Printre romanii-moldoveni din Kazahstan

Zilele sfarsitului de an inseamna, pentru tara noastra, si Zilele (Saptamana) Filmului Romanesc, ce se desfasoara, cu precadere, inaintea Zilei Nationale a Romaniei - 1 Decembrie - in mai multe capitale si orase din strainatate, mai ales acolo unde traiesc numerosi conationali. Este un bun prilej de a face cunoscuta productia cinematografica autohtona peste hotare, in randul cinefililor impatimiti, dar si un mod direct, pentru cei aflati departe de obarsii, de a asculta vorbindu-se romaneste si a vedea straie, gesturi, situatii si destine transpuse artistic din teritoriul parasit, de voie, de nevoie, cu multi ani sau decenii in urma. Un caz aparte s-a petrecut recent la Alma-Ata, in Kazahstan, unde a avut loc, pentru prima oara, proiectia filmelor "Binecuvantata fii, inchisoare!", "Marfa si banii", "Examen" si "Occident".
Peste 20.000 de romani
Evenimentul din vechea capitala a Kazahstanului (din 1997, centrul administrativ al republicii este orasul Astana) s-a desfasurat in cinematograful "Iskra", avand in deschidere pelicula atat de dramatica a lui Nicolae Margineanu - "Binecuvantata fii, inchisoare!" - adanc evocatoare a spatiului concentrationar din vremea comunismului exacerbat. Regizorul a fost prezentat spectatorilor de catre Excelenta Sa Vasile Soare, ambasadorul Romaniei, iar despre relatiile stabilite intre Consiliul National al Cinematografiei si "Kazakh-film" a vorbit directorul acestei institutii din Alma-Ata, C. Azimov. La premiera au fost prezenti membri ai corpului diplomatic, numerosi iubitori ai celei de a saptea arte si, bineinteles, etnici romani din oras si... imprejurimi (e un fel de-a zice, deoarece acolo distantele intre localitati se masoara in sute de kilometri), care au aplaudat la scena deschisa productia regizorului N. Margineanu.
Dupa terminarea proiectiei, acesta s-a intretinut mai ales cu tinerii urmasi ai deportatilor din Basarabia, care nu si-au uitat obarsia, neamul si chiar limba. La discutii a participat si ambasadorul Vasile Soare, cel mai tanar diplomat roman in aceasta functie (la 31 de ani!), fiind acreditat ulterior si in Kargastan si Tadjikistan. Este omul care, impreuna cu sotia sa, Cecilia, a inregistrat zeci de casete audio si video, a filmat si fotografiat numerosi supravietuitori romani ai Gulagului stalinist, ca documente zguduitoare ale acelor vremuri, dar si dovezi noi ale felului in care traiesc descendentii lor, dupa o jumatate de secol printre straini. Conform estimarilor statistice de anul trecut, in Kazahstan traiesc peste 20.000 de cetateni de etnie romana, majoritatea declarandu-se moldoveni si numai cateva sute, romani. Este firesc, daca ne raportam la conditiile istorice in care ei au ajuns in tinuturile centrasiatice...
Aruncati din bou-vagoane
Iata de ce, profitand de succesul primei editii a Zilelor Filmului Romanesc de la Alma-Ata, vom incerca sa punem in evidenta existenta acestor romani, intr-o tara (fosta R.S.S. Kazaha) care si-a dobandit independenta si s-a proclamat republica la 16 decembrie 1991. Intr-o uriasa tara ca intindere (peste 2,7 milioane km2) si cu o populatie mult mai redusa decat a Romaniei. Noul stat suveran este socotit un fel de mica URSS, deoarce pe teritoriul sau traiesc reprezentantii a 120 de nationalitati si ai 45 de confesiuni religioase, ai multor grupuri etnoculturale si lingvistice. Stat multicultural si multietnic, promoveaza o strategie activa pentru realizarea intelegerii intre nationalitati, conducandu-se dupa principiul "unitatii in diversitate". Asa a fost creat un organism al concordiei social-nationale intitulat Adunarea Popoarelor din Kazahstan (APK), de pe langa presedintia republicii, avand ca scop principal intarirea relatiilor intre minoritati si dezvoltarea culturii acestora in cadrul general al culturii cazahe.
"In acest amalgam de popare, unde-s romanii?", l-am intrebat pe Excelenta Sa Vasile Soare, aflat intr-un scurt concediu la Bucuresti, toamna trecuta. Dintr-o convorbire de aproape 4 ore, am realizat un interviu (vezi ZIUA, 2 noiembrie 2004) si acum punctez cele mai importante etape si momente ale prezentei romanesti in Kazahstan, stiind ca primii romani au ajuns aici la cumpana veacurilor XIX-XX, pe timpul foametei din guberniile rusesti Basarabia si Herson, in cautarea hranei...
"In aceste tinuturi aride si inospitaliere, imi raspunde ambasadorul, cu greu se gaseau terenuri fertile si nu stiu daca si cum au supravietuit acei primi, sa le zicem colonizatori. Ceea ce stim cu precizie este drama romanilor din timpul si dupa al doilea razboi mondial. Este vorba de cei deportati in anii 1941-42, din fostele provincii romanesti Basarabia si Bucovina de Nord, in urma Pactului Hitler-Stalin, si apoi , din 1945, cand sute de mii de basarabeni si bucovineni erau trimisi, in bou-vagoane, spre Siberia".
"Din alte relatari si documente de epoca se stie ca multi conationali purtati pe lungul drum al pierzaniei decedau de foame, frig si sete, fiind aruncatati din vagoane ca niste hoituri. Dintre cei vii, cum au ajuns in Kazahstan?"
"Erau debarcati in nordul acestei RSS, in tinutul numit Karaganda, pentru a-i folosi la destelenirea pamanturilor. Acolo fusesera adusi si numerosi prizonieri de razboi, ostasi si ofiteri ai Armatei Regale Romane, care nu se inrolasera in cele doua divizii care aveau sa lupte in Vest. Alta ratiune era ca, alaturi de asa-zisii chiaburi, ei trebuiau sa munceasca pentru binele puterii sovietice, din Asia Centrala pana la Cercul Polar. Cati au supravietuit, dintr-o categorie sau alta, nimeni nu poate sa stie".
In satul Basarabca
Trecu-au anii, ca vantul prin pustie, la propriu nu la figurat. Tanarul ambasador, fost student la Ulan Bator (1990-1995), luandu-si doctoratul la Academia de Stiinte Mongole, doi ani mai tarziu, si-a propus sa afle si sa-i cunoasca pe conationalii despre care aflase destul de multe. Printre altele, ca la recensamantul sovietic din 1989, in Kazahstan nu se declarase nici un roman, acolo inregistrandu-se circa 33.000 de "moldoveni", aflandu-se pe locul 15 din cele 120 de nationalitati inregistrate. Dar numai peste un deceniu avusesera curaj (!) sa se declare romani doar vreo sase sute, restul pana la peste douzeci de mii numindu-se moldoveni; intre timp, dupa destramarea URSS, foarte multi basarabeni si bucovineni s-au intors in tinuturile natale.
"Pentru a intelege ce s-a petrecut cu acesti oameni mi-a fost de mare ajutor, recunoaste dl. Soare, un studiu al unui lingvist evreu, scris in 1990, care descria cele constatate in anii cercetarii din nordul Kazahstanului, mai ales, unde moldovenii isi creasera propiile asezari, in plin desert".
Iata, pe scurt, observatiile acestui cercetator, la sosirea in satul Basarabca (nume predestinat) localitate curata, plina de verdeata, cu pomi fructiferi, vita-de-vie si fantani la raspantii de strazi/ulite, cu case pline de flori in ferestre. Vizitatorul, vorbind ruseste, a cerut o cana cu apa, barbatului de langa o fantana. Acesta s-a adresat in romaneste, vecinului de peste drum: "Hai, mai, mos Nicolae, ca au venit in ospetie!". Si dupa ce i-au potolit setea, l-au invitat la masa si el a innoptat in "casa mare", adica odaia de musafiri, cu stergare inflorate, blide si icoane pe pereti - aduse cum si de unde, nu-si putea da seama. In zona, peste alte zeci de kilometri, a descoperit inca vreo cinci sate "moldovenesti", cu aceleasi infatisare si ospitalitate.
Vorba moldoveneasca este limba romana
Bineinteles ca tanarul ambasador s-a dus in acea zona, la peste 1000 km de Alma-Ata, o noapte cu trenul, si nu numai ca s-a convins de autenticitatea celor citite, dar a si stabilit relatii de fratietate cu multi moldoveni de acolo. Asta dupa ce, chiar in primele zile "diplomatice", mergand cu sotia in piata orasului, un barbat auzindu-I vorbind i-a intrebat de unde sunt (adica din ce parte a imensei tari!) si el i-a intors cuvantul: "Ce limba vorbiti?", primind raspunsul imediat: "Moldoveneste, dar voi?", drept care noul cumparator a zis: "Romaneste". Au continuat sa graiasca asa multe minute, timp in care s-au mai strans in jurul lor cativa, cu care se intelegeau perfect.
"Au aflat astfel, in timp, ca ei au trait mereu cu frica de a se recunoaste ca sunt romani, moldovenismul fiind totusi acceptat, deoarece exista o republica moldoveneasca, in cadrul URSS; chiar daca, culmea, pe vremea aceea moldovenii erau socotiti... tigani!!" Dupa alungarea fricii, incet, incet s-a stabilit o relatie de prietenie intre moldo-romanii din Alma-Ata si ambasadorul nostru, acesta invintandu-i la "sediu", de Sfintele Pasti din 2002, tratandu-i cu oua rosii, cozonac, vin, sarmale si miel, cum e obiceiul din strabuni.. Dupa care, cativa fruntasi ai asa-zisei comunitati i-au invitat in casele lor, tratandu-I "moldoveneste", cu mamaliga, sarmale, jumari si placinte. Asa s-a intrupat Ansamblul ROMANAS, in frunte cu invatatorul Mihai Groza, un fel de rapsod al etniei noastre de acolo. Ansamblului i-au fost aduse din tara cateva costume populare si casete audio-video, formatiunea deja creata si instruita fiind invitata, in premiera absoluta, la postul local de televiziune.
Cu ajutorul acestora si a altor doritori de a afla adevarul istoric a fost posibila infiintarea Asociatiei Romano-Moldovenilor din Kazahstan (ARMK), in anul 2003, avandu-l ca presedinte ales pe prof. dr. Ioan Corcan. Interesant este faptul ca s-au purtat numeroase discutii privind denumirea acestei organizatii, chiar de catre cei ce doreau sa fie institutionalizata. "Cei ce s-au declarat romani, spune interlocutorul meu, stiau de unde provin si ce sunt. Moldovenii, in schimb, cu greu au inceput sa constientizeze ca nu sunt slavi!". Sotii Soare au batut mii de kilometri, prin Kazahstan, au luat legatura cu putinii intelectuali de origine romana, pentru a le demonstra conationalilor ca fac parte dintr-o etnie care poate beneficia de prerogativele legislative ale Adunarii Popoarelor a Republicii Kazahstan"...Si pentru a-i strange pe toti in jurul ideii de romanitate, tanarul nostru ambasador a initiat la "sediu" un fel de "scoala duminicala" de tip occidental, unde in zilele de marti si sambata elevii dezradacinati invata istoria romanilor in limba romana! Mai mult, ambasada in colaborare cu Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni (DRRP) acorda anual cateva burse de studii copiilor romani din Kazahstan in Patria-Mama. Asta pentru a sti din ce neam fac parte, sprijinind actiunea de pastrarea a identitatii culturale romanesti, chit ca traiesc atat de departe de vatra strabuna.
Acestia si multi altii au fost spectatori la "Zilele Fimului Romanesc" de la Alma-Ata, pelicula lui N. Margineanu amintidu-le de cei circa o mie de romani exterminati, cu 50 de ani in urma, in lagarul de concentrare din Karaganda, militari si civili aruncati de NKVD in gropi comune fara cruce. Acolo, la initiativa ambasadorului V. Soare, in 2003, a fost dezvelit un monument in memoria victimelor holocaustului comunist.

---

Despre autor: