Generalul Dan Voinea, seful Sectiei Parchetelor Militare, cel pe masa caruia se afla dosarele Revolutiei si mineriadei din 13-15 iunie 1990, a acordat ziarului ZIUA un amplu interviu privind gradul de solutionare a acestor doua dosare, cele mai co
Generalul Dan Voinea, seful Sectiei Parchetelor Militare, cel pe masa caruia se afla dosarele Revolutiei si mineriadei din 13-15 iunie 1990, a acordat ziarului ZIUA un amplu interviu privind gradul de solutionare a acestor doua dosare, cele mai complexe din istoria juridica a Romaniei. Dan Voinea sustine ca se lucreaza intens la cele doua dosare, pentru ca ele sa poata fi trimise cat mai curand pe masa judecatorilor, pentru ca, potrivit generalului, "locul acestor dosare este la instanta". In ceea ce-i priveste pe cei care se fac vinovati de evenimentele din decembrie 1989 si 13-15 iunie 1990, seful Sectiei Parchetelor Militare a declarat ca "adevarul despre decembrie '89 este unul singur. Comunistii au tras ca sa ramana la putere. Si au ramas".
Condamnarile generalilor Mihai Chitac, Victor Stanculescu, Dumitru Draghin si a colonelului Chemenici v-au afectat cariera? Si cand va intreb asta, ma refer la rotirile din functie.
Nu stiu daca numai aceste condamnari sau si altele, dar mentionez ca pe mine nu m-au interesat si nici nu ma intereseaza functiile de conducere din Parchetul General. Pe de alta parte, eu, atunci cand l-am trimis pe Stanculescu in judecata era ministrul meu, Ministrul Apararii Nationale, iar pe Chitac nu l-am trimis intr-un singur dosar, in judecata, l-am trimis in dosarul Mineriadei, pentru mortii din 13 iunie, era ministru de Interne atunci, l-am trimis in dosarul Timisoarei, l-am mai trimis in judecata pentru torturarea si expulzarea ilegala a lui Doru Braia, din Romania. Era trimis in judecata in trei dosare si mai era cercetat si in altele, la fel si Stanculescu.
In 2000, cand Ion Iliescu a preluat puterea de la Emil Constantinescu, dumneavoastra ati fost demis si trecut pe linie moarta. Se face Ion Iliescu vinovat de aceasta demitere?
Eu unul nu ma plang ca m-au schimbat, e treaba puterii pe cine pune sef. Acum, pe mine nu Ion Iliescu m-a schimbat din functie, ci procurorul general al Romaniei numit de Ion Iliescu. La trei zile dupa numirea domnului Joita Tanase in functie, am fost demis. Se stie ca fiecare procuror general care a fost numit din 1990 pana in prezent a venit cu un program, un program legat bineinteles de dosarele care erau instrumentate, erau in curs de instrumentare sau care urma sa fie instrumentate. Si atunci, probabil, au considerat ca alte persoane ar fi poate mai utile in functia de sef al Sectiei Parchetelor militare decat subsemnatul. Nu am obiectat in ceea ce priveste demiterea mea, pentru ca nu aveam cum sa o fac. Eu, in primul rand, sunt procuror, iar dupa demitere mi-am continuat activitatea mea de procuror si nu am plans pe umarul nimanui ca am fost schimbat.
Am un sac de invitatii acasa, dar nu m-am dus niciodata
Erati un procuror incomod?
Pot sa va spun ca nu am acceptat niciodata nici un fel de invitatie din partea guvernantilor. Am un sac de invitatii acasa, si la receptii si la petreceri, dar nu m-am dus niciodata. Fiind procuror, sunt constient de faptul ca, printre invitati, sunt si oameni cu probleme in procuratura, si atunci e mai bine ca eu sa-mi vad de treaba mea, sa-mi fac dosarele si sa las receptiile in seama politicienilor. Aceste invitatii se faceau in baza unor liste de protocol si daca aveai un anumit grad sau o anumita functie, automat erai chemat la astfel de activitati. Insa, dupa ce am fost demis, nu am mai fost chemat la receptii de nici o tabara, nu m-a mai chemat nimeni, nici Ion Iliescu, nici ceilalti, adica Alianta Civica.
La scurt timp dupa demiterea dumneavoastra, cercetarile in cazul Revolutiei au fost trecute pe linie moarta, iar generalii Chitac si Stanculescu au "scapat" de raspundere penala prin recursul in anulare formulat la acea data de fostul procuror general al Romaniei, Joita Tanase. Cum calificati gestul lui Joita Tanase?
Da, prin recursul acela s-a mai prelungit un pic faza de executare a pedepsei, pentru ca in acest moment dosarul este la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Insa, dosarul de pe rolul instantei supreme reprezinta doar o parte din raspunderea pe care Justitia trebuie s-o stabileasca in cazul celor vinovati de represiunea din Decembrie 1989. Inca se lucreaza la aceste dosare. Cat priveste gestul lui Joita Tanase, nu pot sa am decat o parere jalnica. Daca motivul pentru care a facut recursul a fost acela ca legea ii dadea forta pentru a o face, in prezent nu se mai poate, acesta cred ca a fost, de altfel, si ultimul dosar in care s-a mai putut declara un asemenea recurs. Pe de alta parte, interesul unui procuror nu trebuie sa fie neaparat indreptat inspre cei care sunt culpabili sau sunt in curs de judecata sau in executarea unei pedepse, cum a stabilit instanta, ci, in primul rand, ei trebuie sa se gandeasca la victime, pentru ca Justitia este facuta pentru victime. Totusi, eu nu pot sa fac aprecieri cu privire la activitatea procurorului general, care vine si, datorita puterii pe care o are, incearca sa schimbe situatia juridica a unor inculpati deja trecuti prin mai multe instante si dovediti vinovati. Dar domnul procuror general trebuia sa aiba in vedere, inainte de a declara recursul in anulare, mortii si ranitii, pentru care s-au facut aceste dosare, sutele de morti si de raniti. Nu stiu daca fostul procuror avea vreo datorie de platit, in clipa in care a facut acest recurs. Cred ca n-am putea sa spunem nici datorie, nici obligatie, aici e vorba despre altceva. Eu personal, nu cunosc motivele cu exactitate pe care le-ar fi avut in vedere domnul Joita Tanase, pentru ca nu am facut parte din anturajul dansului si n-a discutat cu nimeni daca-i drept sau nedrept sa declare acest recurs.
Despre ce anume?
Cred ca trebuie sa ne gandim la cauzele care au dus la reprimarea miilor de demonstranti anticomunisti. Adevarul cu privire la decembrie 1989 este unul singur: in Romania, comunistii, ca sa ramana la putere, au tras. Au tras si au ramas la putere. Cei care au tras au facut-o atunci pentru comunisti, pentru ca ei sa ramana la putere. Ma gandesc ca aceste interese sunt cele care au dictat si in ceea ce priveste vointa de a se face aceste anchete, de a se invinovati anumite persoane, vointa de a lamuri fenomenul terorist, vointa de a avea un raspuns pentru ce a urmat dupa represiunea lui Ceausescu, pentru ca aveam mai multe victime dupa caderea lui Ceausescu. Daca as fi fost intrebat la acel moment, as fi spus ca este nedrept ce face Tanase Joita. Aici nu este vorba de un act de clementa, ci de un act care a infranat actul de tragere la raspundere a celor vinovati, a celor condamnati deja de ICCJ. Adica, nu eu i-am condamnat pe acei oameni, i-au condamnat judecatorii. Magistratii care i-au condamnat au avut convingerea lor intima ca oamenii aceia erau vinovati, ca altfel nu-i condamnau. Eu nu am participat la acea sedinta de judecata, Curtea Suprema este cea care a decis. Or, sa vii din urma, doar pentru ca legea iti permite sa franezi definitivarea infaptuirii actului de justitie printr-un act procedural, mi se pare nedrept.
Nu s-a vrut ca oamenii care au lucrat pentru regim sa fie pedepsiti
In prezent, procesul generalilor Chitac si Stanculescu este inca in faza de rejudecare. Vi se pare normal ca dupa 15 ani de Revolutie, ani in care mii de parinti au aprins lumanari la mormintele copiilor impuscati, sa nu existe o sentinta definitiva si irevocabila de condamnare sau achitare a celor doi?
Eu unul nu pot sa comentez activitatea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru ca nici nu am dreptul sa-mi dau cu parerea, potrivit legii, nu pot sa ma pronunt cu privire la modul in care sunt solutionate aceste dosare de catre judecatori. Insa pot sa va spun ca nu am luat parte la jocul de-a v-ati ascunselea, dus ani de zile de procurori si judecatori in ceea ce priveste aceste dosare. Eu, din contra, le-am dat cea mai mare importanta si le-am trimis acolo unde le e locul. Asemenea dosare trebuie sa ajunga la instanta, si nu sa ramana in fisetele procurorilor. Sunt dosare cu fapte deosebit de grave, e vorba in primul rand de omor, de tentative de omor. Mai grav este faptul ca in acest dosare nu se poate vorbi doar de un singur omor, e vorba de mii de cazuri. Noi nu putem tolera crima intr-un stat de drept, asa cum vrem sa fim, stat de drept. Asadar, locul acestor dosare este la instanta, unde judecatorii, conform constiintei lor, trebuie sa dea solutii in ele. Doar in acest fel se poate termina cu orice comentariu sau suspiciune, iar vinovatiile vor fi stabilite fara putinta de tagada. Pe de alta parte, aceste dosare nu se opresc la un moment anume. Fiecare faptuitor, invinuit sau inculpat are dreptul sa se apere, sa se considere nevinovat sau vinovat. Judecatorul este cel care trebuie sa ia in calcul probele de la dosar, nu cuvintele cuiva, indiferent cum s-ar numi el. este insa un adevar faptul ca lucrurile au taraganat in timp. Si aici suntem intr-o situatie destul de delicata, pentru ca mult timp, statul de drept n-a functionat, si asta din cauza implicarii politicului in activitatea Justitiei. Dosarele acestea au stat nelucrate, pentru ca nu s-a vrut ca oamenii care au luptat pentru un regim sa fie pedepsiti.
Generalul Victor Athanasie Stanculescu s-a declarat nevinovat de toate acuzatiile aduse si a precizat ca este unul dintre cei care doresc ca adevarul sa fie scos la lumina. Ce credeti dumneavoastra, ca procuror-anchetator al cazului, despre aceasta declaratie?
Factorii de conducere din decembrie '89, vorbesc de institutiile care au compus aparatul de represiune al regimului comunist, au ramas aceiasi si dupa 20 decembrie '89, cand am avut mult mai multe victime. Prin urmare, e normal ca un ministru al unei institutii angajate in represiune sa vina si sa faca lumina in ce s-a intamplat. De asta a fost chemat si domnul general Stanculescu si d-nul Chitac, si cei de la Ministerul de Interne, si cei de la serviciile de informatii. Toti sunt obligati sa vina sa lamureasca ce s-a intamplat. Pentru ca, daca nu o fac, atunci se pune sub semnul intrebarii si probitatea lor, si sinceritatea lor, iar daca luam in calcul si celelalte probe care apar pe parcurs, atunci ei trebuie sa vina in fata instantei. Pe de alta parte, Stanculescu nu a spus nimic altceva decat ce am spus eu in dosar. Pentru ca el a fost factor de conducere al aparatului represiv care actiona la Timisoara. Acesta s-a dus la Timisoara nu sa demonstreze impotriva lui Ceausescu, ci sa conduca operatiunile militare impotriva manifestantilor. Asa cum s-au dus si ceilalti membrii ai ministerului de interne, ai securitatii. Toti s-au dus acolo si-au "casunat" pe manifestanti, i-au arestat, i-au impuscat, altii au scapat doar raniti, altii doar batuti, dar misiunea lor a fost una represiva. Ei de asta s-au dus acolo. Prin urmare, unde este nevinovatia, adica inocenta aceasta de care vorbea generalul Stanculescu? Ne uitam in DEX, sa vedem ca atunci cand eu zic ca sunt nevinovat, inseamna ca sunt imaculat ca ghiocelul care apare primavara in padure. Dar, din moment ce ei au luat avioanele si s-au dus acolo cu pistolul sau cu pusca in mana si au tras, se mai poate vorbi de nevinovatie? Eu ca procuror nu pot sa scriu nevinovat, nu am cum.
Nu am voie sa comentez dosarul Ion Iliescu
Sunteti procurorul care a inceput urmarirea penala impotriva fostului sef al statului, Ion Iliescu, in cele doua dosare care fac obiectul interviului, dosarul Revolutiei si cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990. Care sunt faptele de care acesta este acuzat?
Nu pot sa vorbesc despre dosarele pe care le am in curs de urmarire penala, pentru ca legea nu imi permite. Cu toate acestea, nu neg faptul, cunoscut de altfel, ca in ambele dosare s-a inceput urmarirea penala. Pot sa va spun doar ca ancheta s-a desfasurat intr-un imobil al fostei Directii de Cercetari Penale a Securitatii, sub care era arestul.
Este posibil ca dosarele fostului presedinte sa aiba acelasi traseu cu cel al generalilor Chitac si Stanculescu, adica si peste 15 ani, sa solicite instantelor, in situatia in care va fi trimis in judecata, amanari pentru a-si angaja avocat, pentru a cere diferite expertize, medicale, pe scurt, sa-si bata joc de Justitia Romana?
Eu sunt procuror. Prin urmare, nu mai comentez cazul domnului Iliescu, care este un caz in lucru, nu am voie sa-l comentez.
Daca ati fi parintele unui copil mort in Revolutie, care ar fi parerea dumneavoastra despre procurorul Dan Voinea?
In ce ma priveste, nu am ce sa imi reprosez in legatura cu aceste anchete, pentru ca, pana in prezent, personal, am condus si am facut mai multe dosare cu trimitere in judecata. Ma refer la evenimentele de la Cluj, acest dosar este terminat, am stabilit pentru toate victimele autorii. Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a insusit rechizitoriul, i-a condamnat pe toti cei vinovati. Alt dosar finalizat este cel de la Sibiu, care are 17 mii de pagini, la fel, un dosar in care am stabilit pentru fiecare victima autorii. Eu zic ca mi-am facut datoria. Dosarul Timisoara, dosarele din zonele din judetele Dambovita si Prahova, in toate acestea am gasit autorii si i-am trimis la instanta, inclusiv pe generalul Chemenic, care era seful Garnizoanei de la Targoviste. Si in dosarul mineriadei, pentru mortii din 13-15 iunie, i-am trimis in judecata pe Chitac, pe generalul Andrita, si pe altii. Ca urmare, in fata unui copil, eu stau destul de bine si nu as avea ce sa-i reprosez generalului Voinea.
Sunt multe lucruri de reprosat Justitiei
Si, totusi, de ce nu sunt solutionate aceste dosare?
Sunt multe lucruri de reprosat, din pacate sunt foarte multe lucruri de reprosat Justitiei, pentru ca, pana in prezent, aceste dosare nu au fost finalizate, dar stiu ca statul de drept nu a functionat. Nu sunt de vina magistratii pentru acest lucru, pentru ca factorul politic a fost cel care s-a impus si a dus la tergiversarea acestor cercetari. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca actualul politic vrea rezolvarea acestor dosare, numai ca acestea au fost repuse pe rol in luna martie anul acesta. Dosarele sunt foarte complexe, si nu se pot rezolva de astazi pe maine, adica necesita mult timp, mult efort din partea mai multor procurori, politisti si asa mai departe. Efort care se face in prezent, pentru ca si noi ne dorim cel mai mult sa rezolvam aceste dosare, sa putem sa ramanem cel putin in fata societatii demni ca ne-am facut datoria.
Cum ati caracteriza activitatea generalului Samoila Joarza, cunoscut ca generalul NUP (n.r.- neinceperea urmaririi penale), in dosarul Revolutiei?
Ma abtin sa fac comentarii despre un coleg. Pot sa va spun ca generalul Joarza, in momentul in care am primit aceste dosare pentru a le rezolva, a fost si generalul Joarza prezent la procurorul general si impreuna am gasit solutii ca sa le rezolvam cat mai rapid, adica am avut tot sprijinul sau. Am facut corespondenta si cu Ministerul de Interne sa ne dea oameni care sa ne ajute, asadar, eu unul nu pot sa ma plang de generalul Joarza. Ceea ce au avut in vedere cei care l-au schimbat, este treaba lor si nu cunosc amanunte in legatura cu asta si nici nu m-a interesat.
Nu pot si nu vreau sa dau un termen limita
Puteti sa ne dati un termen aproximativ pana la care aceste doua dosare vor fi trimise in instanta?
Eu de asta muncesc, sa le trimit la instanta, acolo unde trebuie sa fie. Aceste dosare, cu asemenea incarcatura juridica si cu responsabilitate maxima si de interes deosebit pentru societatea romaneasca, trebuie sa ajunga la judecatori. Nu pot si nici nu vreau sa dau un termen limita. Iar legea spune ca dosarele trebuie solutionate intr-un termen rezonabil, in raport de complexitatea lor. Pe de alta parte, cel putin deocamdata, ele nu sunt afectate de prescriere. Suspiciunea cetatenilor este, din pacate, pe buna dreptate, mai ales ca au mai fost minuni. Dar, asa cum dosarul cu mortii din mineriada a plecat la instanta, si alte dosare privind Revolutia au plecat la instanta tot cu generali, cred ca si acestea care au mai ramas acuma o sa plece la instanta, pentru ca alta cale nu au. Si stiu ca, pe baza probelor din dosar, instantele vor aprecia in mod corect si vor da o solutie justa.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.