Sub mantaua lui Sofocle

Venit acum un an, la Festivalul "Zile si nopti de teatru european", regizorul Emmanuel Ray s-a intors in toamna aceasta la Braila pentru ceea ce s-ar putea numi o montare clasica: francezul a pus in scena "Antigona" lui Sofocle, cu Mihaela Trofimov ca Antigona insasi, Valentin Terente in regele Creon, Antonia Ilie in rolul Ismenei, Bujor Macrin (Tiresias), Cornel Cimpoae (Corifeul), Ramona Ganga (Corul) etc.
Montarea lui Ray e, sa zicem asa, economicoasa: spatiul e construit din lumini - mai putin tronul lui Creon, devenit inchisoare a nepoatei sale, lumini pentru care directorul de scena si-a adus propria specialista in ecleraj. Costumele, simple, intr-o linie si ea clasica, ii apartin scenografei Ambrus Amaryll, iar miscarea scenica - un element esential intr-un astfel de spectacol - e realizata de coregraful Lorant Andras, care, cu putin timp inainte, facuse tot la Braila o montare de teatru-dans, "Hans", dupa "Opiniile unui clovn" de Heinrich Boll.
"Antigona" de la Teatrul "Maria Filotti" e mai degraba un spectacol de scoala: pentru actori, care nu s-au mai intalnit de mult cu un text de manual pus exact asa, pentru spectatori, carora Sofocle le suna mai degraba ca o referinta literara decat ca ceva ce pot asculta pe scena.
A fost odata ca niciodata o cetate in razboi. Doi frati mor in lupta unul cu celalalt. Cel care lupta de partea cetatii e ingropat cu onoruri, celuilalt i se refuza locul de veci, prin ordinul regelui. Sora lor (si nepoata a regelui) decide sa asculte de legea morala si nu de cea umana si-si ingroapa fratele, dar va plati pentru asta cu viata, iar familia regelui va fi la randu-i blestemata (fiul se sinucide, regina innebuneste). Din aceasta tragedie greceasca, despre legea zeilor, cea a oamenilor si nesupunerea fata de ele, unul din cele mai actuale mituri ale lumii antice, Emmanuel Ray face un spectacol despre zbaterea interioara a unui conducator prins in chingile propriilor decizii, de viata si de moarte. Spectacolul e al lui Creon mai mult decat al Antigonei (textul lui Sofocle, e adevarat, vorbeste mult despre datoriile si limitele reprezentantului unei comunitati), intr-un mod care s-ar putea numi "soft", si asta nu numai in comparatie cu alte montari de la Braila, ale lui Radu Apostol, Radu Afrim sau Szabo K. Istvan. Desi, sincer, se putea si mai mult, o meritau si actorii, si publicul de acolo...

---

Despre autor: