Un scriitor important, laureat al premiului Nobel pentru literatura recomanda "cea mai adevarata fraza pe care o stii in momentul acela", cu care sa pornesti a scrie pe o foaie alba. Daca ar fi sa urmez sfatul lui Hemingway, caci despre el este vorba
Un scriitor important, laureat al premiului Nobel pentru literatura recomanda "cea mai adevarata fraza pe care o stii in momentul acela", cu care sa pornesti a scrie pe o foaie alba. Daca ar fi sa urmez sfatul lui Hemingway, caci despre el este vorba, ar trebui sa aleg cu mare atentie fraza cea mai adevarata pe care o pot scrie, din foarte multe asemenea: cu cat mai adevarate, cu atat mai dezamagitoare. Poate ca nu este cel mai important lucru, dar daca ar fi sa ne referim, prin comparatie la atmosfera care coboara peste cenusia Romanie o data la patru ani, (la fel cu guvernarile deja cunoscute - de fapt, aceleasi, cu aceiasi actori), trebuie sa remarcam ca, in fapt, ea este cea care ridica sau coboara ceea ce putem numi "pulsul natiunii". Poate ca in sociologie termenul se numeste altcum, sau poate ca sociologii (sau psihologii?) au instrumente cu care sa masoare anume aceste batai" mai repezi, sau mai rare -, ale inimii unui popor. Oricum ar fi el perceput de specialisti, trebuie sa recunoastem ca acesta este esential pentru mersul inainte al unei societati. Iar daca ar fi sa descriem cele doua guvernari care s-au succedat de la revolutie incoace putem folosi pe cea a PSD (PDSR) termeni precum "cenusiu" sau "tern", pe cand, pentru cea a Aliantei D.A. (CDR), nu gresim cand o asociem cu violenta, care pare a pune stapanire pentru patru ani pe intreaga tara. La 1 decembrie, Biroul Electoral a anuntat rezultatele alegerilor: Uniunea Nationala PSD-PUR castiga alegerile parlamentare. In 12 decembrie, Traian Basescu castiga prezidentialele, declarand ca prioritatea nr. 1 este crearea unei majoritati parlamentare prin atragerea PUR si UDMR de partea D.A. Formarea Guvernului, care a urmat conform retetei de mai sus (unii il numesc "santaj") a fost primul act de violenta politica al Aliantei D.A., insa daca ne reamintim campania electorala portocalie (tepele, etc), aceasta nu a facut altceva decat sa prefigureze "stilul" acestei guvernari. Formarea guvernului insusi, dar si atacurile presedintelui de dupa aceea, la adresa acestuia, precum si la adresa propriului premier a transmis tarii pana astazi o atmosfera de hartuiala continua si un aer de violenta surda intre formatiunile aflate la guvernare. Iar daca mai adaugam apriga lupta a Aliantei pentru indepartarea celor doi presedinti ai camerelor, lupta "sangeroasa" a UDMR pentru impunerea prin santaj a aberantei legi a minoritatilor, atacurile politicienilor de la guvernare asupra Curtii Constitutionale, dar si contrele dintre Justitie si ministrul Macovei, ori prostia agresiva a d-lui Nicolaescu parasutat neinspirat la Ministerul Sanatatii sau greva profesorilor vom fi de acord ca in ce priveste climatul politic dictat de guvernanti a fost unul de maxima violenta. Pe plan extern presedintele Basescu a reusit sa imprime acelasi aer: jigniri aruncate unor tari europene, problematica Marii Negre, sfaturi generoase, adresate chiar si Americii au dus la cvasi-izolarea Romaniei. Pe fondul acestei violente guvernantii nu fac altceva decat sa tina, mai ales propriul electorat, tot mai dezamagit, intr-o iluzie. Ei vad de fapt lumea din cu totul alt unghi: ceeace ii deranjeaza azi ii nemultumesc in masura in care constituie obstacole in calea propriilor ambitii. Ca si pe vremea CDR, ei vor fi mai putin revoltati de mersul de progresul tarii decat de posibilitatea obtinerii unor anumite pozitii; iar cand reusesc sa-si faca jocurile, (de la micile licitatii din teritoriu, pana la marile tunuri politico-economice aranjate in restaurantele capitalei), acestia o sa vorbeasca din ce in ce mai plat si mai savant despre ce "ar fi trebuit sa fie revolutia portocalie". Poate ca au dreptate cei care spun ca agresivitatea si violenta sunt singurele metode prin care o astfel de alianta, care nu a castigat alegerile, sa poata guverna. Dar asta e iarasi treaba psiho-sociologilor. Pe de alta parte, nici mass-media nu se lasa mai prejos. Violenta sub toate formele este intretinuta zilnic in paginile ziarelor si in jurnalele televiziunilor. Publicitatea de stat s-a mutat de la unele ziare la altele, (cele care urlau mai deunazi din toti rarunchii pe aceasta tema), iar continutul lor incearca sa convinga poporul ca sufera doar pentru ca suporta consecintele fostei guvernari corupte, si ca trebuie sa aiba incredere in "geniul" actualilor conducatori pentru a fi fericit si "a trai bine". Este inimaginabil cum mass-media reuseste sa intretina aceasta violenta zilnic, exploatand atat evenimente politice (pe care dupa ce le-a creat in mare masura, purtand vorba de la un politician la altul, intr-un soi de barfa "la vedere") completate cu asertiuni ale unor "analisti" tot atat de vehement-violenti, cat si catastrofe "de familie" sau ale naturii. Traim, cum s-ar spune, un an al violentei... si acesta este cel mai adevarat lucru.
Despre autor:
