A scrie despre Transnistria inseamna sa redefinesti unele concepte, sa te raportezi la alte valori si sa faci un exercitiu de echilibristica mentala. In acea parte a lumii, paradoxurile vietii social-politice, economice si cultural-identitare au d
A scrie despre Transnistria inseamna sa redefinesti unele concepte, sa te raportezi la alte valori si sa faci un exercitiu de echilibristica mentala. In acea parte a lumii, paradoxurile vietii social-politice, economice si cultural-identitare au devenit norme cotidiene pe care occidentalii, dar si romanii, cu greu le pot explica. Ceea ce ieri parea o utopie, astazi devine realitate si viceversa. Auzindu-l pe Presedintele Voronin vorbind despre necesitatea democratizarii regiunii transnistrene, iar pe Smirnov - despre cooperare cu UE si SUA, europenilor le este deseori dificil sa inteleaga politica de dincolo de Prut. Au trebuit mai multi ani pentru ca bonomul romanesc sa afle nu numai ca Voronin a devenit cel mai "proeuropean" presedinte pe care l-a avut vreodata Republica Moldova, dar si initiatorul democratizarii regiunii transnistrene. De faptul ca Romania a devenit aliatul principal al Moldovei, iar Rusia - inamicul numarul unu, multi mai continua sa se indoiasca.
Chintesenta problemei
Doi factori ne ofera cheia intelegerii situatiei din Transnistria: unul intern - specificul etno-lingvistic si cultural neomogen al populatiei de peste Nistru; si altul extern - impactul puternic, traditional al hegemonului regional rus asupra acesteia. De la 1989 incoace, prezenta romaneasca in Republica Moldova a fost prea slaba pentru a contrabalansa influenta Rusiei in regiune, desi suficienta pentru a antrena acest spatiu in cadrul procesului de democratizare. Cu toate ca emanciparea nationala din Republica Moldova a favorizat o anumita democratizare a vietii social-politice, evolutiile democratice din regiune nu au reusit sa stimuleze un curent favorabil reformelor de tip liberal si in enclava separatista de la Tiraspol. Confruntarea periodica a tendintelor nationaliste si reactionare in viata social-politica a Moldovei prin contrapunerea mentala si comportamentala a modelului oriental-rus celui occidental, perceput mai ales prin prisma transformarilor din Romania, reprezinta chintesenta problemei transnistrene. Despre ce fel de trend democratic si european am putea vorbi in aceasta parte a Moldovei atat timp cat nici Chisinaul si nici statele vecine nu erau in stare sa vada lumina de la capatul tunelului?
Daca progresele din Romania si din alte state din regiune au servit drept busola pentru evolutiile social-politice interne ale Moldovei, acest lucru nu s-a rasfrant si asupra situatiei de peste Nistru. Spre deosebire de Chisinau care, din cand in cand, mai tragea cu ochiul la vecinul sau de pe Dambovita, evenimentele din regiunea transnistriana s-au desfasurat ca o reactie la aceasta. Astfel, cu cat mai proaste erau relatiile Chisinaului cu Bucurestiul, se intrezareau noi posibilitati de solutionare a problemei transnistrene si dimpotriva. Din acest punct de vedere s-ar parea ca cei care propun astazi planuri indraznete de dezlegare a nodului transnistrian au dreptate atunci cand pledeaza pentru decuplarea Transnistriei de restul Moldovei ca o premisa a integrarii europene a acesteia din urma. Trebuie insa sa recunoastem ca o astfel de solutie riscanta cu greu ar putea fi acceptata de cancelariile occidentale. Este de fapt ceea ce asteapta separatistii de la Tiraspol pentru a-si justifica pretentiile lor la autodeterminare si in ultima instanta, de alipire la Ucraina sau Rusia.
Context
Cat timp oficialitatile de la Brussels si Bucuresti tatoneaza terenul pentru a ajunge la o intelegere de principiu cu Rusia, aceasta a inaintat un nou plan de reglementare a conflictului transnistrian (asa-numitul "Plan Nesteruskin"), care, potrivit liderilor de la Tiraspol, contine 75% din fostul Memorandum Kozak si 25% din Planul Iuscenko. Respingand acest nou plan rusesc, Moldova a acceptat sa faca fata razboiului comercial si informational al Rusiei, avand certitudinea ca SUA, UE si, implicit, Romania o va sustine. Astfel se explica esecul vizitei intreprinse recent la Chisinau de catre delegatia ruseasca, condusa de I.Zubakov, adjunctul Secretarului Consiliului Suprem de Securitate al Rusiei. Misiunea lui Zubakov era de a obtine acordul presedintelui Voronin pentru planul Nesteruskin. in ciuda santajului cu "deconectarea robinetului de gaz", Voronin nu a acceptat propunerile delegatiei Rusiei, ceea ce a complicat si mai mult situatia. Drept raspuns, reprezentantii Kremlinului au incheiat cu Tiraspolul un acord comercial, ce prevede acordarea asistentei necesare pentru sustinerea economico-financiara si energetica a regimului Smirnov. In acest mod, Rusia este tot mai tentata sa adopte o pozitie ireconciliabila, ce are drept finalitate recunoasterea enclavei transnistrene.
Totodata, in scopul crearii premiselor necesare pentru obtinerea legitimitatii regimului de la Tiraspol, Rusia a acceptat ideea "democratizarii" formale a acestei regiuni. Astfel, cu prilejul desfasurarii "alegerilor pentru Sovietul Suprem" al Transnistriei, preconizate pentru 11 decembrie a.c., in prezent sunt create mostre ale partidelor politice si "opozitiei" locale din randul fortelor speciale rusesti prezente acolo. Crearea unei "societati civile" si mass media "independente" a demarat prin crearea asa-numitor GONG-uri docile puterii. De asemenea, "demilitarizarea" Transnistriei se realizeaza prin transferul militarilor rusi din fosta armata a 14-a in randul militiilor transnistrene, in timp ce ofiterii rusi sunt trecuti in rezerva, ramanand in continuare in regiune. Astfel, Moscova si Tiraspolul incearca sa "asigure" respectarea conditiilor solicitate de comunitatea internationala pentru organizarea unor alegeri "democratice" in regiune.
Este evident ca atat timp cat UE, Consiliul Europei, SUA, Romania si alte state-democratice nu se vor implica efectiv in democratizarea acestei regiuni, orice alegeri desfasurate acolo vor fi o farsa democratica ce va conduce la legitimarea regimului Smirnov. Ultimele evolutii in problema transnistreana, fac din Romania o piesa indispensabila in jocul diplomatic al Marilor Puteri in regiune.
Perspective
Modificarea neasteptata a climatului geopolitic regional face ca acest ping-pong diplomatic prelungit, cu Tiraspolul in rol de minge, sa se apropie de sfarsit. Odata cu implicarea UE si SUA in calitate de observatori ai procesului de negocieri si demararea, din luna decembrie a.c., a unei Misiuni europene de monitorizare a frontierei, resorturile regimului Smirnov se subrezesc. Volens-nolens, Ucraina va trebui, in cele din urma, sa se conformeze rigorilor internationale in ceea ce priveste comertul si tarifele aplicate. Desi mai exista temeri ca europenii vor putea fi dusi de nas, securizarea frontierei de este a Moldovei si respectarea noilor stampilele vamale si a certificatelor de origine eliberate de Chisinau reprezinta principalul imperativ la acest moment.
Butaforia creata de Planul Iuscenko cu privire la organizarea unor alegeri democratice in regiunea transnistreana (pana la sfarsitul acestui an) este evidenta atat timp cat nu exista vointa politica si resursele necesare pentru democratizarea reala a acesteia. Ajunsi in miezul problemei, e bine sa ne intrebam daca exista astazi vreun plan viabil de democratizare a Transnistriei? Este in stare clasa politica si societatea civila din dreapta Nistrului sa elibereze populatia din regiune de frica persecutiilor politice (a se citi: a serviciilor de securitate) si de mentalitatea specifica unui regim militar represiv? in fine, are OSCE capacitatea si dreptul moral de a-si asuma un asemenea rol cat timp ii sunt puse in spate toate regresele democratice inregistrate in spatiul post-sovietic?
Iata ca dupa ce in ultimii ani OSCE-ul a fost biciuit in continuu de societatea civila din Republica Moldova pentru "pozitia sa filo-rusa" in procesul de reglementare nistreana, recent, de cealalta parte a Nistrului, o organizatie "obsteasca" a calcat efectiv in picioare drapelul acestei organizatii. Inspirati de fortele de securitate transnistrene, cei 250 de reprezentanti ai asa-numitei Corporatii internationale a tineretului ("PRORIV") au luat cu asalt sediul Misiunii OSCE din Tiraspol, protestand in acest mod impotriva a ceea ce ei au numit a fi "politica birocratica, totalitara, cinica si nerespectuoasa a OSCE fata de drepturile si libertatile civile" ale locuitorilor din regiunea transnistreana. Din nou, o logica care sfideaza ratiunea si bunul simt...
Atat timp cat mass media din regiunea transnistriana este exclusiv ruseasca, atat timp cat ONG-urile de acolo, pentru a exista, sunt obligate sa colaboreze cu serviciile de securitate, iar partide politice pur si simplu nu exista este firesc sa ne intrebam: cine va democratiza Transnistria?
Necesitatea identificarii unei strategii de securitate si cooperare in regiunea Marii Negre-Marii Baltice nu mai reprezinta o speculatie fantasmagorica, ci o realitate iminenta. Lansarea la Bruxelles a unui Apel a societatii civile din Republica Moldova, Romania, Ucraina si Polonia a anticipat ideea crearii Comunitatii Optiunii Democratice zilele acestea la Kiev. si intr-un caz si in celalalt accentul este pus pe necesitatea intensificarii cooperarii regionale. in acest context, Romania trebuie sa adopte o politica mai activa in asigurarea stabilitatii si securitatii regionale. Nu prin declaratii patetice, ci prin actiuni si initiative concrete. Romania poate contribui la democratizarea regiunii transnistrene si a Republicii Moldova in intregime prin atragerea fondurilor occidentale si lansarea unor initiative regionale. Este necesar un Pact de Stabilitate pentru regiunea Marii Negre (similar celui lansat pentru Europa de Sud-Est), in care Moldova, Ucraina si Georgia ar fi principalii beneficiari.
Atat timp cat societatea civila din Romania este reticenta sa se implice in proiecte de monitorizare si stabilizare a situatiei din regiunea transnistriana, declaratiile elitei de la Bucuresti despre rolul regional al Romaniei reprezinta un exercitiu oratoric gratuit. Lipsa unor organizatii in Romania care sa se ocupe de aceste probleme favorizeaza cresterea activismului unei intregi duzine de institutii din Rusia si Ucraina, ce se bucura de sustinerea Guvernelor de la Moscova si Kiev. Nu ar fi de mirare ca tocmai acestea sa fie cele care vor avea rolul principal in procesul de democratizare a regiunii transnistrene. Deocamdata, cele mai interesate de ideea democratizarii regiunii transnistrene sunt asa-numitele organizatii neguvernamentale din stanga Nistrului, care spera in acest mod sa obtina noi mijloace financiare. Sperantele lor par a fi impartasite si de serviciile secrete de la Tiraspol, care cu acest prilej si-au diversificat actiunile de inrolare a tinerilor in organizatii "obstesti" paramilitare.
Dr. Radu GORINCIOI, Director, Centrul de Informare, Instruire si Analiza Sociala din Moldova


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.