucuresti punctata prin publicarea lucrarii ZIUA "AXA "Noua Romanie la Marea Neagra" (disponibila de azi si la www.editura.ziua.ro), experti si reprezentanti ai SUA, Marii Britanii, Germaniei si ai Presedintiei Romaniei au subliniat ca Marea Neagra are sansa sa devina "un nou pivot al istoriei". In vederea definirii mult asteptatei Politici de Securitate si Aparare Europene (ESDP), dr Karl-Heinz Kamp, analist de prestigiu al Fundatiei Konrad Adenauer, ne-a remis urmatorul material, prezentat in cadrul conferintei de la Berlin. (Victor RONCEA)
Viitorul politicii europene de Securitate si Aparare
Implicarea directa in cadrul eforturilor europene comune este esential, avand in vedere forma nu tocmai buna in care se afla UE. Pentru a depasi perioada dificila care a urmat esecului procesului de ratificare a Constitutiei europene, UE si-a prescris o "pauza de reflectie" pentru a vedea ce e de facut. Se pare ca unii oficiali de la Bruxelles au luat aceasta mult prea in serios. La acest moment, asistam, mai degraba, la o pauza de reflectie decat la o perioada de reflectie fructuoasa asupra unei abordari viitoare a procesului de integrare european. Articolul de fata intentioneaza sa rupa tacerea, dorind sa raspunda la patru intrebari:
Cum se prezinta situatia in interiorul UE dupa respingerea Tratatului constitutional?
In ce constau problemele fundamentale ale ESDP?
Pot fi ele depasite?
Care ar fi coordonatele generale ale politicii europene de securitate comuna?
Stadiul in care
se afla UE
S-a convenit asupra faptului ca Europa traverseaza o perioada de "euroscleroza". Trebuie amintit, totusi, ca esecul referendumurilor organizate in Franta si Olanda pe tema ratificarii Constitutiei europene constituie mai degraba o consecinta decat o cauza a acestei euroscleroze. In prezent, proiectul integrarii europene sufera de pe urma a cel putin trei situatii.
UE se confrunta cu problema acceptarii sale de catre public - . Asteptarea ca cetatenii sa fie de acord cu fiecare aspect al politicilor UE este, cu siguranta, iluzorie, insa intotdeauna a existat un acord implicit. In ultimii ani, UE si integrarea au fost evaluate, una peste alta, in termeni pozitivi. Acum, insa, evaluarile pozitive implicite din partea publicului nu mai exista. Absenta acestora nu poate fi suplinita prin campanii de promovare sau gesturi simbolice.
Totodata, UE se confrunta si cu o problema de relevanta. Consensul, in nuante pozitive, in ceea ce priveste UE nu s-a modificat numai la nivelul publicului, ci si la nivelul decizional si al actorilor politici. Importanta acordata UE a scazut. Acest gol nu poate fi cosmetizat, pur si simplu, ci necesita aparitia altor protagonisti pe scena politica.
Anumite componente de baza ale integrarii europene - cum ar fi relatia germano-franceza, considerata, in mod traditional, drept motorul UE - au incetat sa existe. Aceasta se datoreaza, in parte, faptului ca ambele state si-au pierdut caracterul de model pentru celelalte state europene. De asemenea, o contributie in acest sens a avut-o si diminuarea influentei franceze in cadrul structurilor UE fata de noile state membre din Europa de Est.
EDSP a fost, cu siguranta, influentata de aceste evolutii negative ale UE. In tot cazul, ESDP era deja cea mai slaba abordare comuna a UE. Motivul pentru care ESDP s-a bucurat de un succes limitat, in comparatie cu alte politici europene comune, poate fi identificat intr-o serie de probleme fundamentale.
Problemele ESDP
ESDP a fost caracterizata intotdeauna de o nepotrivire remarcabila intre logica conceptuala si implementarea insuficienta. Pe de-o parte, ratiunile din spatele unei politici europene de securitate si aparare comune sunt edificatoare. Politicile europene externe, de securitate si aparare comune reprezinta parti integrante logice ale procesului de integrare. ESDP este indispensabila pentru asigurarea conditiilor de securitate necesare in interiorul UE. Ea este, de asemenea, o componenta esentiala in cadrul structurilor de securitate euro-atlantice, de vreme ce demonstreaza bunavointa UE de a prelua o parte din responsabilitatile transatlantice.
Pe de alta parte, ESDP a fost caracterizata intotdeauna de inconsistente si probleme fundamentale, care au ingreunat implementarea sa. Aceste probleme au fost ignorate sau puse in pagina intr-o retorica ambitioasa. Cinci dintre acestea atrag in mod deosebit.
Intotdeauna au existat puncte de vedere diferite in UE in ceea ce priveste obiectivele ESDP: in vreme ce un grup distingea o mai mare sinergie euro-atlantica in aceasta, un altul o considera mai mult o alternativa la NATO. Disputa a ajuns la apogeu in perioada crizei din Irak, cand unele voci au incercat sa impuna UE drept contrapondere in fata SUA.
Ideile si planurile pentru constituirea unei politici de securitate si aparare comune au fost intotdeauna ambitioase. In acelasi timp, ele nu au dispus niciodata de mijloacele financiare necesare implementarii lor. UE nu si-a finantat niciodata propunerile. Se poate presupune ca aceasta contradictie a fost posibila numai pentru ca fortele capabile ale NATO erau pregatite sa "rezolve" orice situatie de criza, care ar fi depasit structurile europene. Am vazut aceasta in Balcani in perioada 1992-1995 si cu ocazia crizei din Kosovo.
Un element obisnuit al politicii externe si de securitate europene il constituie exagerarea retorica in abordarea problematicilor politice. Aceasta retorica isi atinge punctul culminant in pledoariile regulate ale unor politicieni luminati, potrivit carora Europa trebuie sa devina o superputere. La o analiza a situatiei reale a politicii de securitate internationala, este evident faptul ca o astfel de perspectiva este iluzorie.
De asemenea, exista contradictii in perceptia publicului. In sondajele de opinie, cetatenii solicita frecvent ca Europa sa isi asume rolul unei mari puteri. Cu toate acestea, aceleasi persoane refuza sa accepte alocarea unor fonduri proportionale cheltuielilor necesare implementarii politicilor externe si de securitate. Este interesant cat de populara este ESDP, avand in vedere performantele ei limitate.
Deoarece performantele economice ale unor state-cheie ale UE se afla in declin de cativa ani, UE nu dispune de mijloace adecvate pentru dezvoltarea unei politici externe puternice. In Germania, tendinta este evidenta: in 1990, cheltuielile a trei "ministere destinate politicii externe" au revendicat aproximativ 21,5% din buget. In 2003, acestea s-au limitat la 12%.
Tratatul constitutional european nu ar fi rezolvat nici una din aceste dileme sau probleme fundamentale. Aceasta nu pentru ca documentul nu ar fi avut prestanta; dimpotriva, contine toate elementele care ar fi putut avea un efect pozitiv asupra ESDP (ministrul de Externe comun, servicii diplomatice comune, clauza de solidaritate etc.). Totusi, Tratatul constitutional nu reprezinta un factor decisiv pentru soarta ESDP. Unele prevederi ale Tratatului pot fi implementate in absenta ratificarii, daca exista vointa politica necesara. Mai mult, nici una din operatiunile desfasurate de UE -(in Bosnia, Macedonia, Georgia, Irak, Darfur) nu este afectata in mod direct de Tratatul constitutional.
Ar putea fi rezolvate problemele fundamentale ale ESDP?
Cu siguranta, da, in conditiile in care exista vointa politica necesara. La asta se reduce totul - nu s-au evidentiat idei sau concepte noi care sa se aplice perioadei care a urmat respingerii Tratatului constitutional (cel putin nu in privinta ESDP). Proiectele destinate unei politici de aparare a UE eficiente au fost deja etalate: exista o strategie de securitate, exista planuri de constituire a unor forte militare comune, obiectivele acestora au fost deja definite si au fost incheiate, de asemenea, acorduri cu NATO pentru coordonarea actiunilor europene si americane (Berlin-Plus). In mod similar, NATO si-a facut temele in privinta unor actiuni combinate si flexibile, ramanand ca acestea sa fie doar implementate.
In aceasta privinta, insa, perspectivele nu se anunta favorabile, de vreme ce nici una din problemele fundamentale nu a fost abordata spre rezolvare. In acest sens s-au evidentiat trei aspecte relevante:
Numai faptul ca este incorect, din punct de vedere politic, sa se vorbeasca despre "moartea" Constitutiei demonstreaza ca, acum, mai mult ca niciodata, nu mai exista disponibilitatea de a adapta retorica la realitate. Aceasta tendinta nu va suferi modificari; dimpotriva, ESDP va continua sa fie insotita de vorbe mari.
Perspectiva cresterii economice sustinute in cadrul unor state centrale ale UE (Germania, Franta) este mai degraba nefavorabila. Aceasta va constitui o bariera naturala in calea asumarii unor angajamente suplimentare de politica externa si securitate.
UE se confrunta cu o problema la nivel de conducere. Cine ar trebui sa isi asume rolul principal in cadrul Uniunii? Cine ar putea conduce Europa pe calea unei abordari directe a acestor crize? Conducerea politica porneste de la trei premise: in primul rand, vointa de a conduce; in al doilea rand, existenta unor mijloace adecvate si, in fine, un model convingator. La acest moment, Germania nu indeplineste nici unul din aceste criterii. Franta are vointa necesara asumarii rolului de lider, insa este sprijinita de prea putine state in acest sens. Marea Britanie este considerata drept prea apropiata de SUA. Iar "axele" de orice gen nu au o reputatie prea buna in estul Europei.
Ce inseamna toate acestea pentru viitorul ESDP?
Exista trei tendinte (pozitive si negative):
Disponibilitatea UE de a initia noi misiuni militare este deja destul de redusa si nu isi va reveni prea curand. Aceasta este rezultatul problemelor mentionate mai sus, la care se adauga faptul ca majoritatea statelor membre ale UE se plang ca fortele militare de care dispun sunt, deja, suprasolicitate. Mai mult, Franta, in calitate de adepta a suplimentarii numarului de operatiuni desfasurate de UE, se afla pe o pozitie subrezita in urma referendumului pe tema Constitutiei europene.
Dezvoltarea capacitatilor militare, cu alte cuvinte, miezul ESDP, va decurge, in mod similar, deosebit de lent, datorita motivelor deja enuntate. Extinderea nu va insemna o ameliorare a situatiei, de vreme ce contributiile majoritatii noilor state membre sunt minime. Astfel, Europa va insela asteptarile SUA. In consecinta, abordarea asimetriilor va reprezenta o provocare majora in cadrul relatiilor transatlantice.
Perspectivele colaborarii NATO-UE se va imbunatati. In acest sens, exista trei factori relevanti:
Mai putina teorie in relatiile transatlantice, odata cu schimbarea Guvernului german;
Administratia Bush si-a schimbat atitudinea fata de Europa in urma esecului din Irak;
Si faptul ca membrii cu state vechi ai UE inteleg acum efectele procesului de extindere asupra structurilor europene. UE se prezinta altfel, in sensul unei Uniuni in cadrul careia SUA dispune de o pondere mai insemnata. Intr-un fel, criza irakiana nu s-a manifestat numai la nivel transatlantic, ci si la nivel european.
Daca Europa va abandona tentativa de a impune UE drept contrapondere la SUA si Washingtonul va inceta sa faca o distinctie intre "vechea" si "noua" Europa, atunci perspectiva transatlantica pare ceva mai atragatoare.

---

Despre autor: