Noua viziune UE: Romania, tara-pivot

Parca-i o potriveala in istoria noastra: ne-am inserat mereu in planuri facute de altii, fara a ne preocupa foarte tare sa ajungem la mesele unde se traseaza marile jocuri. Am reactionat mereu post-factum, in raport de situatii, planuri sau idei care creau o situatie, o stare de fapt. Atunci am incercat, cat am putut sau am stiut mai repede si mai bine, fie sa protestam, fie sa aplaudam, fie sa ne alaturam unui joc. Totul "pe picior", sub presiunea evenimentelor, fara o perspectiva anuntata ca fiind expresia vointei nationale de transformare si evolutie spre un scop anume.
Fals, veti spune, iar argumentul cel mai la indemana ar fi aderarea noastra la NATO si Uniunea Europeana. Posibil, numai ca inca nu stim ce vrea Romania sa fie dupa implinirea viselor sale pe termen scurt, nu avem proiectia noastra nationala pentru devenirea tarii pe termen lung in spatiul euro-atlantic sau, respectiv, al UE. Sau poate ca o avem si n-o spunem, de teama sa nu ne ia altii ideile, dar n-am auzit de o asemenea viziune pe termen lung, cu obiective precise si clar definite. Am spus, rand pe rand, ca vrem sa devenim o putere regionala. L-am avut pe Ion Iliescu care a lansat proiectul de cooperare in zona Marii Negre de care ne-am tinut o bucata de vreme, apoi l-am lasat sa moara ca pe o comisie parlamentara de ancheta, adica incet si sigur. L-am avut pe Emil Constantinescu afirmandu-si vocatia de lider in zona Balcanilor si nu ni s-a parut ca asa am fost tratati astfel de cineva. Apoi a venit domnul presedinte acesta al nostru de acum, promitandu-le turcilor ca ii baga in Europa in timp ce ei se uitau in alta parte, adica inspre Bruxelles. Au venit americanii sa semneze pentru instalarea de baze mobile, eveniment istoric important si cu consecinte pe termen lung. S-au ales cu o lectie severa si autoritara despre cum ar trebui regandita strategia actiunilor din Irak. Venit-au din nou moldovenii si au auzit ca ne permitem sa le alocam resurse in caz ca altcineva le-ar taia accesul la electricitate si la gaze, ca ne putem permite asta, intr-un moment in care guvernatorul Bancii noastre centrale zice ca putem sari de indicele de inflatie preconizat si ca economia noastra ar cam avea ceva probleme cu ritmul de crestere. De dat vrem sa dam, ca suflet larg am avut dintotdeauna, dar de luat in seama in planurile NATO sau UE de solutionare a crizei din Transnistria nu ne ia nimeni. Emitem mesaje incorente deoarece sunt profund divergente, cum ar fi cel al presedintelui dezinteresat de fondurile europene pentru politica sociala de coeziune si al primului-ministru zicand ca, dimpotriva, un buget de austeritate al UE, fara fonduri structurale suficiente, ar fi un dezastru pentru Romania. Si, peste toate astea, isi mai si bat joc de noi amicii europeni zicand, prin vocea oficiala a sefului Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, cum ca Bucurestiul n-ar avea ce sa caute in Europa, ofensand astfel in mod direct munca, abnegatia si realizarile atator primari generali de succes, de la Crin Halaicu pana la actualul nostru presedinte-jucator. Preocupat acum de solutia romaneasca pentru Kosovo, idee de care, din nefericire, nimeni altcineva nu se oboseste sa vorbeasca.
Dar noi unde ne ducem si ce vrem sa fim? Din fericire, altii fac planuri in care Romania este o piesa de joc esentiala pentru viitoarele configuratii. Nu stiu cand ai nostri vor afla de aceste viziuni de viitor create acum la Bruxelles, dar ma simt obligat sa va spun macar dumneavoastra ca ele exista. Am mai amintit de existenta unei discutii privind crearea unui Pact de Stabilitate pentru Marea Zona a Marii Negre si Caucazului de Sud. El a fost prezentat acum oficial, in prezenta unuia dintre consilierii presedintelui Comisiei Europene, semnal ca proiectia este interesanta si poate intra in dezbatere.
Se afirma in acest text ca "punerea in evidenta a legaturii intre Europa de sud-est (Romania si Bulgaria) si Marele Orient Apropiat (proiectul american, n.n.) are ca scop valorizarea pe termen lung a zonei-pivot, reprezentata de catre Romania, al carei model cultural este Europa si, la modul mai general, Occidentul. Aceasta legatura mai poate fi considerata ca un vector european in directia Asiei Centrale, via Marea Negra si Marea Caspica si, dincolo de ea, spre Oceanul Indian prin Iran. Ipoteza de a face sa se bazeze asteptarile geo-politice pe o tara-pivot, adica Romania, decurge din pariul ca tara aleasa este capabila sa opereze la timp o recompunere politica regionala prin polarizarea a trei dinamici: 1. o dinamica Orientul Apropiat catre emisfera Nord (Europa centrala/Axa Baltica); 2. o dinamica regionala autonoma (Marea Neagra si frontiera Caucazului); 3. o strapungere a UE catre est si sud, in directia Ucrainei. Obiectivul strategic este de a crea un nou spatiu geo-politic, apt de a constitui si o zona de interpunere intre Europa si Asia profunda si o intersectie de securitate si schimburi".
Extraordinar de interesanta aceasta revalorizare strategica posibila a Romaniei din prisma intereselor pe termen lung si foarte lung ale Europei. Timp in care ai nostri se bat intre ei, se suspenda, se ameninta, se lovesc din toate pozitiile, se gandesc la noi aliante electorale (neaparat morale) pentru ce va sa vina in primavara... Pai ce-are asta cu tara-pivot de vorbeau baietii aia? Raspundeti dvs....

---

Despre autor: