Operatiunea "Capul plecat"

Adepti ai folosirii intensive a intelepciunii neamului stransa in buchetul de aur al proverbelor populare, s-ar putea sa platim foarte scump daca vom continua sa-l aplicam pe cel ce spune: "capul plecat, sabia nu-l taie!".
De ani buni, primim cu umilinta si in tacere acuzatiile cele mai diverse. Suntem, rand pe rand sau cumulat: tara cea mai saraca si cu agricultura de subzistenta ca in Evul Mediu, tara care-si vinde copiii, sursa majora a prostitutiei in Europa, leaganul hotilor si traficantilor, locul unde minoritatile sunt supuse celor mai rele tratamente si, ca atare, obligate sa iasa fie cu jalba in protap la Parlamentul European, fie la cersit ca emigranti politici pe strazile Occidentului, statul cu o coruptie endemica si o justitie care promite dosare de coruptie si o scoate in fata doar pe Monica Macovei, in fine tot ceea ce face sa se fi construit, din '90 incoace, imaginea unei tari de exceptie negativa. Imi va ramane mereu in minte seria de filme documentare despre tarile Europei centrale si de est pe care Comisia Europeana le-a realizat in anii '94-'95. Toate incepeau cu imaginile clasice "de descoperire" folosite de documentaristi in asemenea cazuri. Cel despre noi debuta intr-un orfelinat inchisoare si mergea repede spre imaginea in gros-plan al unui copil hidrocefal izbindu-se obsesiv cu capul de grilajul de metal al patului...
Asa o fi, domnule, asa o fi si sa nu ne apucam noi sa infrumusetam realitatea si sa vrem sa fabricam o alta, de export, o alta Romanie adica, dupa visul sau amintirile noastre din copilarie sau, ma rog, raspunzand vreunei comenzi politice. Corect. Mai bine sa spunem ca suntem toate alea de mai sus si sa vedem ce iese dupa ce ne integreaza, cu focarele noastre de gripa aviara cu tot, la modul real sau simbolic. In consecinta, sa nu dam in paranoia si sa fim obsedati de gandul ca are cineva ceva cu noi si ca asupra noastra se concentreaza vointa distrugatoare a complotului iudeo-masonic mondial, universal si inter-galactic.
Acestea fiind spuse, trebuie sa recunoastem si ca impotenta echipelor succesive de guvernanti in administrarea patrimoniului de imagine al Romaniei este manifesta si consecventa. Cum ar fi, spre exemplu, atitudinea noastra strict defensiva, de mai mult timp, atunci cand sunt atacati in toate forurile europene pentru relatia noastra privilegiata cu SUA. N-am auzit, venind din Romania, contra-argumentul (si atacul in consecinta) care sa reaminteasca colegilor occidentali ca ceea ce face acum Romania, in perioada sa de consolidare a structurilor statului democratic, nu este altceva decat repetarea procesului pe care tarile Occidentului european l-au experimentat cu succes dupa cel de-al doilea razboi mondial. In plus fata de noi, ele au beneficiat si de Planul Marshall, fara de care reconstructia lor economica ar fi fost absolut imposibila, asta insemnand o cantitate uriasa de bani americani investita in refacerea tuturor structurilor statelor in cauza. Inclusiv, trebuie reamintit acest lucru, al serviciilor secrete, onestul super-agent nazist Gehlen fiind recuperat de americani dupa ce nu dorise sa discute cu englezii sau francezii...Pai atunci unde era anti-americanismul lor ardent, de ce nu le dadeau ei foc in piata publica unor oameni politici care nu jurau decat pe Unchiul Sam? De ce nu l-a apucat anti-americanismul ardent pe de Gaulle ceva mai devreme, ratand astfel targuiala istorica cu americanii, cea care a facut ca ofensiva yankeilor sa se opreasca un timp, taman cat a trebuit unitatilor simbolice franceze sa poata intra primele in Paris? Unde erau anti-americanii convinsi in perioada Razboiului Rece, atunci cand NATO exista ca garantie de securitate pentru Europa occidentala, cu o enorma contributie financiara si umana a SUA?
Sunt foarte departe de a idealiza ideologia politica a SUA, dar nu se poate sa nu recunoastem ca prezenta americana in Europa aceasta inspre care zicem ca vrem sa mergem a insemnat factorul decisiv al constructiei istoriei sale contemporane. Sigur, noi nu vom face parte din constructia federala americana, ci din cea a spatiului nostru, cel european. Dar asta nu presupune sa nu spunem, foarte clar, ca nimic legal sau moral nu ne poate impiedica sa speram la aceleasi avantaje de constructie ca partenerii nostri europeni.
Ca place sau nu, asta e o alta problema. Dar, pentru a reveni la inceputul acestei argumentatii, ar trebui sa avem demnitatea de a spune ca daca atat americanii cat si europenii ne vor parteneri, asta nu este pentru ca argumentele negative cu care ni se da in cap sunt preponderente pentru logica marelui joc geo-strategic. Argumentele acelea, acceptate cu capul plecat de politicienii nostri, constituie o formula de presiune permanenta pentru a se scadea miza si a se mari pretentiile. Haide sa le spunem ca stim procedeul si ca stim ce au si ei in propriile dulapuri cu stafii. Pentru ca au si dulapuri, au si stafii, au si carduri de amintiri dintre cele mai ciudate. Iar ele, amintirile adica, zboara liber pe aeropoartele memoriei si, cand te astepti mai putin, ies si provoaca turbulente. Pana atunci, insa, poate iesim din proverbele intelepciunii traditionale si ne indreptam putin coloana vertebrala. Poate ca vom putea. Atuncea bine. Poate nu. Atunci, oricat de ciudat poate sa para asta, la fel de bine. Ramanem cum am fost.

---

Despre autor: