Leontina Studineanu: Masajul terapeutic este, in esenta, si un act psihologic

Leontina Studineanu se simte un om special. Nu sunt cuvinte gratuite, autoevaluari sau subiectivitate. Cuvintele ii apartin si sunt pe deplin justificate de actiunile ei in terapia complementara - masoterapia. A dezvoltat o tehnica foarte abila, numita masaj terapeutic, pentru perfectionarea careia se lupta de 30 de ani.
"Masajul terapeutic reprezinta de fapt o interferenta intre stiinte, intre filozofie, fiziologie, patologie, anatomo-fiziologie, pentru ca omul este o fiinta bio-psiho-sociala. Cand vii si dai in niste structuri, incepi sa le iei la palmuit, mi se pare un gest barbar. Cum sa dai in niste structuri organizate cu atata inteligenta, cu atatea specializari. E memorie aici, e actiune perfecta, e un echilibru si tu vii sa dai asa... Nu se poate, mai ales cand ai in fata un asa dezechilibru imens, iti dai seama ce act dificil, ce povara e sa reinstaurezi ordinea intr-un asemenea haos.
Si lucrul acesta se dobandeste cu multa invatare si cu exercitiu. Cu cat rezolvi mai multe cazuri care iti depasesc tie limita si te-ai descurcat, practica demonstreaza ca se poate, insa ne responsabilizeaza si ne obliga sa ne intoarcem la teorie sa intelegem.
Acest dus-intors, aceasta ciclicitate teorie-practica este un proces transformativ care face din aceasta <> o bijuterie, o regina.
Tocmai din aceasta cauza nu ma mai ocup de alta metoda pentru ca am ajuns sa dezvolt masajul terapeutic pana la un act psihologic si ma straduiesc sa-i ajut si pe cursantii mei sa atinga acest nivel.
Este de fapt o psihoterapie in modul cel mai autentic. Tocmai de aceea cuvantul <> a iesit complet din vocabularul meu, pentru ca aceasta notiune ma nemultumeste total", marturiseste Leontina Studineanu.

Nonconformism pozitiv, creativ pentru societate

"In perioada adolescentei se formeaza aceste repere de cultura, de valori", isi continua marturisirile Studineanu. "Trebuie sa ai intelepciunea sa imbini valorile, sa le apreciezi, sa le pastrezi, sa le transmiti. Cand toate acestea sunt clare, orice ai face, in orice domeniu, faci totul bine. Capeti libertate, independenta. Un nonconformism pozitiv, creativ pentru societate, pentru colectiv, pentru familia ta. Nu te supui mecanic unor reguli, indiferent ca ele sunt bune sau nu. Nonconformism facand tot timpul ceea ce trebuie, chiar cu riscul de a face o schimbare.
Ca sa poti sa faci o schimbare in bine. Schimbarea insa nu se produce asa usor. Lupta cu inertia este foarte mare.
Abia in momentul in care produci schimbare reala in jurul tau ai o satisfactie interioara deosebita. Mai ales cand poti sa fii un deschizator, o mica elita din acel domeniu. Faci parte din acea elita care deschide un drum.
Eu ma straduiesc sa deschid o noua perspectiva de a vedea lucrurile in acest domeniu al masoterapiei, al terapiei prin masaj in Romania.
Ea este extrem de rigida, extrem de sablonata. Se axeaza pe tehnici implicand chiar si aspecte legate de durata lor.
Nu trebuie sa depaseasca atatea minute, se stie exact ce urmeaza si cu ce se incheie procedura. Este un procedeu absolut mecanic si foarte putin util".

strong>Medicina homeopata are locul ei

"Toata problematica se bazeaza pe relatia atitudine-aptitudine", continua Leontina Studineanu.
"Noi in tara avem o mare lipsa de terapeuti. Nu avem nici psihoterapeuti, pentru ca nu s-au format, Facultatea de Psihologie de abia a inceput sa produca seriile acestea. Pana se formeaza ei ca specialisti psihoterapeuti mai sunt niste ani si este o criza mare de formatori. Vreau sa fac o treaba buna pentru cursantii mei in continuare si pentru pacienti, evident. Nu ne putem hazarda in a crede ca putem rezolva totul prin stimularea unor centri nervosi.
Medicina are insa locul ei bine stabilit. Orice domeniu are si supraspecializari. In fiecare domeniu se urmareste adancirea cunostintelor pe o anumita problematica.
S-a ajuns la studiul membranei, exista o supraspecializare pe structuri elementare. Noi suntem la inceputuri si deschidem un drum de cercetare in terapie".

In Roma, la Facultatea de Medicina mi s-a propus imediat sa demaram un proiect de cercetare. La noi...

"Am fost la Roma si rectorul Facultatii de Medicina mi-a propus sa incepem sa cercetam ce se intampla la nivel de echilibru intern, homeostazie, echilibru chimic, compozitia sangelui, sa facem cercetari metabolice inainte, dupa sedinte si pe diverse clase de patologii. M-a fascinat proiectul acesta, dar trebuia sa stau acolo mult si sa lucrez cu mai multi colegi, iar eu nu puteam face acest pas. Ceea ce e important e faptul ca ei s-au gandit imediat la o cercetare. Abia aici se vede diferenta de mentalitate. La noi daca le vorbesti unor medici mai importanti din lumea medicala despre acest tip de cercetare iti refuza propunerea de a se implica spunand ca sunt povesti.
De aceea m-am gandit sa pornesc singura cercetarea. Singurul inconvenient este acela ca nu am destula experienta, insa invat tocmai ca sa-mi controlez singura variabilele de lucru si constantele. Am lucrat si in cercetare, asa ca stiu foarte bine sa-mi aleg problematica, s-o urmaresc, s-o controlez.
Nu am nevoie de aprobarea cuiva pentru a demara acest proiect. Am o varsta, am o personalitate formata, nu mi-e frica de munca.
M-am gandit sa fac o echipa de lucru si sa-mi fac lucrarea de licenta asa cum vreau eu, impreuna cu niste terapeuti buni pe care i-am format si care au disponibilitatea sa lucreze. Cine sa ne opreasca sa muncim daca noi dorim sa o facem?
Daca dorim sa obtinem aceasta deschidere, nu trebuie sa asteptam pe cineva anume sa ne dea o aprobare.
Eu cred ca am adunat destula forta pentru a nu ma putea impiedica nimic si nici nu-mi pun problema sa nu pot duce la bun sfarsit".

Oameni din toate colturile Romaniei si din strainatate fac eforturi deosebite pentru a participa la cursurile mele

"Acum 30 de ani, cand ma judecau toti si ma blamau ca fac acest lucru asa, intuitiv, nu m-am gandit niciodata ca voi vorbi despre masoterapie, ca voi preda masoterapie si ca pasiunea mea va deveni o <> nationala.
Cand predam masoterapie, am avut surpriza sa vad ca la cursul meu veneau oameni din toate colturile tarii, cu bagaje, dupa 10 - 12 ore de calatorie cu trenul, am avut chiar si elevi din München care veneau cu avionul special pentru acest curs. Atunci am realizat anvergura pe care a luat-o pasiunea mea.
Noi, in Romania, nu avem o teorie elevata, structurata, elaborata stiintific a masoterapiei si a trebuit sa caut eu termenii cei mai potriviti. Datoria mea morala catre studentii mei m-a silit sa invat sa le satisfac curiozitatea si dorinta de a invata.
Pe mine ma responsabilizeaza gandul ca trebuie sa ajut un om care a stat 20 de ani la catedra si a instruit generatii intregii de elevi sa devina terapeut in cateva zile.
Faptul ca am reusit sa transform in terapeuti oameni care si-au intuit puterea ma face sa cred ca am o metoda, nu un atribut personal".

O terapie pentru creier

"Credinta oamenilor despre moroi, vampiri, fenomene care sperie lumea in general nu sunt decat filosofii, orientale, occidentale.
Omul are dreptul la tot felul de interpretari, care erau valabile in Evul Mediu, dar astazi in mileniul trei, cand s-au facut atatea experimente in psihologia experimentala, cand se cunoaste atat de mult despre cortex, despre sistemul nervos central, nu mai putem accepta asemenea explicatii simpliste, care nu apartin acestei lumi. Am avut o pacienta care a asistat la o exorcizare si i s-a spus in Biserica ca duhul rau a intrat si in ea. Pacienta mea a innebunit din acel moment.
Au urmat doi ani de internari la psihiatrie, de umblat prin manastiri. S-au declansat afectiunile psiho-somatice care au terminat un om in buna stare".
Impulsurile paroxistice, dezordonate, se transmit in muschi, in organe si ajungi sa crezi ca suferi si de alte boli
"La mine a ajuns abia dupa doi ani si am reusit vorbindu-i si lucrand pe corpul ei, pentru ca ea avea impresia ca e posedata si din aceasta cauza ii tremura picioarele.
Toate impulsurile paroxistice, dezordonate, se transmit in muschi, in organe si ajungi sa crezi ca suferi si de alte boli.
Pentru ea nu a fost de ajuns sa mearga la specialisti si sa o indoape cu medicamente ca sa neutralizeze acele efecte, dar sa nu explice ca de fapt cauza era alta. Ea trebuia lamurita si chiar asta am facut eu la cabinet.
Tratamentul, <> de aceste idei, a durat trei saptamani, timp in care am vorbit, i-am lucrat trupul dupa ce a inceput sa suporte.
Am dus-o si la un medic homeopat. Pana si el a spus ca e caz de preot. M-a deprimat raspunsul lui, a fost depasit. Medicii trebuie sa fie in primul rand psihologi, sa comunice cu omul la nivelul lui de intelegere, nu deformand realitatea.
Am reusit si sunt foarte fericita, iar pacienta mea si-a reluat viata, are o slujba si se minuneaza si ea de ceea ce a putut crede.
In mintea ei am jucat acel rol care s-a potrivit personalitatii ei, nivelului ei de pregatire. Empatia e un dar de la Dumnezeu.
Nu ma degradeaza sa devin un om simplu, sa folosesc un limbaj mai putin sofisticat pentru a-l face pe om sa ma inteleaga".

Selectia pacientilor este una naturala

"Nu-mi aleg pacientii. Selectia se produce natural", spune Leontina Studineanu. "Cu unii dintre ei intru intr-o rezonanta extraordinara, nu stiu sa explic pe ce lungimi de unda. Se creeaza o legatura tacita. Pacientii mei aud de mine si-i ajut cu multa placere.
Am avut un caz de tetraplegie, o femeie care a tot facut proceduri de recuperare timp de cinci ani.
In urma unui accident de masina i s-a rupt gatul si s-a sectionat maduva. Nu mai avea nici un control asupra corpului sau.
Am cunoscut-o dupa cinci ani de la accident. Nu putea sta decat lungita, era hranita cu lingurita, era spastica toata, incat atunci cand avea crize se arcuia pur si simplu. Mictiunile se produceau la stimuli mecanici, trebuia batuta pe abdomen.
Am inceput sa lucrez cu ea iar in 3-4 sedinte au inceput sa i se miste picioarele ordonat, involuntar, dar nu haotic. Incepuse sa-si simta picioarele.
Am lucrat mai atent, imi notam in fiecare zi ce se intampla si in patru luni am facut-o sa stea ridicata pe pat cate o zi intreaga, isi controla singura mictiunile, cerea plosca, am ridicat-o si in picioare cate 15 minute pe zi.
Am apelat la un neurolog si i-am cerut sa o consulte. A constatat in urma examinarilor ca maduva nu a fost sectionata total la nivel cervical, ci numai partial, iar acest trunchi care a ramas netaiat a reactionat la stimulii mei.
Nu-mi pot explica de ce se intampla astfel, insa traiesc drama fiecarui pacient in parte si descopar alaturi de ei ce inseamna sa speri".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe