Atacul cu gaze

Rusii demonstreaza azi ca, in razboiul comercial dezlantuit impotriva Republicii Moldova, urmaresc mai mult decat un efect acustic sau, sa zicem, fumigen. Ei isi doresc unul, cel putin, vatamator. Sau distructiv. Poate chiar nimicitor.
Cea de-a treia lovitura - cum era de asteptat, Moscova a majorat preturile la gazele naturale. "Gazprom" anunta ca, din 2006, Republica Moldova va fi obligata sa dea circa 150-160 de dolari pentru o mie de metri cubi. In prezent, Chisinaul achita aproximativ 80 de dolari pentru aceeasi cantitate. Astfel, preturile se dubleaza brusc. De la anul, Moldova, la fel ca si Ucraina, de altfel, va plati mai scump decat celelalte republici ex-sovietice pentru carburantii furnizati de Rusia. Tarile Baltice vor achita cate 125 de dolari, iar Georgia si Armenia - cate 110.
Kremlinul lanseaza astfel cel de-al treilea si, evident, cel mai puternic atac in razboiul economic purtat impotriva Chisinaului. Primele doua, precum se stie, s-au soldat cu interdictii asupra exporturilor de vinuri, legume si fructe. Cel din urma are valoarea unei lovituri strategice menite sa strabata tinta. Atacul cu gaze spulbera toate speculatiile potrivit carora la mijloc nu-i decat o actiune falsa sau demonstrativa, menita doar sa-l sperie pe Voronin. Daca ar fi asa, acesta si-ar face semnul crucii alaturi de mitropolitul Vladimir, si-ar scuipa in san sa nu-l deoache Putin si si-ar vedea de treaba. Banuiesc, totusi, ca avem de a face nu cu niste farmece politice banale, ci cu o adevarata operatie de blocada. Pentru ca, fiti de acord, orisice presiune, daca nu urmareste un deznodamant letal, are niste limite. Si inca bine conturate. Nu se poate altfel. Coarda stransa prea tare risca sa se rupa. Nici un patron de firme, bunaoara, nu merge cu sanctiunile atat de departe, incat sa-si asasineze salariatii indisciplinati. Rusii, in schimb, in cazul Republicii Moldova nu se ingrijesc de limite. Ei nu par deloc preocupati de consecintele pedepsei pe care ne-o aplica. Nu-i intereseaza. Si nu intamplator.
Moldova este silita sa plateasca infrangerea geopolitica a Rusiei. Dublarea preturilor la gazele naturale dovedeste ca Moscova a pus cruce pe Republica Moldova. Asa cum a pus anterior pe tarile Baltice. Realisti fiind, rusii isi dau seama, bineinteles, ca Lituania, Letonia si Estonia nu mai pot fi recucerite. Iata de ce ei nu au nici un motiv sa le menajeze, furnizandu-le carburanti ieftini. Asa stau lucrurile acum si cu Republica Moldova. Desi nu face inca parte nici din UE, nici din NATO, Chisinaul, datorita expansiunii euroatlantice spre Est, a intrat deja, cu voie sau fara voie, in zona de securitate a Occidentului. E de la sine inteles ca acest fapt schimba raportul de forte in regiune. Dar si obiectivele geopolitice urmarite de marile puteri. Chiar daca tancurile Aliantei Atlanticului de Nord nu au ajuns la Breansk, acestea au sanse mari sa fie dislocate in curand la Kiev, Lutk sau Poltava. Mai mult. Cu toate ca Moscova, deocamdata, se impotriveste, trupele NATO, sub mandatul ONU sau cel al OSCE, vor ajunge, mai devreme sau mai tarziu, si la Nistru. Nu incape discutie. E o chestiune de timp.
Americanii vin incet, dar sigur. Au convenit deja cu Bucurestiul sa amplaseze baze militare in Romania. In aceste imprejurari, rusii pana la urma vor fi fortati sa se carabaneasca din rasaritul Republicii Moldova. Si ei stiu asta foarte bine. Iata de ce acum incearca sa-si vanda pielea din Transnistria cat mai scump. Mai exact vorbind, silesc Republica Moldova sa plateasca infrangerea lor geopolitica. Tot asa ii constrang si pe baltici, si pe ucraineni sa suporte macar partial costurile esecului rusesc.
Moscova vrea sa plece cu impresia ca a ramas. Rusia loveste acum necrutator nu ca sa moara neaparat Moldova. Soarta acestei tari, dupa cum am spus, pe rusi nu-i preocupa nici in cea mai mica masura. Atacul lor cu gaze impotriva Chisinaului isi propune sa protejeze Transnistria. S-o scape de o disparitie umilitoare pentru Putin.
In cele din urma, Rusia va trebui sa renunte la regiunea separatista. Dar cauta sa traga de timp pana la un moment mai potrivit cand va putea pleca, dar nu oarecum, ci lasand impresia ca a ramas.

---

Despre autor: