Peste 5000 de fani l-au primit in aplauze, sambata seara, la Sala Polivalenta din Capitala, pe Cristi Minculescu si trupa Iris, la concertul de lansare al albumului "Maxima". Un concert de vis, chiar se poate spune ca, din punct de vedere artistic, a
Peste 5000 de fani l-au primit in aplauze, sambata seara, la Sala Polivalenta din Capitala, pe Cristi Minculescu si trupa Iris, la concertul de lansare al albumului "Maxima". Un concert de vis, chiar se poate spune ca, din punct de vedere artistic, am asistat la cel mai bun concert de rock din Romania. Spectacolul a avut de toate: lumini, efecte pirotehnice, o scena de nivel international, cor de copii, muzica simfonica etc., dar in primul rand un Cristi Minculescu in forma "maxima", dovedindu-ne ca ramane acelasi rebel, copil nebun al rockului romanesc. Pe langa el, l-am apreciat pe Nelu Dumitrescu, cu o partitura deosebita, la un moment de virtuozitate, pe Boro, un basist de exceptie, si piesa sa de rezistenta: Salome, si pe tehnicianul fin in ale chitarei solo, Walter Popa, dar caruia ii dorim sa aiba mai mult curaj in a-si exprima arta, dand frau liber improvizatiei, pe care, altfel, suntem convinsi c-o stapaneste, propunandu-i sa lase efectele si microfoniile deoparte, in favoarea unei tehnici rafinate. Ca la orice concert de pionierat in muzica romaneasca, au fost si cateva minusuri, inerente inadvertente tehnice. In schimb, nu acelasi lucru se poate vorbi despre sonorizare, varianta aleasa fiind prost inspirata si gestionata pentru Sala Polivalenta, pretandu-se mai degraba pentru un concert in aer liber. S-a auzit bine doar pe axul central al Salii, pana la masa de sunet, pe laterale predominand basii si toba mare, in detrimentul chitarei solo, al keyboard-ului si al vocii. Cu cat urcai spre ultimile randuri, dimpotriva, se auzea mai bine vocea si mai putin instrumentele. Pacat, pentru ca fara aceste sincope tehnice concertul ar fi fost demn de orice trupa consacrata din strainatate.
In ceea ce priveste albumul "Maxima" se observa o schimbare radicala de orientare, care poarta fara doar si poate accentul lui Mike Godoroja, ce se doreste a fi un fel de Bob Rock al mioriticului, dupa unii benefic, dupa altii, lipsit de substanta si culoare. N-am putut trece cu vederea inflexiunile evidente de tip Ozzy Osbourne, Whitesnake, ori Dio, care fac din "Maxima" un colaj destul de comercial si discutabil ca valoare si noutate pe piata rock, mai degraba o prelungire mai mult sau mai putin inspirata a albumului "Matase Alba". Din punctul nostru de vedere maxima valoare a trupei Iris a fost atinsa odata cu irepetabila "Luna plina". Altfel, ne bucuram pentru apogeul atins de Cristi Minculescu si de rasplata pe care fanii i-au produs-o acestui "sacru" al muzicii rock.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.