Vreti baze? Uite aici...

Mereu surprinzator, domnul presedinte al nostru! Surprinzator, adica egal siesi, chiar daca unora asta fie ca le cade greu, fie ca le poate iesi pe nas.
Multiple argumente in sprijinul acestei teze. Multe si evidente. In primul rand, inca de la inceputul campaniei sale electorale, o atitudine neobisnuit de dura si "in clar" fata de modul in care Romania si-a negociat aderarea la UE. "S-a negociat in genunchi", tuna atunci candidatul Traian Basescu, promitand (daca va mai amintiti si daca asta mai are vreo importanta pentru cineva) ca va proceda la "renegocierea capitolelor, in numele demnitatii nationale", a rostit domnul presedinte nou ales al Romaniei. Era posibil? Evident ca nu, dar bomboana a fost inghitita ca atare, de dragul schimbarii si sub voalul portocaliu al sperantei renascute. Dar semnalul a ramas inscris undeva in memoria partenerilor nostri europeni si a baietilor de la Bruxelles care asteptau si inca mai asteapta sa vada ce vrea sa faca Romania.
Al doilea semnal, cu mult mai puternic tocmai pentru ca nu era din domeniul gargarei electorale de tip populist, a definit axa intereselor strategice ale Romaniei: "Washington-Londra-Bucuresti", starnind reactii imediate si destul de dure in zona europeana. Pentru ca semnalul era interpretat ca o departare a tarii noastre fata de interesele UE cu efortul sau de constructie a unei politici comune de aparare si securitate si apropiere de interesele strict americane.
Al treilea semnal a fost o combinatie de doua mesaje convergente. In primul rand, in momentul in care aproape toti partenerii din "coalitia vointei" din Irak isi anunta fie retragerea, fie iminenta acesteia, Romania isi reafirma dorinta ei neabatuta de a ramane acolo alaturi de americani, ca un adevarat aliat major si de buna credinta ce este. In al doilea rand, se anunta acordul pentru amplasarea de baze americane pe teritoriul Romaniei, tara care nu provoaca mici probleme, ca Bulgaria, ci produce ceea ce pare a fi consensul absolut al unei populatii entuziaste.
Context in care presedintele nostru a vizitat Franta, locul de unde ne-au venit multe acuzatii dure exact pe tema non-angajarii noastre vizibile si totale de partea UE si a afisarii unor sentimente prea pro-americane. Sincer sa fiu, ma asteptam ca Traian Basescu sa urmeze modelul tuturor vizitelor de acest nivel din perioada post-decembrista si sa se comporte in parametrii predecesorilor sai. Adica, oriunde s-ar fi dus, sa spuna ca aia e tara pe care ne bazam, ca de acolo ne vine lumina si speranta, ca relatiile privilegiate cu tara respectiva reprezinta baza pe care putem construi mai mult si mai bine. Adica, mai precis, sa anunte intr-o ordine aleatorie: 1. cumpararea de Airbus; 2. extinderea contractului cu ApaNova pe inca 50 de ani si extinderea lui, obligatorie, la toate primariile din Romania; 3. obtinerea unui credit francez pentru re-re-modernizarea avioanelor noastre de vanatoare; etc. etc.
Ei bine, de data asta, presedintele Romaniei a dat un exemplu unic de coloana vertebrala si inteligenta politica. Ba chiar si de consecventa, as spune, daca ar fi sa dau crezare povestilor despre "teoria licuricilor". Le-a spus francezilor ca are dansul o oferta, anume, daca dansii au asa o nevoie stringenta, se declara deschis posibilitatii sa discute despre amplasarea de baze militare franceze in Romania.
Mesajul nu este deloc de neglijat. Absolut deloc, deoarece presedintele Basescu s-ar putea sa aiba o viziune: este posibil de imaginat situatia in care UE (care va sa zica si Franta) sa solicite accesul Fortei sale de reactie rapida pe unul dintre aeroporturile noastre internationale, in cazul unei operatiuni spre o zona de conflict din zona Marii Negre sau Caucazului de Sud. Poate chuar si NATO sa vrea asta, mai ales ca in zona Caucazului de Sud Uzbekistanul ii refuza pe americani si inchide spatiul aerian si pentru zborurile legate de operatiunea ISAF din Afganistan. Context in care devine logica si propunerea pe care tot presedintele nostru a rostit-o privind viitorul provinciei Kosovo, luand-o inaintea tuturor. Poate asta i-a facut invidiosi pe multi si de aceea nu a replicat nimeni. Cu exceptia Uniunii Civice Maghiare de la noi, care a zis ca daca-i pe-asa, atunci sa incepem aplicand lectia cu indepenenta si autonomia la noi acasa.
Dar, daca toate acestea pot sa para surprinzatoare pe termen scurt, putem admite ca, daca vrem sa devenim jucatori europeni, trebuie sa incercam marea cu degetul. In lipsa de altceva, chiar si Marea Neagra. Ce-i rau in asta ? Important este sa avem vointa si timp. Si, mai ales, sa o facem cu acea usoara aroganta europeana de care vorbea atat de frumos presedintele nostru. Pacat ca presedintele Chirac l-a lasat pe-al nostru sa vorbeasca de unul singur in curtea de la Elysee. Ehe, sa se fi nascut al nostru in Germania de Est si, ma rog, sa-l fi chemat Angela Merkel! Atuncea sa fi vazut primire si atentie... Da, oricum, ca baieti galantoni si fini ce suntem, tot le dam baze la toata lumea...

---

Despre autor: