Campania electorala din Irak

Un pas important pe calea democratizarii, alegerile parlamentare derulate saptamana trecuta in Irak poarta stigmatul unei campanii electorale sangeroase, marcata de asasinate politice si atacuri impotriva unor sedii de partide. Aceste violente s-au suprapus peste atentatele "obisnuite", atribuite insurgentei.
Semne de intrebare se ridica si cu privire la finantarea campaniilor electorale. Candidatii nu au primit fonduri bugetare, insa au fost lasati sa cheltuiasca oricat, fara sa precizeze de unde au banii. Se presupune ca sume importante provin din Statele Unite, dar si din Iranul vecin, interesat sa sprijine ascensiunea islamistior siiti. Un fapt este cert: fondurile nu au lipsit, minutul de publicitate electorala la principalele televiziuni din Bagdad ajungand sa coste 3000 de dolari. Credibilitatea presei locale constituie un alt subiect controversat, extrem de sensibil din perspectiva alegerilor. Pentagonul a recunoscut, recent, ca a "plantat" in media irakiana "stiri" si comentarii propagandistice. Obiectivitatea informatiilor este chestionata si din cauza faptului ca o mare parte din presa se afla in proprietatea partidelor politice. In aceste conditii, electoratul irakian a fost chemat sa aleaga dintre nu mai putin de 7000 de candidati. In cursa au fost inscrise 228 de "entitati politice" si 21 de aliante.
O campanie pe viata si pe moarte
Recenta campanie electorala din Irak a fost o batalie pe viata si pe moarte. Uneori la modul propriu. Numai in ultimele doua saptamani, au fost ucisi 11 activisti ai coalitiei laice conduse de fostul premier Ayad Allawi. Martea trecuta, cinci birouri ale Uniunii Islamice din Kurdistan au fost devastate, in orasul Dohuk din nordul tarii. Patru membri ai acestei formatiuni au fost impuscati mortal, alti 20 fiind raniti. In actualul climat de violenta din Irak, anchetatorilor le este de multe ori imposibil sa faca diferenta intre asasinatele politice si atentatele "la intamplare" ale insurgentei. Pare, totusi, cert faptul ca Uniunea Islamica din Kurdistan a devenit tinta unor atacuri sangeroase dupa ce formatiunea a decis sa se separe de Alianta Kurda, pe ale carei liste comune participase la alegerile din ianuarie 2005. Liderul Uniunii Islamice din Kurdistan, Salahuddin Muhammad Bahauddin, si-a acuzat fostii aliati pentru violentele din Dohuk, invinovatind mai ales formatiunea condusa de Massoud Barzani, Partidul Democrat din Kurdistan.
Cei mai expusi au fost, insa, politicienii sunniti care au indraznit sa intre in jocul democratic. Mesaje atribuite Al Queda i-au avertizat pe acestia sa stea de-o parte, intrucat procesul electoral este "un complot diabolic" si trebuie, de aceea, boicotat. Muti sunniti s-au hotarat, totusi, sa candideze, speriati de perspectiva ca soarta Irakului ar putea fi decisa de un Parlament format doar din siiti si kurzi.
Cu doar doua zile inainte de alegeri, liderul Partidului Libertatii si Progresului din Irak, Mizhar Dulaimi, a fost ucis in orasul Ramadi din provincia Anbar. A fost impuscat mortal in masina sa, trei dintre bodiguarzii sai fiind de asemenea raniti.
In aceasta atmosfera de violenta s-a desfasurat campania electorala. Prin comparatie, distrugerea sistematica a afiselor anumitor candidati pare o problema minora. Si totusi, implicatiile ei sunt ingrijoratoare. Mai multi candidati au declarat ca detin probe care demonstreaza implicarea politiei irakiene in aceste acte de vandalism. "Avem inregistrari video si fotografii cu politisti care rup afisele noastre si lipesc in loc afise pentru 555", a explicat, pentru "New York Times", Azzam Alwash, unul dintre coordonatorii campaniei fostului premier Ayad Allawi. 555 este numarul de ordine de pe buletinul de vot al aliantei siite care controleaza actualul guvern interimar, condus de premierul Ibrahim Jaafari. Un purtator de cuvant al acestei aliante, Redha Jowad Taki, a negat orice implicare. Taki a declarat ca si formatiunea pe care o reprezinta - "Alianta Unita Irakiana" - s-a confruntat cu probleme similare, patru activisti fiind ucisi in timp ce lipeau afise.
Finantari necontrolate
Campania electorala din Irak a aruncat pe piata zeci de milioane de dolari. Sume astronomice pentru o tara inglodata in datorii externe, a carei populatie majoritara traieste sub pragul mizeriei. Banii nu au provenit de la buget. De unde i-au strans candidatii nu se prea stie, intrucat acestia nu au fost obligati sa declare. Nici nu li s-a impus vreun plafon maxim pentru finantarile primite. Gurile rele spun ca "Lista Nationala Irakiana", alianta seculara a fostului premier Allawi, a fost generos sponsorizata, din umbra, de Statele Unite. In schimb, religiosii siiti - reuniti in "Alianta Unita Irakiana" a actualului premier Jaafari - ar fi beneficiat de finantari secrete din Iranul vecin. Cert este ca bani au fost din plin, si asta s-a vazut si in nivelul neasteptat de "sofisticare" al strategiilor de campanie. Presa a fost invadata de publicitate electorala, clipurile televizate ajungand sa coste pana la 3000 de dolari minutul.
Si telefonia mobila - introdusa in Irak doar de vreo doi ani - a fost utilizata pentru propaganda electorala. Utilizatorii au fost bombardati, in ultimele saptamani, cu SMS-uri care ii indemnau sa voteze pentru anumite formatiuni. Nu au lipsit nici "imnurile de campanie", difuzate regulat de posturile de radio locale.
Multi candidati si-au creat site-uri personale pe Internet, prezentandu-si "on-line" biografiile si doctrinele. Pentru a-si face mesajul mai "atractiv", unii reprezentanti ai partidelor seculare nu au ezitat sa apeleze la farmecele unor vedete feminine - din lume araba, dar si din Occident. De preferinta imbracate sumar. Pe pagina web a sunnitului Hatem Mukhlis, liderul partidului "Adunarea Patriotilor", se lafaiau zilele trecute Shania Twain, Paris Hilton si candidatele unui concurs de frumusete (www.almalaf.net).
Pentru formatiunile religioase o astfel de tactica ar fi fost, desigur, complet inacceptabila. Si ineficienta, de vreme ce baza lor electorala este formata in principal din siiti foarte saraci si putin instruiti, lipsiti de acces la tehnologia moderna. Asa ca islamistii au preferat Internetului afisele lipite pe ziduri. De pe acestea nu zambeau femei voluptuoase, ci se incruntau ayatollahi barbosi. Mesajul sugera ca a-l vota pe un anumit candidat constituie o datorie religioasa.
In timpul acestei campanii nu au existat mitinguri electorale si "bai de multime" pentru politicieni. Din motive lesne de inteles, legate de securitate. Faptul pare sa fi avantajat partidele islamiste, care au putut utiliza singurele spatii publice relativ sigure din Irak: moscheile.
Propaganda si presa de partid
In ultimii doi ani, Irakul a fost cuprins de o adevarata efervescenta mediatica. Aici functioneaza acum aproape 20 de posturi de televiziune si sunt editate peste 200 de ziare. Si totusi, aparitia unei prese puternice si independente ramane, deocamdata, doar un deziderat, desi Statele Unite au pompat in acest proiect peste 100 de milioane de dolari. Cel putin jumatate dintre publicatii se afla in proprietatea unor formatiuni politice. La fel si sase dintre cele mai importante posturi de televiziune. Credibilitatea presei irakiene a primit o grea lovitura, luna trecuta, cand Pentagonul a recunoscut faptul ca a plantat stiri si comentarii cu caracter propagandistic in cadrul unei vaste campanii care urmarea imbunatatirea imaginii Statelor Unite si a fortelor de ocupatie. Sursa acestor articole - redactate de multe ori chiar de militari americani - nu era niciodata precizata. Materialele trebuiau sa para scrise de irakieni. Uneori, textele citau drept sursa fantomaticul "Centru International de Informatii", de care nu auzise nimeni si care s-a dovedit imposibil de localizat.
Anul trecut, obscura companie "Lincoln Group" a primit din partea Pentagonului un contract in valoare de 5 milioane de dolari pentru a orchestra raspandirea de articole "pozitive" in mass-media irakiana, cumparand spatiu publicitar si mituind jurnalisti indigeni. Legea americana nu interzice asemenea practici in afara granitelor Statelor Unite, insa sanctioneaza drastic propaganda in teritoriul national. Ceea ce, in conditiile globalizarii, pune mari probleme specialistilor in operatiuni psihologice. Fiindca delimitarile clare intre stirile de uz intern si cele de uz extern nu mai sunt posibile. Informatiile strecurate in presa irakiana si-au facut, inevitabil, drum si in mass-media americana. Ceea ce a declansat scandalul. Jurnalistii de peste Ocean si-au dat seama ca au fost victimele unor intoxicari indirecte si au cerut explicatii. Au aflat ca cel putin 1000 de articole aparute in ultimul an in presa irakiana erau, de fapt, compuneri americane. Dezvaluirea nu putea pica intr-un moment mai prost. In Irak, campania electorala se afla in plina desfasurare. Pentru un scrutin democratic, alegatorii aveau nevoie de informatii corecte si obiective pe baza carora sa decida intre cei peste 7000 de candidati.
Suspiciunea fata de presa (fie ea scrisa, audio-vizuala sau virtuala) a avantajat formatiunile islamiste, care - inca din epoca persecutiilor lui Saddam - si-au creat adevarate retele de comunicare "din om in om", pentru a pastra legatura intre credinciosi si ierarhia religioasa.

---

Despre autor: