Se scufunda cu toata dreapta atarnata de gat

La ceasul bilantului, presedintele Traian Basescu are de raspuns unei intrebari cruciale: cum intelege sa-si defineasca in continuare Presedintia? Ca pe o institutie plasata deasupra partidelor, el insusi devenind un exponent al societatii civile? Sau, dimpotriva, ca pe o expresie a partidelor de dreapta care l-au propulsat la Cotroceni? Desigur, la capatul primului an, nimeni nu are pretentia ca seful statului sa se prezinte in fata natiunii pentru a se identifica, intr-un mod lipsit de echivoc, raspunzand dilemei de mai sus. Totusi, autodefinirea are loc prin analiza comportamentului prezidential. Si, din aceasta perspectiva, o analiza lucida, lipsita de patima, de parti-pris-uri, de orice urma de subiectivism, ne conduce la concluzia ca debutul - fie ca ne gandim la primul an din cei cinci ai mandatului sau, intr-o varianta mult prea optimista, la primul an din cei zece posibili - a reprezentat o tatonare a celor doua solutii posibile, respectiv ipostaza de presedinte ca exponent al societatii civile si cea de purtator de stafeta al Aliantei DA, fara ca Basescu sa fi optat ferm pentru una dintre cele doua variante. Or, in aceasta situatie, a nu opta inseamna a ramane legat ombilical de fortele politice. Iar daca dreapta se scufunda, Basescu va fi tras si el de vartej. Pana la fund.
Desi este un animal politic pursange - intrunind toate caracteristicile unui activist scolit pe baricadele luptei pentru putere din ultimii 16 ani - Traian Basescu avea, constitutional si moral, posibilitatea ca, dupa victoria in alegeri, sa abandoneze pur si simplu Alianta DA. Bazandu-se pe mesajul puternic justitiar, care l-a ajutat sa recupereze acea zona a electoratului pierduta de PSD, care se decredibilizase in ultimii patru ani cat a stat la putere, dar mai ales de PRM, care si-a tradat, pe ultima suta de metri, cele mai puternice slogane, Traian Basescu putea, imediat dupa castigarea alegerilor prezidentiale, sa se indeparteze de PD si PNL, abandonandu-se in bratele unui important segment al societatii civile, care il sustinuse in mod activ. Poate chiar prea activ. Organizatiile civice asta si asteptau. Si, de asemenea, tineretul, in special studentimea. O parte a intelectualitatii, mai ales de sorginte universitara, il identifica in timpul campaniei electorale drept unul de-al ei mai degraba pe Traian Basescu, o personalitate din afara patternului, decat pe Adrian Nastase, care era chiar unul dintre universitarii cunoscuti. De ce Basescu a rezistat, totusi, tentatiei de a-si taia cordonul ombilical care il lega de Alianta DA, pentru a se transforma intr-un fel de arhanghel al societatii civile? In mod cert, exista doua motive, carora analistii mai atenti decat mine le pot adauga si altele. Primul este de natura temperamentala. Basescu, prin intreaga sa zestre comportamentala, este mult mai pregatit sa incaseze si sa administreze lovituri intr-o arena de lupte, de tip roman, decat intr-o dezbatere specifica unui forum atenian. In plus, a deveni exponentul societatii civile impunea, pana la urma, o echidistanta in raport cu formatiunile politice, parlamentare si neparlamentare. Comportamentul sefului statului trebuia sa fie cel al unui arbitru, al unui autentic mediator, plasat in afara si deasupra partidelor. Un fel de rege care juriza, dar nu intervenea in spectacol. Care nu isi asuma un rol activ. Care isi refuza un rol cat de cat semnificativ in Executiv. Asa se si explica de ce, simtind ca Basescu nu doreste sau nu poate - ori nici una, nici alta - sa devina exponentul ei, intelighentia romaneasca, aflata printre activii sai sustinatori in alegeri, l-a parasit in scurt timp. Un al doilea motiv este de natura practica. Bolile societatii romanesti, cele diagnosticate de Basescu in timpul campaniei electorale, nu puteau fi tratate prin instrumentele societatii civile. Solutia, cel putin pe termen scurt, nu putea fi decat de natura politica. Asa ca, pana la urma, dupa o serie de oscilatii inregistrate in primele doua-trei luni ale mandatului sau, ultimul presedinte al Romaniei a optat pentru un fel de prelungire a campaniei electorale, conducandu-si ofensiva pe terenul luptei politice. De aici si permanentele convulsii, ca sa nu le numesc crize, din viata politica romaneasca, cele mai multe provocate chiar de seful statului.
De ce afirm eu ca, optand pentru un rol activ si partizan in plan politic, Basescu se plaseaza in epicentrul unui vartej care, scufundand Alianta DA, il poate trage si pe el dupa sine? Pentru ca, in dorinta de a-i domestici pe politicienii dreptei, de a-i incolona si comanda, seful statului a intrat cu unii dintre acestia intr-un conflict ireconciliabil. Obligat sa le administreze lovituri dupa lovituri, in special acelora dintre ei care s-au grupat in jurul lui Tariceanu, Basescu are o contributie majora in golirea de credibilitate a Aliantei DA, in special, dar si a intregii Coalitii, in general. Diminuand puterea dreptei, el devine spectator al ascensiunii stangii. Si apoi victima. Pentru ca stanga il va matura si pe Basescu de la Cotroceni.

---

Despre autor: