Lectiile perestroikai, dupa 20 de ani

La 20 de ani de la lansarea perestroikai de catre Mihail Gorbaciov, multi au ajuns sa se planga de ritmul lent al reformei din Rusia sub presedintele Vladimir Putin. Aceasta nu ar trebui sa constituie o surpriza deoarece tumultoasele ere Gorbaciov si Eltin au adus tara in pragul epuizarii.
Insa, daca se doreste ca Rusia sa isi revina, este nevoie de mai multe reforme. Si, totusi, inainte sa inceapa o noua runda de reforme, trebuie intelese anumite principii de baza, referitoare la capacitatile politice ale Rusiei.
Prima intrebare pe care ar trebui sa si-o puna fiecare reformator rus (si pe care nu ne-am pus-o in perioada perestroikai lui Gorbaciov) este urmatoarea: este societatea pregatita sa indure, pe termen scurt, suferintele reformei si cat de dispusa este ea sa se confrunte cu aceasta situatie?
Experinta perestrokai subliniaza importanta acestei intrebari.
Perestroika a intervenit intr-un moment unic in istoria Rusiei. Marile reforme ale trecutului au fost precedate de multi ani de dezbateri intre occidentali, slavofili si altii. Revolutiile din 1905 si 1917 au intervenit, de asemenea, intr-o perioada in care discutiile fusesera incheiate si toata lumea stia cum statea situatia.
Cazul perestroikai a fost diferit deoarece discutiile nu se incheiasera. Mai mult, perioadele precedente de reforma fusesera legate de un anumit model istoric. Perestroika nu a beneficiat de un astfel de precedent istoric. Evolutia de la socialismul statal la societatea post-industriala nu se petrecuse niciunde.
Din nefericire, experienta se repeta. Diferiti lideri politici apartinand unor diferite formatiuni politice se perinda pe micul ecran, insa nu exista nici un fel de dezbatere legata de modul in care ar trebui condusa tara de acum inainte. Nu ne indreptam spre o alegere, in pofida discutiilor interminabile.
O a doua lectie a perestroikai se refera la programul de reforma. Dupa doua decenii de reforme radicale, Rusia inca nu dispune de un program de reforma. Ca sa folosim o expresie moderna, nu avem o foaie de parcurs. Practic, stim cu totii ce anume e inacceptabil si ce anume trebuie eliminat. Insa nu stim, pur si simplu, ce anume ar trebui sa inlocuiasca lucrurile eliminate. Dispunem de argumente fara sir, dar nu si de alternative practice pe care sa le discutam si asupra carora sa decidem.
Unul din motivele pentru care dezbaterile legate de reforma din Rusia sunt atat de sterile il constituie lipsa partidelor politice coerente. In perioada perestroikai si a lui Eltin, mostenirea a constat intr-o ura si o teama raspandite fata de Partidul Comunist. Aceasta teama s-a extins asupra tuturor partidelor politice si, una peste alta, a blocat dorinta de a crea partide puternice. Insa aceasta suspectarea a partidelor politice s-a materializat in lipsa unui organism organizat la nivelul tarii, care sa implementeze un program de reforma coerent. Dimpotriva, reformele au venit de sus, fara a beneficia de sprijinul celor multi si, astfel, nu au avut un caracter durabil.
In prezent, Rusia se confrunta cu situatia in care alegerea presedintelui este unica problema politica. In realitate, Rusia are nevoie acum de organizatii politice si sociale independente, dar si puternice. In privinta acestei chestiuni, eforturile recente ale presedintelui Putin de a asigura un control mai strans al statului asupra organizatiilor private sunt, in mod special, menite sa starneasca ingrijorarea.
Dar ultima lectie esentiala a perestroikai se refera la ritmul reformei si la asteptarile societatii. Altfel spus, vointa Guvernului trebuie sa se intersecteze pe unde cu vointa poporului. De asemenea, reformele nu pot fi reduse pentru a intra in gratiile maselor. Aceasta este o cale dificil de urmat, insa este singura care merita. Intr-adevar, perestroika si deceniul de reforme care a urmat au demonstrat ca respectarea structurilor formale ale modelului democratic occidental nu este suficienta, in cazul in care Rusia doreste realizarea unor reforme semnificative. Dupa cum am vazut in Rusia, acest model duce la o democratie populista si la o reforma timida. Tara trebuie sa isi asume angajamente mai profunde fata de reforma, lucru posibil numai in situatia in care institutiile vor coopta publicul rusesc la discutiile deschise, pe care nu le-am avut pana la acest moment. Trebuie sa sacrificam democratia de tip populist si sa ne orientam catre adevaratul sens al democratiei: cooptarea cetatenilor la guvernare.
Fost primar al Moscovei, Gavril Popov este presedintele al Universitatii Internationale din Moscova.
Copyright: Project Syndicate, 2005.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: